Mă disperă ipocrizia pe care o manifestăm, cu toţii, când mai moare câte un nene cunoscut. Curg lacrimi online, toţi sunt spăşiţi de zici că li s-a băşit copilul la operă, in timpul spectacolului, şi, în general, dacă zici ceva rău despre mort, eşti luat la pulă. Decedatului i se găseşte câte un merit, este etichetat cu el şi gata: ne-a părăsit marele carici, ce regrete, ce nenorocire...

Este, dacă vreţi, ceva tipic creştinismului. Avem convingerea că putem face orice şi tot vom fi iertaţi, dacă ne manifestăm căinţa. Superficiali şi cretini cum suntem, o manifestăm public, nu pe dinăuntru, cerşind astfel recunoaşterea calităţilor noastre, de la terti, nu din partea divinitatii. Practic, suntem atât de proşti, incât ne simţim mai buni ori de câte ori vorbim de bine un mort. 

A murit un nene, zilele astea, in Ploieşti. Un nene care a citit mult. Şi care a vorbit la fel de mult. De fapt, dacă e să mă întrebi pe mine, a scris şi vorbit mai mult decât a citit, ceea ce îl face, în ochii mei, un tip extrem de subtire. Deja s-au scris vreo sută de texte despre marele, inegalabilul, perfectul şi minunatul. Toate, laudative. Nu zic că nu e nimic adevărat în ce s-a scris. Dar ştiu sigur că nu e relevant. 

Eu ştiu despre nenea ăsta că era un nenorocit. Că era rasist. Bea ca porcu'. Cerea mită. Îşi molesta colaboratoarele şi îşi cerea cadoul, anual, angajaţilor. A fost responsabil de un spaţiu public şi l-a băgat în gard, nereuşind, in 10 ani, să il aducă la nivelul perceptiei actualei generatii. S-a ascuns dupa eticheta de intelectual cand era intrebat de ce nu manageriaza bine, si graseia complimente in curul superiorilor care l-au lasat atata amar de vreme sa-si exercite incompetenta. Locul lăsat liber de el va fi ocupat, cu puţin noroc, de un nenorocit mai mic decât el. 

Din aceste motive, mă bucur că a murit, si ma simt foarte bine. Abia astept sa moara si altii. De fapt, in calitate de crestin, simt ca acum este momentul unei rugaciuni:

Doamne, se poate sa moara Florin Salam, zilele astea?

Daca lucrezi in administratie, faci politica sau crezi ca esti miezul din Fanta daca ai numerele de telefon ale oamenilor importanti dintr-un judet, o sa te afli in situatia in care cineva trece printr-o tragedie. Asa ca e bine sa stii urmatoarele lucruri:

1. Nu-l suna! Moartea unei rude nu e subiect de discutie. In plus, omul are de dat telefoane importante, asta daca a depasit socul si poate sa vorbeasca la telefon. Trimite-i un sms de condoleante care sa se termine, neaparat, cu "spune-mi daca te pot ajuta cu ceva".

2. Daca-l intalnesti, intreaba-l doar cu ce-l poti ajuta. Intrebarea "Cum s-a intamplat?" nu face decat sa-i readuca in memorie CHIAR CUM S-A INTAMPLAT.

3. Suna pe unul dintre apropiatii lui si cere-i detalii, daca te mana curiozitatea in asemenea hal. La final, spune-i sa transmita celor afectati ca esti gata sa te implici.

4. Daca ai influenta intr-una din institutiile implicate in gestionarea situatiei (politie, salvare, SMURD, ISU, Medicina Legala), da telefon si asigura-te cu oamenii isi vor face treaba astfel incat cunostinta ta sa aiba cat mai putine obstacole.

5. Sa transmiti presei un mesaj de condoleante este penibil. Vrei sa-i fii alaturi, cunostintei tale, sau sa vada lumea ca-i esti alaturi?

6. Asigura-te ca ai timp, in ziua inmormantarii, 10 minute macar, sa duci, personal, o coroana, si sa aprinzi o lumanare. Nu e nimic mai odios decat cate un sofer stingher, cu un tricou rosu, care incearca sa afle cine e "indureratul" intrebandu-l chiar pe acesta, si apoi intreband sonor unde sa lase coroana.

7. Daca ai cele 10 minute, da-ti telefonul pe silentios si taci cat de mult poti. Esti acolo sa marchezi discret sprijinul tau moral, nu sa discuti ce uitasesi cu alt "musafir", prezent si el acolo.

8. Dupa inmormantare, mai stai o saptamana si fa-i o vizita omului. Intereseaza-te discret cum se simte. Daca-l vezi afectat mai mult decat e normal (desi nu exista resurse sa gestionezi normal moartea cuiva drag), anunta-i familia si manifesta-ti ingrijorarea cu tact.

9. Daca poti sa iei legatura cu familia, sa vezi exact de ce are nevoie in situatia data, ajuta sau da mai departe informatia celor care pot rezolva problema. Nu te lauda cu asta.

10. Nu te apuca sa compari, ca subiect de conversatie, moartea persoanei vizate cu alta moarte, pe care o stii in amanunt. Tine-te de asta macar o luna.

Fa toate astea si vei fi mai putin cretin decat ai fost pana acum.