Am luat poza asta de pe net. E făcută ca o pulă:

• 1. Bradul e plat, pentru că omul a avut grijă să stea ca un militian în fața lui.
• 2. E încadrată central, de nu-ți dai seama cât de mare e camera, dacă e acasă sau în vreun hotel.

Nu așa se face. Bradul e și el om, și el are suflet, merită fotografiat mișto. Așa că: 

• Nu aprinde lustra sau plafoniera. O veioză ar fi perfect. Să vină lumina lateral, să creeze umbre și să dea volum.
• Încadrează astfel încât să prinzi și poalele bradului, acolo unde sunt cadourile, dar și vârful. Estetic vorbind, partea principală a bradului este vârful. 
• Te-ai prins, așadar, că trebuie să ții telefonul înclinat un pic spre tine, da? Iar dacă te lași în jos, bradul va părea un pic mai mare decât este. 
• Nu-l încadra în centrul imaginii. Nu vinzi bradul, ni-l arăți. Și nu l-ai montat doar ca să ne arăți că ai brad, ci ca să vedem cum petreci tu Crăciunul, la tine acasă. Lasă, deci, niște loc să mai vedem ceva. Eventual chiar pe tine.
• Nu sta în picioare. E greu de crezut că ai o casă cu tavanul la patru metri și un brad de trei metri. Iar dacă ești și gras, o să arăți mai mare ca bradul. 
• Stai jos, în pula mea. Jos, pe podea. Arată-ne că încă mai trăiește copilul din tine.
• Strânge picioarele sub tine, lateral. Rezeamă-te într-un cot, într-o mână, să stai relaxat.
• Nu pune sclipici pe tine, strălucește bradul destul. Lasă geloziile astea stupide, că nu suntem la o nuntă în Titu.
• Zâmbește. Cu capul un pic într-o parte și privirea la fotograful de ocazie. Nu vrei să-ți arate fața plată, sau nasul ca un bot de tren de mare viteză.
• Șterge camera înainte să faci pozele.
• Încadrează drept. Pe cine dracu' pasionează un brad strâmb?
• Activează hdr-ul pe telefon. Te va ajuta să arăți detaliile din zonele umbrite ale bradului și nu va face să strălucească orbitor instalația luminoasă.
• Fă mai mult de o poză. Fă 30. Fă zece, apoi schimbă-ți poziția, mai fă zece. apoi mută-te în partea cealaltă a bradului și mai fă zece. 
• Alege o poză bună. Una, nu trei. Posteaz-o pe facebook. Șterge-le pe celelalte 29. De fapt, șterge toate gunoaiele digitale din telefon. Începe și tu anul viitor cu rezoluția "nu mai țin în telefon poze de căcat"

Gata? Bun. Îți mulțumesc că nu mă mai asasinezi cu mizerii vizuale. Iar daca vrei să înveți să faci poze bune oricand, oricui, si soției, și copilului, și câinelui, și lucrurilor pe care le vinzi, și lucrurilor pe care le faci, si in vacanțe, apasa AICI sau AICI.

Daca ai platit un fotograf pentru niste fotografii proaste, pe bune, esti cretin cu acte. Ești bou cu auditul facut. Daca mai existau dubii asupra nivelului de prostie din capul tău, acum, după ce ți-am văzut fotografiile de la nuntă/botez/petrecere/firmă, dubiile s-au dus, știm cu totii ca esti prost ca un scaun. Să-ți explic de ce:

În acest moment, fotografii profesioniști buni traversează o perioadă proastă. Sunt ca agenții imobiliari după ce a venit criza. Sunt mulți, au investit mult în scule și nu-și pot scoate banii pentru că tot mai mulți oameni își cumpără ieftin camere foto cu setări automate avansate, iar telefoanele mobile au camere foto tot mai bune. 

