5.300 de prieteni a fost maximul. Conduceam cel mai citit site de stiri al Prahovei, apaream zilnic la tv.... Lista aia imensa era de folos. Nu va explic cum, inca am colegi cretini de presa, care merita sa ramana asa.

Dupa ce am pus punct la ceea ce faceam pana anul trecut, am inceput sa sterg oameni din lista. Primii au fost petarzii de tip "Sef la Mine Acasa" si "Brunetik Dragutik". Apropo: muriţi!

Au urmat toti cei care postau manele. Sper sa fi murit si ei, intre timp.

Acum sterg oamenii care asculta Alex Velea, un cantaret mai daunator decat Fuego, in opinia mea. Fuego e penibil. Velea este oligofren. Pe Fuego il asculta unii just for fun. Velea este, din nefericre, un role-model.

De cateva zile, ii sterg si pe cei care tin teoria "de ce omoram toti cainii pentru un singur animal care a ucis un copil, in loc sa omoram toti oamenii care omoara oameni?". Sincer, cred ca astia sunt cei mai prosti dintre prietenii mei de pe Facebook. Sa compari viata unui caine cu viata unui om e ca si cum l-ai compara pe Alex Velea cu 50 Cents...

Fac asta pentru că vreau, pot şi pentru că mă doare-n pulă pe cine supăr online. Lumea Facebook nu există, de fapt. Cum i-am zis şi unui amic din viaţa reală, pe care l-am şters din lista de facebook, e mai bine să ne certăm virtual decât să ne luăm de guler când ne-om intâlni in trafic...

A aparut o noua tampeala, pe net. Dupa oligofrenul ala gay din Coreea, cu gnamgam style, si retardatii care s-au ocupat de harlem shake, de pe youtube pleaca, vertiginos, in sus, twerk. Adica, un dans in care iti misti fundul, cat poti tu de penibil si de excitant pentru un sofer de basculanta.

Aici, din pacate, americanii si-au furat-o. Exista atestari istorice care arata ca manelistele din Romania au facut twerk cu mult inaintea americanilor. Nici nu e nevoie sa cauti pe net, ci in memorie. Eu am vazut prima femeie facand asa din fund acum vreo 20 de ani. 

Pentru prima oara in ultimii cinci ani (de fapt habar n-am, dar "cinci" suna serios), am fost pus in situatia de a ma gandi la niste intrebari care tin de cum iti face praf PR-ul personal muzica din masina, cand o asculta altcineva. Vrand-nevrand, ma gandesc acum ce melodie e complet nepotrivita pentru situatia in care duci pe cineva la spital? Melodia X, daca mai e un tip in masina, te face gay? Da ailalta, pe care o canti cu toata gura cand esti singur, te pozitioneaza ca fiind dement, in compania cuiva? De departe, cea mai importanta ar fi: "ce crede o tipa despre muzica din masina mea?". 

Dumnezeu stie. 

Ma uit acum pe folderul din care tot rescriu unicul meu cd de masina. Stiu de ce am Vank (da, am de cand nu se numeau Vunk), Holograf, Directia 5, Vita-de-Vie: pentru ca merita. Am Parazitii, Roua si DJ Sava pentru ca sunt foarte buni, si sper din toata inima ca nu am vreo piesa cu Voltaj, asa cum am descoperit ca am Alb si Negru (imi cer scuzeee!). Nu-mi plac moaca, stilul si zecile de hituri de cacat ale Annei Lesko, dar ma topesc ca inghetata cand ascult Inocenta. Deci, clar, o am! Si Dana de la nu stiu ce trupa ma rupe in gura cu Am nimic fara tine. La loc de cinste, desi habar n-am cum e salvata de nu e printre primele, bulgaroaica lu' Hristov. Geniala cu g mare.

Si cam atat cu romaneasca. Sunt, cat de cat, structurat. La muzica straina din masina, am avantajul si dezavantajul ca pot parea orice: violator in serie, pedofil, gay, terorist, satanist sau gaina cu permis. De pe CD se simte ca-mi place muzica unplugged, dar si ca am traversat curentele muzicale precum un politician partidele: Caro Emerald sta langa Ramstein, Armin van Bureen langa  Guess Who (americanii, din 70, nu asta al nostru), si Korn langa Nouvelle Vague. Stiu de ce am cinci melodii cu Selena Gomez in masina: transport periodic o fana, in varsta de 10 ani, a acestei versiuni netrepanate a mult mai celebrei Hannah Montana.

