Vad in fiecare zi, la Pro TV, o stire cu drama din Nepal, si cu romanii care ajuta victimele cutremurului din Nepal. Si nu pricep de ce vad asa ceva.

S-au terminat dramele de langa voi? Chiar nu mai aveti pe nimeni amarat, fara casa/ghiozdan/mancare, prin cartier? Pe bune, s-au terminat oportunitatile de a face bine aici, langa tine, de-ti cheltuiesti banii in Nepal? Pe rutele tale, de tip casa-serviciu, nu mai exista nimic care sa-ti sara in ochi prin pauperitatea afisata? Nu mai stii pe nimeni, in anturajul tau, care sa duca lipsa acuta de ceva?

Inteleg de ce face Pro TV ce face. Fiecare post tv respectabil trebuie sa faca, anual, un reportaj bun, demn de concursurile jurnalistice. Postul tv avea in Nepal o echipa de filmare dupa primul cutremur, exact pentru asta. Din perspectiva asta, a maximizarii eficientei cheltuielilor cu deplasarea, al doilea seism a venit ca un bonus. Avand zilnic la dispozitie continut video nou si original, si dorind sa maximizeze si audienta potentiala, nu doar sa obtina un produs de concurs, Pro TV si-a permis sa organizeze si o campanie de intrajutorare a victimelor cutremurelor.

Ce vreau sa spun este ca nimeni, nici un om din organizatia Pro TV nu moare de grija nepalezilor. Totul e doar business de televiziune. Si asta nu e neaparat rau. Cat timp faci bani legal, esti ok. Rau e sa crezi orbeste tot ce vezi la tv si, in cazul acesta, sa ignori raul romanesc, de langa tine, pe care il poti anihila oricand cu o fapta buna.  

Lasa hipstereala, da? Nepalezii au nevoie de fonduri guvernamentale si de un plan coerent de investitii in infrastructura, nu de romani veniti cu degetul in cur sa faca bine dandu-si check-in printre ruine. Nu mila si compasiunea unor ciuri-buri pot reconstrui tara aia, ci oamenii locului, reprezentati prin statul nepalez si aliatii sai.

Comentezi? Fa-o pe www.facebook.com/bogdanstoica.ro