Sa fiu cinstit: nu este vorba doar despre eMag. Carrefour, Cora, Lidl, Kaufland etc sunt prinse frecvent vânzând carne de cal drept carne de porc, jucării periculoase, alimente expirate, produse neconforme, cauciuc drept mozarella, apă de chiuvetă drept apă de izvor, etc. Sunt prinsi, platesc amenda, reeticheteaza produsul ala sub alt brand si il vand din nou pana sunt prinsi din nou. Nu se mai poarta deloc ca niste comercianti mari, ci ca niste nenorociti mari. Orice pentru profit. Merg până la marginea legii, o încalecă cu un picior și strigă "uitați-va, piciorul care atinge pământul e pe partea bună, nu va luati de mine". Asta deși cei care vând bonguri știu că acestea ajung la tineri care se droghează, cei care vând dispozitive de spart parbrize știu că ajung la hoți și vandali, cei care vând apă chioară ieftin știu că ea va ajunge la oameni care nu știu să se uite pe o eticheta, etc. Ar putea sa se opreasca oricand, ca astea nu-s produse de sute de milioane de euro anual. Nu vor, insa. Ei nu vor sa faca bine si nu le pasa daca fac rau. Vor doar bani. Bani, bani, multi bani. 

Iar cand treaba se îngroașă, cand maraie (rar) cateva sute de mii de oameni, pe net, pe un subiect, ii vezi pe toti cum renovează o grădiniță, cum fac niște pliante cu sfaturi, cum se dau prietenii comunității...Vor, de fapt, sa nu ajunga in faza in care n-o sa le mai intre nimeni in magazine si pe site-uri. Iar politicienii tac, că au nevoie de simpatia și de banii acestor companii. Instituțiile de control ale statului tac, timorate de avocații competenți și răi ai acestor companii. Tace și lumea, de proastă ce e, uitând că, dacă și-ar canaliza eforturile spre oprirea acestor mizerii, amenințările chiar ar dispărea. [Parateza 2: va reamintesc că, în ianuarie 2016, o postare de pe un grup de mămici, privind căcaturile din mezeluri, a ajuns atât de populară încât a scăzut vânzările producătorilor de salam cu 25% în primul trimestru]. 

DISCLAIMER: Eu am ales varianta a doua. La mine pe site transportul coletelor e platit de mine, nu de cumparatorii cartilor (chestie destul de rara in comertul online romanesc). Ofer vouchere sau diverse daruri (desi puteam folosi simpatia companiilor emitente ca sa-mi maresc incasarile). Incurajez creatorii de retro-romanesc sa-si vanda produsele  la mine pe site (desi as castiga mai bine vanzand chinezarii). Cartile mele sunt tiparite pe hartie de import, pentru ca n-am vrut ca vreun copac din Romania sa fie taiat (desi pe hartie romaneasca ieseam mai ieftin). Reciclez cartile vechi, care nu mai ajung la gunoi, facand din ele obiecte decorative pentru pasionatii de autentic (desi daca vindeam plasticuri ca alea de la Ikea eram bine). Fiecare din masurile astea mi-a taiat din profit, dar ma doare fix in pula: stiti ce relaxat ma trezesc dimineata, stiind ca fac barbatii sa-si cunoasca inaintasii, femeile sa rada, copiii sa citeasca si ca nu escrochez pe nimeni? Stiti ce misto e sa ai un business social, care face bine?