În Registrul ONG-urilor sunt înscrise, în Ploiești, peste o sută de entități. Pe multe le-aș închide mâine, dacă aș putea. Sunt cele care strâng bani în maniere mizerabile și fac doar câte un simpozion anual, în care anunță ce (n-)o să facă anul viitor, când o să strângă bani din nou. Sunt doar mici mașinării de făcut sau de spălat bani, după caz, care ar merita un control de la ANAF și oprobiul public, pentru că distrug pur și simplu ideile de voluntariat, spirit civic sau solidaritate. Prea puține, sub zece aș estima eu, fac ceva concret. Iar dintre cele care fac, preferatele mele sunt Fundația Comunitară Prahova și Lions Club Ploiești. 

Așa că, în 2016, dacă vrei să faci ceva pentru alții, sau dacă vrei să dai și altora din ce-ai acumulat alege una din cele două entități. Înscrie-te ca voluntar la Fundația Comunitară Prahova dacă vrei să te implici în proiecte mari, care implică multe alte entități (în câteva proiecte m-aș fi băgat și eu, dar fobia mea pentru corporatism și echipe mari m-a ținut deoparte). Iar dacă vrei să salvezi ziua cuiva în fiecare zi, du-te la clubul leilor.

Leii de la Lions Club Ploiești. Cea mai pragmatică organizație nonguvernamentală din oraș. Nu știu, sincer, dacă vreun alt ong se poate lăuda, la finalul unui an, cu un bilanț atât de bogat cu al leilor. 

Olimpici premiați. Profesori susținuți financiar. Bursieri. Susținerea brutăriei orfanilor. Screening oftalmologic și ochelari, gratuit, pentru copii amărâți. Daruri de Crăciun în toate centrele de copii din oraș. Campanie anti-diabet, cu consultații gratis. Zeci de premii la concursul anual de postere despre pace. Frigidere la spitalul județean. Rechizite cadou, în prima zi de școală. Cursuri de voluntariat. Tabere pentru elevi cu note bune. Plantări de arbori rari în parcurile din oraș. Și să știți că pot s-o țin așa cel puțin o oră, dacă mă apuc să verific ce-au făcut zilnic leii. Poți verifica și tu, în imediata ta apropiere, pentru că Lions Club e o organizație internațională, cu destule nuclee în destule orașe din România.

Îmi dau seama și că e cazul să-mi cumpăr niște lecitină. În ziua în care s-au strâns toți la concertul caritabil anual, eu plecasem în București și n-am mai ajuns în timp util să le fac fotografiile promise. Constat și că scriu abia acum, la final de an, despre acest ong, deși îmi propusesem s-o fac încă din vară, când le-am descoperit acțiunile. Anul viitor, însă, mi-am propus să scriu mai multe litere despre cauze cool și despre oameni mișto. Și să fac mai multe fotografii leilor.

me