Varza de pe CD-ul meu e cumva normala, la cum ascult eu muzica. Prima mea masina a fost o Dacie, probabil singura Dacie din oras din care urla Judas Priest, cand rulam nebuneste cu 75 la ora. Dacia n-avea aer conditionat (asta era nimic, n-avea nici lumini), asa ca ma ventilam exclusiv cu geamurile jos. Mi s-a parut aiurea ca sunt atat de transparent pana cand am vazut cum fug de mine, la semafor, BMW-urile cu numere de Bulgaria din care rasunau manelele. Mi-am dat seama ca am rabla aia cu un scop; sa ridic nivelul muzical al orasului!.

Si asa a ramas. Am schimbat inca trei masini de la Dacia aia. Unele au avut aer conditionat. Unele, chiar climatronic. Degeaba, cand imi place melodia, cobor si geamurile. Vara si toamna. Iarna, nu, ca-mi intra zapada in masina si nu mai vad nimic. Si pana azi, n-am avut grija decat sa nu cumva sa rasune pu*ele celor de la Parazitii cand e M in masina. 

Din toata povestea asta, cu analiza muzicii din masina, s-a nascut si-o idee. Daca nu o uit, o s-o vedeti prin ianuarie.  

"Indragosteste-te de o proasta" este noul viral al saptamanii: o lista de platitudini, ornamentate corect, intr-un stil care te ameteste. Daca incerci sa extragi esentialul - ramai cu mana goala. Esentialul nu exista. E doar un text prost, care se muleaza perfect pe asteptarile literare ale unui public tot mai superficial si mai putin dornic sa-si foloseasca inteligenta. Dovada? exercitiul de mai jos: am transformat in negatie fiecare afirmatie, am inlocuit "fata care citeste" cu "fata care nu citeste", si invers. Rezultatul: textul e la fel de logic, in prostia lui.

"Ieși la întâlniri cu o fată care citește. Caut-o într-o zona cât mai vizibila a unui club in voga. Găsește-o in zona de nefumatori, mirosind a parfum și luminată de razele de soare care cad prin geam. Oriunde o găsești, găsește-o serioasa. Asigură-te că persistă atunci când oamenii care vorbesc cu ea o privesc in ochi. Deschide discuția cu ea, folosindu-te de chestii sentimentale. Nu folosi replici de agățat. N-o scoate afară, in noapte, cand ai prima ocazie. Nu ignora atingerea oboselii. N-o saruta în ploaie sub lumina slabă a unui bec stradal, pentru că ai văzut asta într-un film. Nu face remarci privind lipsa de semnificație a acestui lucru. N-o duce în apartamentul tău. Nu termină seara făcând dragoste cu ea, din prima!

Nu lasă “contractul” pe care l-ai scris nerăbdător să evolueze încet și neconfortabil într-o relație. Nu gasi puncte comune și interese pe care le împărtășiți, cum ar fi sushi sau muzica folk. Nu construi un bastion indestructibil pe fundația asta! Nu-l face, apoi, un bastion sacru. Nu te retrage sub umbrela sa protectoare ori de câte ori aerul te impinge sa dispari sau serile prea scurte. Nu vorbei cu ea despre “nimic”. Nu gândi. Nu lasa lunile să treacă neobservate. N-o ruga să se mute la tine. N-o lasa să redecoreze. Nu intra în certuri despre lucruri minuscule, cum ar fi faptul că perdeaua de la duș trebuie să rămână naibii trasă ca să nu mucegăiască. Nu lasă primul an să treacă neobservat.

Nu te gandi că ar trebui, cel mai probabil, să te însori, pentru că altfel vei fi pierdut o grămadă de timp aiurea. N-o duce la cină, la un restaurant situat la etajul 45 al unui zgârie nori, un restaurant care depășește cu mult mijloacele tale financiare, doar pentru ca ai o priveliște bună a orașului. Nu-i cere mielușește, chelnerului, să îi aducă un pahar de șampanie cu un inel în el. Nu o cere, chiar daca o faci, cu tot entuziasmul de care dispui și cu toată sinceritatea pe care o storci din tine. Ingrijoreaza-te dacă simți că inima ta tocmai a trecut printr-un panou de sticlă. Fii îngrijorat si dacă nu simți nimic. Dacă sunt aplauze, nu le lasa sa fie. Dacă nu plânge, nu zâmbi ca și cum nu ai fi fost niciodată mai fericit. Dacă plânge, nu zâmbi la fel de tare.

