Jurnal de Ghena este prima carte scrisa, in Romania, de catre o pisica gasita la ghena. Cum s-a intamplat? Citeste: "Era vineri. O zi de-aia de vineri, perfectă, care râde la tine, după o săptămână la fel de bună. Terminasem cu bine un proiect foto, aveam ceva bani în buzunare, scosesem mașina din service, #magirl era plecată, aranjasem un fuckening cu ceva nou pentru sâmbătă seară, luni urma să bat palma pe încă un proiect foto mișto, era soare, când... Se auzea ca o sirenă în miniatură. M-am dus spre ușa aia metalică, mișcată de vânt. Jos, cât un iaurt, un pisoi gri. El era sursa zgomotului. Am decis pe loc că nu pot lasa un pisoi atât de mic la ghenă. “Îl iau, îl țin weekendul asta și luni îl scot la adopții, pe net”, mi-am zis. L-am luat. Am intrat in casa, l-am pus jos și a dispărut imediat sub canapea. L-am revăzut a două zi, dimineață. Ieșise, mânat de sete și de foame, probabil. L-am băgat cu botul în castronul de apă, apoi în cel de mâncare, l-am mai mângâiat un pic și l-am eliberat. Smaf, sub canapea. Duminică nu l-am văzut deloc. Duminică seară, când m-am întors, apa era neatinsă dar lipsea un pic de mâncare și mirosea cam ciudat. Am fost nevoit să-i invadez intimitatea măcar cat să elimin sursa mirosului. A fost atât de cuminte încât am zis că-l mai țin câteva zile...."

cumpara Jurnal de Ghena online de AICI

Ce spun despre carte cei implicati in aparitia ei?

Editura Univers: "Jurnal de Ghenă este povestea unui pisoi găsit acolo unde de obicei nu găsești nimic gri și superb. După trei luni de la descoperirea lui la ghenă, pisoiul povesteste plin de umor ce se întâmplă acum în viața lui și a animalului lui de companie, dar și ce face el pentru umanitate".

Cel care l-a găsit pe Ghenă la ghenă: „Mă scoate din minți, am momente când urlu la el ca la un om, când îl alerg prin casă, când îl înjur ca în trafic. Cumva, însă, reușește de fiecare dată să facă ceva atât de amuzant sau de inocent încât îl iert. Într‐un mod absolut cretin, mi‐e drag de el tocmai pentru că este atât de versatil și de distructiv. Nu mă plictisesc niciodată, are momente când se poartă ca un șoarece, ca un câine, ca o nevastă, ca o soacră, ca un ceas potrivit greșit sau ca un asasin plătit. N‐o să uit niciodată, de exemplu, cum mi s‐a băgat între picioare exact când, ieșit de la duș, îmi trăgeam tricoul pe cap. M‐am împiedicat, am dat cu ambele brațe într‐o lustră care a pocnit de‐am oprit curentul pe toată scara și în bezna aia eu alergam pe întuneric, călcând în cioburi de becuri și urlând «Unde ești, în pizda mă‐tii, că te omor»…“

Ghena insusi scrie ca: “Mă numesc Ghenă pentru că am fost găsit la ghenă, de parcă Bogdan se numește așa pentru că a fost găsit la Bogdănărie! Mă rog! Acesta este jurnalul meu, cu lucrurile importante pe care le fac eu pentru umanitate dar și despre cât de nașpa este animalul meu de companie, Bogdan. Vreau să mulțumesc Editurii Univers pentru că am acceptat-o și vreau mulțumiri din partea ei pentru că acum este singura editură din lume care a publicat cartea unei pisici care nu e doar un mare scriitor, ci și inventatorul *Posenului* (*posen = combinația de poze și desene, cuvant inventat chiar de Ghena - n.r.)

cumpara Jurnal de Ghena online de AICI

Jurnal de Ghena / Online / PDF  / Download / Pret / Reducere / Informatii Esentiale

Cum cumperi online cartea Jurnal de Ghena?