Pe lângă ei, e plin, de asemenea, de wannabe de fotografi. De oameni care spun că sunt fotografi doar pentru că au luat un DSLR in rate de la Altex si știu să deschida Photoshop sau Lightroom. De libidinoși care prostesc câte o duduie cu o ședință foto "budoir" ca s-o fută. De oameni atât de distruși mental încât se laudă cu fotografiile altora. Iar pe toți acești oameni îi unește ceva: tariful foarte mic. Cumva, în creierele lor prăjite de autosuficiență și-a făcut loc și ideea "nu cere mult, pentru că nu ești fotograf". Iar tarifele lor distrug, pur și simplu, carierele celor care au investit timp și bani în pregătire profesională și scule de top. 

Adăugați și că a scăzut nivelul de exigență aritistica al oamenilor obișnuiți. Netul este atât de plin de fotografii proaste de familie, încât puțini se mai simt jenați să-și urce și ei pozele mișcate, strambe și neclare în acest tomberon de căcat vizual digital, care se numește Facebook.

Eu înțeleg asta. Pe bune, chiar înțeleg. Când nu știi să faci fotografii și-ți iubești nevasta sau copilul, ți se pare că orice fotografie cu ei este superbă. Plus că nu prea mai ai nevoie, în vremurile astea, de fotografii profesionale. Am un amic cu o familie mișto, cu o viață socială destul de plină, cu o firmă maricica. În ultimii 10 ani, a avut nevoie de doar trei ori de un fotograf: o data la firma, de doua ori in familie. In zece ani, da? Norocul ca prietenul meu nu e tâmpit, când a avut nevoie de un fotograf a ales unul bun.

Și acum mă întorc la tine, dobitocule. Da, tu ala care tocmai a urcat albumul ala de nunta semnat "Prost Photography".

Ai ales un fotograf analfabet, cu un site de toată jena. Cum ți-ai putut permite să ai așteptări de la el? Pâi dacă pe cretin îl doare creierul când scrie două fraze, cum ți-ai putut imagina că poate gândi o compozitie scenă mișto la evenimentul tău, pe care s-o imortalizeze într-o fotografie?

Ai ales un fotograf care nu știe nimic despre prelucrarea pe bune a imaginilor. Când a pus steluțe, dungi aurii și aripi de înger pe mireasă nu a facut prelucrare foto, imbecilule. Doar a acoperit greșeli și ne-a aratat tuturor că. la nivel estetic, este doar un munte de kitch.

Ai trecut cu boul patentat prin toate clișeele proaste ale fotografilor de NBC (nunți, botezuri, cumetrii), deși nu ți se potrivesc nici jumătate. Nu faci o fotografie alergând pe plajă dacă arâți ca un canibal înfometat. Nu te dezbraci la bustul gol dacă ești plin de păr ca un urangutan și burtos ca o minge de plajă. Nu o ridici pe mireasă în brațe dacă ești un nevolnic, iar ea e mai durdulie, pentru că în ochi ți se va vedea doar iminența morții.

Știu ce-o să zici. Că fotograful la care te-ai gândit inițial ți-a cerut mult. Că nu ti l-ai permis si ai fost nevoit să alegi un fotograf cu tarif mic, și că la tariful ăla n-ai ce să mai comentezi. Ba da, boule, ai! Cum îți spuneam, există mii de fotografi, care cer de la 300 de lei la 3.000 de euro pentru o nuntă, sau un botez. Nu toti fotografii ieftini sunt prosti, asa cum nu toti fotografii scumpi sunt buni.

Asa ca, in loc să alegi cu portofelul și cu ochii închiși, trebuia doar să cauți mai bine. Să te uiți pe portofolii înainte să întrebi cât costă. Sa ii explici fotografului gasit ce vrei și sa-l intrebi daca a mai facut asa ceva. Să spui unui fotograf bun: frate, imi plac pozele tale, dar nu-mi permit 800 de euro, cât vrei tu, îți dau 300 la nuntă și încă 300 in două luni. Sau, unui fotograf ieftin: "Vrei doua sute? Iti dau trei, daca ies pozele misto, numai garanteaza-mi ca te pricepi".