Nu lasa anii să treacă, nebăgați în seama. Nu-ti face o carieră, nu-ti lua un job. Nu cumpăra o casă. Nu face și doi copii, pe care sa îi crești cât mai bine. Nu eșua frecvent. Nu cadea într-o indiferență plictisită, sau într-o tristețe indiferentă. Nu face criza vârstei mijlocii. Nu-ti pune întrebări asupra nerealizărilor tale. Nu te simti doar uneori mulțumit, dar de cele mai multe ori gol pe dinăuntru. Nu te simti, în timpul plimbărilor, ca și cum nu te-ai mai întoarce din drum sau ca și cum ai putea să te lași purtat de vânt. Nu contracta o boală terminală. Nu muri după ce observi că fata care nu citește nu ți-a făcut niciodată inima să tresară cu vreo pasiune semnificativă, că nimeni nu va scrie o poveste despre viața voastră, că și ea va muri, cu un mic regret că nimic nu s-a ales de capacitatea ei de a iubi. Nu face toate astea, dracului, pentru că nimic nu e mai tâmpit pe lume decât o fată care nu citește.

Fă-o, îți spun, pentru că o viață în purgatoriu este mai bună decât o viață în iad. Fă-o, pentru că o fată care nu citește nu este în posesia unui vocabular care poate descrie nemulțumirea amorfă a unei vieți neîmplinite – un vocabular care explică frumusețea lumii și o face o necesitate accesibilă, în loc de o minunăție extraterestră. O fată care nu citește nu pune stăpânire pe un vocabular care distinge între frumoasa și urâta retorică a cuiva care nu o poate iubi, și disperarea nearticulată a cuiva care o iubește prea mult. Un vocabular, la naiba, care face din gândirea mea sofisticată, un truc ieftin. N-o face, pentru că o fata care nu citește nu înțelege sintaxa.

Literatura nu a învățat-o că momentele de tandrețe vin la intervale sporadice și previzibile. O fată care nu citește nu stie că viața nu este un drum drept; ea nu știe, și pe bună dreptate cere, ca fericirea să vină în tandem cu dezamăgirea. O fată care nu și-a citit sintaxa nu simte pauzele neregulate – legate de minciuni. O fată care nu citește nu percepe diferența între un moment părintesc de furie și obiceiurile cuiva al cărui cinism amar va merge mai departe de orice simț al dreptății sau mai departe de orice scop, mai departe decât momentul în care ea și-a pus lucrurile într-o valiză și a spus un “ADIO” îndoielnic și a decis că eu sunt o elipsă și nu un ciclu.

Nu fii cu o fată care nu citește, pentru că fata care nu citește nu cunoaște importanța intrigii. Ea nu poate să traseze granițele prologului și să ascută crestele climaxului. Nu le simte în ea. Dar, deasupra altor lucruri, o fată care nu citește nu cunoaște semnificația unui sfârșit. Ea nu este conștientă de sfârșit. N-a spus adio miilor de eroi, cu doar o grimasă de tristețe. Așa că spera la mai mult! Nu fi cu o fată care nu citește, pentru că nu sunt povestitoare. N-o să fii cu Joyce, cu Nabokov, cu Woolf. Tu, care n-a fost la bibliotecă, cea de pe platforma de la metrou, cea din colțul cafenelei, cea din fața ferestrei. Tu, cea care NU îmi faci viața atât de a dracului. Tu, fata care NU citești, mă faci să vreau să nu fiu tot ce nu sunt.

Nu sunt slab și nu te voi dezamăgi, pentru că tu nu ai visat la cineva care e mai bun decât sunt eu. Vei accepta viața despre care ți-am vorbit la începutul piesei. Nu vei accepta doar pasiunea, perfecțiunea și o viată demnă de povestit. Deci, nu te vreau, fată care nu citești. Urcă-te în următorul tren și ia-l și pe Hemingway cu tine. Sau, poate, stai și salvează-mi viața!"

Nu e treaba mea ce citeste, fiecare. Dar atunci cand citesti doar chestii usurele, cu aparenta de profunzime, vei sfarsi lectura fiind mai putin inteligent. Se intampla manelistilor, in fiecare zi. Si, precum se vede, manelele nu mai sunt un gen exclusiv muzical...