Cartea Jurnal de Ghena se poate cumpara doar de pe o singura librarie online, respectiv de pe site-ul Editurii Univers, adica de aici: https://edituraunivers.ro/produs/jurnal-de-ghena-despre-viata-bobita-cu-bobita/. Jurnal de Ghena nu se vinde in librariile Humanitas, Carturesti, Diverta, si nici pe libris, elefant, emag sau alte site-uri de vanzare de carte online, la cererea autorului.

De unde descarci cartea Jurnal de Ghena?

Daca vrei sa citesti cartea Jurnal de Ghena de pe dispozitive digitale, de la telefoane mobile, tablete, laptopuri sau ebook readere, cum ar fi Kindle, si daca ai cautat cartea Jurnal de Ghena in format pdf, mobi, epub, epub2, afla ca nu ai o optiune valida. Cartea Jurnal de Ghena este disponibila doar in forma traditionala, tiparita. Daca descoperi ca poti sa o downloadezi de pe torrente sau de pe siteuri ilegale, te rugam sa scrii la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Ce pret are cartea Jurnal de Ghena?

Cartea Jurnal de Ghena se vinde la pretul de 28,48 lei

Jurnal de Ghena - Reduceri

Jurnal de Ghena nu este inclusa, momentan, in nici o campanie de reduceri.

Jurnal de Ghena PDF  / Informatii Esentiale

Scrie la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. pentru a primi pe email cateva pagini in format pdf din cartea Jurnal de Ghena.

cumpara Jurnal de Ghena online de AICI

M-am uitat cu o scârbă la Știrile ProTV, duminică... Încă o știre cu iubitorii de animale ieșiți în stradă. De ce pula mea ai face o știre cu o mână de oameni, incoerenți în marea lor majoritate? De fapt, știu de ce: era duminică, orice știre de-asta e binevenită, să umple jurnalul....

Îi disprețuiesc sincer pe oamenii ăștia, care ies în stradă cu pancarte pro-câini-și-pisici. Cel puțin la Ploiești, nu m-am sfiit să le-o arăt de fiecare dată, ca jurnalist, și oamenii mă știu deja ca pe un cal breaz. Iar dacă activismul ăsta, pro-animale, e pe jumătate mort la mine în oraș, vă asigur că am avut și eu o contribuție.

De ce am făcut asta? Pentru că ce fac oamenii ăștia e doar un snop de tâmpenii. 

E o prostie să mai crezi că poți schimba ceva ieșind în stradă. În România asta nu se poate. Nu este țara noastră, să schimbăm noi ceva, cu un miting. Noi doar locuim aici. S-a văzut la Revoluție, s-a văzut la mineriade, s-a văzut și la #colectiv. Pe guvernanți îi doare-n pulă de mitinguri. Punct. Singurii interesați de mișcările de stradă sunt băieții din serviciile secrete care le controlează, le deturnează și fac, cu aceste ocazii, diverse schimbări printre influensării lor, pe care altfel nu le-ar fi putut face. 

E o prostie să-ți consumi resursele așa dacă vrei să schimbi o lege, în cazul cel mai recent fiind vorba despre înăsprirea pedepselor pentru cei care se poartă aiurea cu animalele. Știți cum se schimbă legea? Punând presiune pe cei care o fac. România are peste 400 de parlamentari care n-au nimic în inbox, niciodată, de la alegători. Nici o propunere, nici o idee, nici un "futu-ți morții mă-tii, dacă nu faci asta, te mai votează mă-ta". 

Așa se pune presiune. Politicianul român face ce vrea poporul doar când este amenințat. Din nou, s-a văzut asta de prea multe ori ca să mai dau exemple. Umpleți-le emailul de mesaje, dați-le sms-uri noaptea, alergați-i cu roșii când vin prin colegiile lor parlamentare, și făceți-i de căcat dacă nu vă răspund. 

E o prostie să mai crezi că dacă pe net sunteți zeci de mii, sunteți tot atâția și în offline. Eu o scriu de vreo 10 ani, dar acum sunt studii clare, care arată că online-ul e doar un avatar, ne proiectăm pe net o imagine complet falsă, dăm like-uri și share-uri ca niște maimuțe cu mouse, dar în viața reală nu facem nici 5% din ce pare că suntem gata să facem pe net.