Sau, si mai simplu: nu mai chema, nene, un fotograf. Deloc! Cineva din anturajul tau are sigur o camera foto mai pricopsita. Pune-i baterii, cumpara un card de 16gb, porneste-o in modul auto si da-i drumul la treaba, din 2.000 de cadre ceva-ceva tot o sa iasa bine. Vei economisi o suma bunicica, daca amintirile nu-s importante pentru tine. Da-o'n mortii ei de nunta, oricum casniciile nu mai dureaza... Da-l si'n gatul ma-sii de copil, cu botezul lui, oricum mai vrei sa faci unul... Fotograf prost e si văr'tu, îi spui ca-l primesti la nunta gratis, fără sa dea darul dacă-ți face pozele și-o să vezi că accepta imediat....Daca nu vrei sa platesti un fotograf bun, nu vad de ce esti atat de bou incat sa platesti un fotograf prost, asa ca nu mai plati pe nimeni. 

Desi gresesti. Și știi de ce, trepanatule? Pentru că fotografiile de eveniment sunt pentru toată viața. Sunt o investiție în timp, pentru o durată de timp mai mare decât frigiderul, televizorul, gresia sau faianța. Pe alea le poți schimba oricând, pe când nunta sau botezul sunt irepetabile. Ai o singură șansă, în viață, să păstrezi amintirea unor momente frumoase. N-o incredința unui nepriceput, că nici la operație nu te duci întrebând care e cel mai ieftin chirurg din spital... 

Aseară am văzut site-ul unui fotograf d-asta, complet tampit, care scrie "Cannon" în loc de "Canon" și "fi frumoasa pentru iubitul tau". Inevitabil, fotografiile lui sunt îngrozitoare, omul i-a distrus, imagologic, pe clientii lui de pana acum. Iar pentru mine asa ceva este inacceptabil. Niciodata n-am avut in minte altceva decat sa flatez subiectul fotografiilor mele. Cu cat e mai urat sau inestetic clientul, cu atat ma straduiesc mai mult sa-i gasesc unghiul bun, lumina corecta, situatia in care arata atragator si interesant. 

Ieri am vazut pe net si o discutie care m-a lasat paf. Chemat sa faca poze la o nunta, un wannabe de fotograf pe net s-a plans ca localul e de cacat pentru ca la masa staff-ului, unde era el, se servea mancarea abia dupa ce erau serviti nuntasii. Ca asta e discriminare. Pai bai nene, tu nici n-ar trebui sa mananci la nunta aia. Mananci acasa, nu bei nimic in afara de cafea si apa si esti ca un soim acolo, la eveniment. Nu mananci, nu bei, nu te hlizesti cu tipele solo, ca ratezi momente esentiale, fraiere. Momentele alea de fericire totala, ale nuntasilor, au loc fie la masa, fie in timp ce danseaza. Daca si tu stai la masa ca un nehalit penibil, ratezi jumatate din romantismul potential de la nunta aia.  

Si cu asta inchei: daca vreodata vrei sa angajezi un fotograf pentru nunta si il auzi ca are pretentia sa stea la masa si sa chefuiasca, te rog angajeaza pe altcineva. Asta nu e bun. Nu stie de ce e acolo, si daca nu stie asta, nu stie nici sa faca fotografii la vederea carora sa zambesti, peste ani. Sa zambesti, nu sa razi jenat. 

 
 

Vazusem norul de fum, asa ca m-am asezat comod la volan, am trecut pe banda din mijloc, am redus viteza la 70 la ora si am asteptat cadrul bun, chiar daca nu stiam cum o sa fie. Stiam doar ca trebuie sa prind sursa sau capatul norului de fum, ca trebuie sa fie o fotografie dreapta si clara si ca imaginea trebuie sa spuna o poveste. Asa ca mi-am pozitionat mana cu telefonul (S7 era mort, am facut poza cu celalalt telefon, mediocrul A5, cu a sa camera foto de doi lei), in partea de sus a parbrizului, un pic stanga, ca pe centru geamul era murdar. Cand am auzit avionul in stanga mea, am inceput sa declansez, calm, cu ochii cand la telefon, cand la drum. Am tras 6 cadre. Avionul e in trei dintre ele. Intr-una dintre ele avionul se vede intreg, clar, adica fix ce doream. Un minut mai tarziu, poza era (cropuita, nu ca aici) si pe instagram si pe facebook. 

