Megapixelul e marea obsesie a noilor utilizatori de tehnologie. Au auzit ei că dacă ai megapixelul mare ești mai șmecher. Asta nu-i împiedică să facă poze de căcat. Nu contează câți megapixeli ai pe cameră dacă încadrezi ca dracu', îți tremură mâna sau îți curge din gură fix pe lentila obiectivului. Nu contează nici când ai mâna sigură ca un hoț dar ai făcut poza ca un bou, folosind tehnologia împotriva ta. Filozofic vorbind, megapixelul e ca Moș Crăciun:  ceva ce există doar când produce efecte. 

"Când mă fac mare, o să îmi cumpăr o sacoșă de megapixeli"
Chiar dacă pare să fie semn de succes personal, în sensul că un tip bogat are întotdeauna o cameră cu mai mulți megapixeli decât tine, nenorocitul ăsta e de megapixel e o unitate de măsură care NU spune cât ești de tare. Dacă fotografiile ar avea greutate, megapixelul ar avea valoarea socială a unui kilogram, chiar dacă ar fi echivalent cu o tonă. Pe scurt, megapixelul reprezintă cam un milion de pixeli.

"Aha! Da' pixelul ce este? Și de ce e albastru pixelul la oamenii politici?"
Logic, pixelul e tot o unitate de măsură, folosită pentru a măsura imaginile digitale. Pixel vine din foneticul englezesc al "PICture ELements". Dacă o fotografie ar fi vie, un pixel ar fi egal cu o celulă. Și să știi că pixelul nu e albastru la oamenii politici decât când mint, Băsescu chiar l-a pocnit pe băiatul ăla...

"Și ce face pixelul? Mă-sa, tac-su cu ce se ocupă?"
Pixelul face diferența între o imagine proastă și una bună. Când sunt mulți, imaginea este foarte bună, clară, vezi cele mai mici detalii. Când sunt puțini, imaginea e neclară, se văd aiurea trecerile dintr-o culoare în alta, liniile devin neclare. Bine, toată chestia asta este un pic abstractă. O poză perfectă pe ecranul telefonului va arăta ca dracu' pe un ecran LCD de zece metri, dintr-o piață, pentru că, în al doilea caz, un pixel nu mai e cât sinceritatea din declarațiile Elenei Udrea, ci cât minciunile lui Victor Ponta.

"Și e bine să am mulți megapixeli? Cum mă pot da mare cu megapixelii mei?"
Când ai mulți pixeli, ai o rezoluție bună. Dacă ai o poză lungă de 2.000 de pixeli și lată de 1.400 de pixeli, inmultesti cele două valori și te poți lăuda că ai o fotografie de 2,8 milioane de pixeli, adică 2.8 megapixeli. iPhone-ul meu face fotografii de 3.200 x 2.400, adică 7,6 megapixeli. Ca lumea, nu? Da și nu, pentru că nu e vorba doar de asta. Pot să-mi setez Nikonul să facă fotografii mai mici de atât, și sunt sigur că vor ieși mai bine. De ce? Pentru că senzor.

"Cum adică senzor? Adică nu e de ajuns să am pixeli mulți și rezoluție bună, îmi mai trebuie și senzor? Nu știu dacă am bani și de el...."
Senzorul e acea șmecherie care se vede în camera foto când o scapi și se sparge. E bine să fie mare, pentru ca pixelii să stea confortabil pe el. Aici e marea diferență între Nikon-ul și iPhone-ul meu. In telefon am un senzor cât un ochi de hamsie, iar în camera foto unul cât unghia de la degetul mare. Si cand amandouă fac fotografii aceleiași muște, la aceeași rezoluție, din Nikon musca iese vie și bucuroasă că e murdară de căcat la gură, pentru că pixelii stau relaxați pe senzor și fiecare primește destulă informație, iar din iPhone ușor neclară, din cauza pixelilor care stau pe senzor claie peste grămadă, ca în trenul de Măneciu, și au loc la geam doar câțiva. Din perspectiva asta, megapixelul e doar o harneală de marketing, exact cum sunt caii-putere la mașini. De exemplu, ultimul model de Mercedes are de două ori mai mulți cai-putere decât ultima Alfa Romeo, dar Alfa Romeo are mai mulți cai/putere raportat la greutatea mașinii. 

"Și atunci, ce să fac? Să mă las de megapixeli, ca de fumat?"
Nu. Dar să știi că e bine să ai megapixeli mulți doar când printezi fotografia, pentru că imprimanta nu știe carte, ei îi trebuie cel puțin 300 de pixeli pe fiecare inch pătrat de hârtie, pe care să-i deseneze prin picurare. Sau când vinzi fotografiile (ăsta fiind cazul meu), unor oameni care le vor folosi și în mediul offline, la tipărituri, producție publicitară... Dar dacă faci fotografii cu un telefon mobil și pozele tale sfârșesc în laptop sau pe facebook, n-ar trebui să te preocupe numărul de megapixeli decât atunci când faci crop unei imagini și postezi pe net doar o fracție din ea.

"Ce e aia crop? De ce să fac crop după ce-am făcut fotografia, când pot să fac zoom, înainte?"
Ca să nu fii bou, de-aia. Zoom-ul tău de pe telefon nu există. Nu e un zoom optic, nu se mișcă niște lentile înainte-inapoi, ca tu să vezi mai bine. Camera foto de pe telefonul tău îți spune că face zoom, dar ea doar omoară pixelii, adică te lasă cu informație mai puțină în ce-ai vrut tu să fotografiezi (dă click pe imaginea de mai sus, să te lămurești). De-aia ies prost pozele făcute cu zoom digital. Ce dracu', mă, chiar nu ți-a spus nimeni până acum?

Cam despre asta e vorba. Precum vezi, megapixelul nu e vreo șmecherie. E cam ca Dan Șova. Iar fotografia nu e grea deloc. Scrie și pe net (apasă! apasă!)