DISCLAIMER: Urasc manelele. Nu ascult manele nici macar cand sunt beat, plec imediat din locurile in care se asculta manele si nu am nici un prieten manelist. Daca voi fi pus vreodata in situatia sa aleg daca sa salvez o veverita sau un manelist, voi intinde mana salvatoare sobolanului de copac, riscand sa ma muste, si nu tipului care, drept multumire, ar putea sa ma injunghie in urechi cu zgomotul lui. Nu ma acuzati, asadar, ca tin partea manelistilor.
………………………
Pe bune? Voi chiar credeti ca ANAF va lua la mana averile manelistilor? Pai ce, nu sunt sanatosi la cap?
Manelistii sunt acele persoane folosite in campaniile electorale sa faca simpatici, pentru un public oligofren, nişte politicieni de care n-a auzit nimeni in comune uitate de lume. Ia intrebati-o pe Adina Valean ce se asculta la mini-concertele ei de campanie, din Prahova anului 2012.
Manelistii sunt acele persoane care unesc lumile la nuntile alea bizare, in care un politician este nasul copilului unui interlop. Cand incepe Salam sa „cante” (pun ghilimele, pentru ca eu nu cred ca maneaua este muzica), dau din burţile iesite de sub camasi si interlopul si oficialul. Credeti ca la baiaramul la care Stolojan i-a nasit copilul lui Bercea Mondialul s-a ascultat Mozart?
Manelistii n-au averi atat de mari incat sa merite efortul unei campanii concertate a ANAF. Va spun eu, ca am cunoscut anturaje de tipul asta: jumatate din ce primesc din dedicatii dau inapoi interlopilor care au aruncat cu bani in ei, ala e doar un spectacol ieftin care sa vorbeasca despre „fala” evenimentului. Cealalta jumatate o sparg pe jocuri de noroc, prafuri trase pe nas, masini furate de prin Vest, replici de Vertu si gresie originala Armani, desi Armani nu face gresie.
Stiu doi manelisti. Au case mari, masini misto, dar niciodata bani in buzunare. Daca ii tii in casa, sa nu cante o luna, fie mor de anemie, fie raman pe drumuri. Dar daca ii intrebi ce politist are nasi interlopi, sau ce interlop are copilul botezat de vreun judecator, iti face o lista de mare acuratete. Sincer, nu cred ca e in interesul sistemului ca manelistii sa-si dea drumul la gura, intr-o ancheta. De-aia nici nu cred ca vor fi anchetati pe bune.
Si-atunci, de unde povestea asta cu ofensiva ANAF asupra unei paturi sociale destul de paupere, de putin numeroasa si de greu de scos la plata in cazul gasirii unor indicii de evaziune fiscala? Pai asta e, ca vorbim doar de o poveste, nu de un plan. Si daca nu avem de-a face cu un subiect fabricat exclusiv de catre presa, in scopuri ce tin de audienta, inseamna ca avem de-a face cu un “magnet de imagine”.
Asa se numesc, in fotografie, acele elemente care sar in ochi, desi nu constituie subiectul principal al imaginii. Daca-i faci poze unei doamne in alb, pe strada, intr-o zi torida de vara, iar in spatele ei se vede o cutie de Coca-Cola pe o banca, toata lumea se va uita intai la cutia aia rosie ca focul, in cadrul ala dominat de albul si gri-ul prafos al unei zile de vara. Uneori, magnetul apare din din greseala, din cauza fotografului neatent. Dar alte ori, un publicitar de geniu aranjeaza poza aia astfel incat sa nu scape nimeni fara sa remarce cutia de cola.
Eu cred ca, in povestea manelistilor amenintati de ANAF suntem in a doua situatie, nu in prima. Pentru ca nu manelistii ameninta functionarea sistemului fiscal din Romania, ci marii evazionisti. Iar in Romania, marea evaziune se face din cereale, carburanti, lemn si flori.
Am mai scris pe PSnews, intr-un text dedicat ANAF:
“• Opriti in trafic toate cisternele intalnite pe toate drumurile. O sa vedeti cat de putine dintre ele contin benzina sau motorina cu acte in regula si intrebati la rafinarii unde este stocul de uleiuri minerale care ar acoperi necesarul Europei pe un an, dar care n-a iesit din tara.
• Mergeti si inconjurati silozurile de cereale. O sa vedeti cata marfa e acolo si cata apare si in actele detinatilor silozurilor. Intrebati taranii cati si-au vandut graul si porumbul cu bani la sacosa, fara un act. Numarati cate masini de paine ies dintr-o fabrica in care n-a mai intrat faina, pe acte, de trei luni.
• Duceti-va la toate fabricile de mobila din Romania si faceti evidenta furnizorilor de lemn ale acestora si-o sa dati, la trei firme in spate, de cei care taie fara mila si fara acte padurile Romaniei.
• Mergeti in vama, si numarati TIR-urile de flori care intra in tara. La frontiera, nu in biroul vamal de la Bucuresti, pentru ca nu toate remorcile alea ajung in Bucuresti.”
E vara. Se cara combustibil in prostie, se recolteaza cerealele, se taie lemn in nestire si se vand flori cu duiumul, iar ANAF anunta ca se va ocupa de manelisti. Spuneti si voi, n-ar fi mai misto sa se ocupe de manelisti la iarna?

text aparut pe www.psnews.ro 

Asa-i cand nu te pricepi la oameni: iti intra unul in carciuma de pe marginea DN, in camp, si deschide tableta, iar tu ii pui manele.

Daca purtam pantofi de lac la trening ce muzica puneai, muistule? Vivaldi?