Si gata. Aveam o fotografie cu poveste. Daca vantul isi schimba directia cu doua grade, aterizarile de pe Otopeni ar fi fost perturbate. De fapt, daca stau sa ma gandesc, in orice tara din lume cred ca traficul aviatic ar fi fost oprit intr-o situatie similara. Ca na, avioanele puteau veni si dinspre Balotesti...

Mi-am vazut de drum, linistit. Mai trasesem cateva cadre, dar nu se comparau cu acesta. Puteam sa pariez si ca in puzderia de masini din jur nu se mai gandise nimeni sa faca poza asa. 

O ora mai tarziu, cand fotografia asta facuse jda'mii de share-uri si era difuzata de toate televiziunile de stiri din Ro, eu ajunsesem in Ploiesti si ma alergam cu un dobitoc in trafic. Eu amuzat, el furios. Eu cu greoiul meu Opel break (altfel o minune cand car cu el usi si ferestre vechi), el cu o bijuterie de BMW seria 5, negru, nou-nout. Si totul din cauza ca eu, dornic sa ajung acasa unde sa ma descalt si sa mananc ceva cat mai repede, am plecat prompt pe verde. Omu' s-a simtit provocat, luat la misto, pula mea, nu stiu, si m-a depasit intr-o suta de metri. A facut-o insa pe o banda cu asfaltul valurit, unde a fost silit sa franeze, timp in care i-am zis iar pa-pa, de pe o banda buna. La semaforul urmator a tulit-o ca un glont, dar a fost nevoit sa franeze din nou, nestiind ca la Catedrala banda 3 e mai aglomerata decat banda 1, timp in care eu m-am strecurat frumusel pe banda libera si m-am tot dus. La semaforul de la Caraiman m-a ajuns iar. Ma privea sfidator, accelerand. Din cauza asta n-a vazut verdele si iar am plecat primul. A venit ca maniacul sa ma depaseasca, cu orice risc, si fix cand a avut loc sa o faca, eu am facut dreapta si-am parcat, lasandu-l furios si neconsolat. 

Avea o masina de cinci ori mai rapida si mai buna decat a mea. Dar conducea ca o pula, emotional, fara sa gandeasca. Asa a reusit sa piarda in favoarea mea o cursa in care eu nici n-am vrut sa particip.

Cam asa e si cu fotografia facuta cu telefonul. Camera aia de pe smartphone are suficiente resurse sa-ti ofere cadre bune. Trebuie doar sa-ti folosesti capul un pic. Un aparat foto profesional, chiar daca e net superior micutei camere de pe telefon, nu rezolva problema competentei tale. Poti sa faci poze de cacat si cu Hasselblad (un fel de BMW M5 al aparatelor foto), daca nu folosesti cateva trucuri care sunt la indemana oricui.

In schimb, daca gandesti, poti face o droaie de fotografii ca asta...

sau asta....

sau asta...

... sau orice altceva ai tu chef sa fotografiezi. Important e sa nu te mai simti ca un dobitoc pentru ca, desi ti-ai cumparat un smartphone cu camera foto performanta, continui sa faci niste poze de cacat.

Hello. Sâmbătă, 18 mai, organizez un workshop de fotografie cu telefonul în București, la Galeria Alexandra's. E locul meu preferat din București, cu lumina bună și multe lucruri frumoase în jur. Dacă te interesează, te aștept de la ora 17.00. Terminăm la ora 20.00, astfel încât să ai timp să ieși în oraș, să mănânci ceva și să exersezi ce-ai învățat până târziu în noapte, pentru că sâmbătă e Noaptea Muzeelor. Detaliile sunt aici: https://bogdanstoica.ro/blog/item/21293-workshop-de-fotografie-cu-telefonul