Trebui sa fii tampit sa-ti cumperi lopata de plastic
Stiu ca las senzatia, cateodata, ca sunt extrem de inteligent, dar va asigur ca am momente in care sunt de-a dreptul oligofren. De doua zile, traversez un asemenea moment. Nu gasesc, nici in ruptul capului, geaca mea de iarna si lopata de aluminiu. Am facut ultimile doua zile in hanorac si pulover, dar, daca mai ninge un pic, imi bag si ma duc sa-mi cumpar o geaca. O sa fie cum a fost cu filtrul de cafea, pun pariu..
Lopata, insa, a trebuit sa cumpar. Stau la bloc, si, precum stiti, oamenii care stau la bloc sunt mai prosti si mai rai decat cei care stau la casa. Traind in colectiv, fara un lider, nimeni nu-si mai asuma o sarcina. Sa fiu, eu, cu tine si cu X, de exemplu, cei care curata parcarea. Nu, nene. La bloc, iarna, esti ca intr-un test de supravietuire. Cureti un loc, vine un nene si parcheaza. Mai cureti unul, mai parcheaza un nene.
Dimineata, masina mea era sub un morman de zapada. Am intrat in Carrefour Market si am luat o lopata de plastic. 15 lei. Am eliberat doar o roata si s-a rupt. Plastic de cacat, care devine dur si casant la frig. De ce nu ma mir ca am gasit un produs atat de prost in Carrefour...
Asa ca dupa-amiaza, intre doua intalniri, am dat o fuga in Praktiker, poate gasesc o lopata ok. Si - surpriza! - mormane de lopeti de plastic, prost, de cacat, exact ca aia din Carrefour, cu 19 lei bucata. Aluminiu - ciuciu..
Am gasit, totusi, o solutie. Am cautat o lopata de fier, dreapta, si o coada de lemn robusta, scurta. Le-am cumparat, impreuna, cu 30 de lei. Acasa le-am fixat singurel, cu un holzsurub, si acum am o lopata care incape la fix in portbagaj si cu care voi putea nu doar sa dau zapada afanata, ci si sa sparg gheata.
N-am o incheiere la textul asta. Nu fiti tampiti sa va cumparati lopeti de plastic, atata tot....