Vreți pedepse mai mari pentru cei care bat și omoară animale? Faceți următoarele cinci chestii:

1. - inundați cu cereri de informații publice instituțiile responsabile de viața/drepturile animalelor, dezgropați-le toți morții (contractele) și luați urma banilor, ca să-i faceți atenți la voi; veți dobândi astfel o influență utilă, pentru că oamenii care conduc instituții comunică cu oficialii de rang înalt
2. - amintiți-le zilnic, parlamentarilor, că vreți asta. La parlament, la biroul parlamentar, pe teren, dacă fiecare din oamenii ăștia nu văd/aud zilnic ceva de la voi, sunteți proști. Făceți-i să scrie un proiect de lege, sau să-l promoveze pe al vostru
3. - dați în judecată poliția, jandarmeria, parchetul ca instituții, dar și ofițerul/procurorul de caz, ori de cîte ori nu aplică/cere pedeapsa maximă pentru cei vizați. O să iasă un hai.... Băieții ăștia, cu uniforme sau cu uniforme pe sub tricou, n-au chef de anchete de-astea, credeți-mă....
4. - organizați-vă în offline, dați-l în pula mea de facebook și întâlniți-vă măcar o dată pe săptămână. Strângeți bani și plătiți avocați (dacă acum te întrebi pentru ce să plătiți avocați, ești mai prost decât câinele tău) sau campanii de comunicare cool, să vi se alăture cât mai mulți
5. - foaaaaarte important: când apăreți în mass-media, încercați să arătați ca niște oameni normali, nu ca o gașcă de agitați care par că își iubesc atât de mult câinele încât și-l fut în fiecare seară, pentru că sunt șanse mai mari să empatizez cu tine dacă am senzația că noi doi semănăm...

Dacă nu mă credeți, luați exemplu de la fetele alea care ne-au dat afară din cârciumi cu țigările în gură, deși noi eram 10 milioane și ele erau două. Le-ați văzut cumva, în stradă, date cu scrum pe față, cu chiștoace în nas, purtând tricouri pe care scrie, agramat, NU M-AI FUMAȚ? Eu nu. Au atacat, ca un comando, fix unde trebuie și le-a ieșit șmecheria pentru care le înjur zilnic de aproape un an. De-aia, cred sincer că tipa care și-a scris pe mână "all lifes is equal" a făcut un deserviciu imens mișcării pro-animale. Pe bune, cum să iau un asemenea personaj în serios...

DISCLAIMER 1 - Pentru toți papagalii gata să mă înjure (din nou!) că m-am luat de Martorii lui Câine: găsiți ceva nou, vă rog, nu aia cu nazismul, că am și câini și pisici, toate luate de pe stradă și de la adăpost.

DISCLAIMER 2 - Aș aprecia foarte mult dacă aș primi înjurături doar de la oameni care dețin un animal. Marș toți ăștia care nu vreți să vă păteze parchetul vreun patruped, dar dați cinci lei la un adăpost, din an în paște și vă dați iubitori de animale doar pe net.

uitasem: publicitate

Am crescut si cu caini, si cu pisici. Mare diferenta! Cand eram mic, cainele era primul nivel din sistemul de securitate al familiei (in care ultimul era tata, cu coada de lopata tinută dupa cuier). Pisica era considerata utila doar cand gasea mama vreun soarece prin camara. 

Cand am crescut, si-am inceput sa pierd noptile sau sa vin manga de la rockăreală, şi să dorm până târziu, câinele mă deranja cu lătratul. Aşa am rămas si azi. Dacă ar fi să-mi aleg câinele perfect, mi l-aş alege mut. Să nu latre nici când vin hoţii. Să le ia beregata în linişte.

Pisica, însă....

Pisica e o mare şmecherie. N-o să intru in detalii, dar la mine pe blog o să gasiti cateva poze cu caini si cateva zeci de poze cu pisici. Nu cred ca exista vreun animal mai misto, mai cu personalitate si mai fotogenic decat pisica. Si (ca o paranteza complet inutila), nu exista femeie mai misto decat aia care iti sugereaza o pisica. 

Si aici ajung la idee.

Imaginati-va un fel de telefon, cu un singur buton, cu difuzor exclusiv in sistem speaker, cu un singur numar in memorie: al tau. Pus undeva prin casa si conectat la un dispozitiv care elibereaza hrana. Cand pisica apasa butonul, sa va sune. Iar cand incheiati convorbirea, dispozitivul ala sa elibereze o portie de hrana.

Stiu, exista dispozitive care hranesc pisica, cand esti plecat. Dar nu-ti mai ofera satisfactia de a-ti hrani chiar tu pisica, pe cand jucaria asta o face. Si punem pariu ca nenorocita aia de pisica, cu abilitatile ei de a ne invata slabiciunile, va mieuna cel putin o data in timpul convorbirii, ca sa te simti tu bine si sa fii in continuare, pet-ul ei?

Stiu si ca e stupid sa platesti un abonament de telefonie pentru a vorbi cu pisica. Asa zicea si bunica de hainele pentru pisici, ca sunt o tampenie de necumparat, si acum genereaza vanzari de miliarde de dolari. Si ar putea fi gratis! Convorbirea s-ar putea desfasura pe net, prin Viber sau Whatsapp, cu telefonul pisicii conectat la wireless-ul locuintei.

Adaug si ca exista, deja, o droaie de oameni care sting lumina, pornesc caldura si deschid portile de-acasa de pe telefon. Ce mare smecherie ca a intrat si pisica in chestia asta? Mai ales ca forme cumva similare exista deja. Exista aplicatii de telefon care activeaza un dispenser de hrana de acasa, dar e musai sa cumperi dispenserul de la ei, cu sute de dolari. Exista si un alt model, in faza de prototip, cu webcam, in care iti poti vedea pet-ul de acasa. Dar nu vorbesti cu el!  

Nici n-ar fi primul element absurd a vietii noastre. Intr- zi am stat ca vita, cateva secunde bune, intr-o usa rotativa, asteptand sa se miste singura. Am servetele dedicate obiectivelor, desi alea de ochelari sunt umezite cu fix aceeasi substanta de curatare. Cumparam Nurofen, cu 30 de lei, desi contine tot atata paracetamol cat o cutie de paracetamol de 5 lei. Stiu oameni foarte sanatosi la cap, seriosi, cu cariere beton, care dau de mancare la porci virtuali pe Facebook. Altii dau like pe Facebook la poze cu pisici. De ce? "Pentru ca sunt atat de dragute!!!"

Acum, pe bune: nu te imaginezi, intrerupandu-ti interlocutorul, intr-o discutie: "Scuza-ma putin, ma suna pisica...... Alooo! Da, pisi! Da, iubita mea! Ti-e fomiţă, iubita? Hai, fugi si papa. Te pup! .... Gata. Ce spuneai?

Eu da. M-as distra foarte tare. Si tu la fel, daca in astea doua minute cat ai citit, ai zambit prosteste... :)

Era vineri. O zi de-aia de vineri, perfecta, care rade la tine, dupa o saptamana la fel de buna. Terminasem cu bine un proiect foto, aveam ceva bani in buzunare, scosesem masina din service, #magirl era plecata, aranjasem ceva nou si bun pentru sambata seara, luni urma sa bat palma pe inca un proiect foto misto, era soare, cand...

Se auzea ca o sirena in miniatura. M-am dus spre usa aia metalica, miscata de vant. Jos, cat un iaurt, un pisoi gri. El era sursa zgomotului.

M-am ferit tot timpul sa tin un animal in apartament. Sunt atat de mult timp plecat intr-o zi, incat orice animal, in afara de un peste d-ala solitar, s-ar sinucide de plictiseala. Plus ca-s usor neatent si distrat. Am primit o planta rara, candva, de la cineva, si am udat-o prima oara trei luni mai tarziu.

In ziua aia, insa, am decis, pe loc, ca dupa o saptamana atat de buna, nu pot lasa un pisoi atat de mic la ghena. “Il iau, il tin weekendul asta si luni il scot la adoptii, pe net”, mi-am zis.

L-am luat. Ca in filmele bune, am gasit, in primul magazin, si litiera, si nisip, si castroane, si mancare. Cand am urcat in bloc pisoiul era echipat impecabil.

N-a scos un sunet, dupa ce l-am luat in brate. Cand am ajuns la opt incepuse deja sa toarca. Am intrat, l-am pus jos si a disparut imediat sub canapea.

L-am revazut a doua zi, dimineata. Iesise, manat de sete si de foame, probabil. L-am bagat cu botul in castronul de apa, apoi in cel de mancare, l-am mai mangaiat un pic si l-am eliberat. Smaf, sub canapea. Duminica nu l-am vazut deloc. Duminica seara, cand m-am intors, apa era neatinsa, dar lipsea un pic de mancare si mirosea ciudat. Am fost nevoit sa-i invadez intimitatea macar ca sa elimin sursa mirosului.

A fost atat de cuminte incat am zis ca-l mai tin cateva zile. O decizie proasta. In cateva zile am inceput sa gasesc cate un rahat la patru ore, pe peste tot, numai in litiera nu. Era, insa, mai sociabil. Am inceput sa-l pun in litiera cum il vedeam.

I-a luat trei zile sa nu mai stea doar sub canapea. Cinci zile sa gaseasca litiera. O saptamana sa bea din castronul cu apa. Bobitele, insa, l-au cucerit imediat. Cred si acum, la patru luni de cand l-am gasit, ca este cel mai lacom pisoi in viata. Probabil zilele alea grele, de la ghena, si-au pus amprenta definitiv pe comportamentul lui.

Adaptarea lui la noul mediu a fost spectaculoasa, in sensul ca n-a facut multe concesii. Nu se mai caca unde vrea el, in rest, toate concesiile sunt facute de mine. Gaura aia, de vizitare, de de sub cada, e acum obturata cu un pantof sport. Nu mai las capacul wc-ului deschis, ca sare in el. Nu mai tin hartia igienica pe suport, nu mai las role de servetele la vedere, iar cablurile subtiri, de casti, usb, alimentare pe care mi-am permis sa le las pe langa computer au fost inlocuite de cateva ori, pentru ca le-a ros. Imi distruge periodioc cartile si fotografiile, mi-a distrus haine, perdelele arata ca dracu'...

Ma scoate din minti, am momente cand urlu la el ca la un om, cand il alerg prin casa, cand il injur ca in trafic. Cumva, insa, reuseste de fiecare data sa faca ceva atat de amuzant sau de inocent incat il iert. Intr-un mod absolut cretin, mi-e drag de el tocmai pentru ca este atat de versatil si de distructiv. Nu ma plictisesc niciodata, are momente cand se poarta ca un soarece, ca un caine, ca o nevasta, ca o soacra, ca un ceas potrivit gresit sau ca un asasin platit. N-o sa-l uit niciodata, de exemplu, cand mi s-a babat intre picioare exact cand imi trageam tricoul pe cap. M-am impiedicat, am dat cu ambele brate intr-o lustra care a pocnit, am oprit curentul in tot apartamentul si in bezna aia eu alergam pe intuneric, printre cioburi de bec, urland “unde esti, in pizda ma-tii, ca te omor”...

Au fost atatea momente in care pisica asta a interactionat cu mine de parca este o fiinta inteligenta (si rea), cu rationamente, strategii si etica, incat am inceput sa ma gandesc la perspectiva lui asupra oamenilor. De ce cateodata ma musca si cateodata se alinta maxim, desi eu fac cam acelasi lucru? De ce pe unele tipe le musca si altora le toarce in brate? De ce miauna cateodata la televizor si alta data nici nu-l observa? Ce e, de fapt, in capul lui? Si de ce pula mea se bucura de atata simpatie, din doar cateva poze postate de mine pe net, desi e plin netul de pisicile tuturor? Ce e asa special la pisoiul asta?

Pentru raspuns, cautati pe net, va rog, “jurnal de Ghena”. Ca asa il cheama, Ghena.

• linkuri utile:
• https://www.facebook.com/jurnaldeghena/
• https://edituraunivers.ro/produs/jurnal-de-ghena-despre-viata-bobita-cu-bobita/

Azi am avut șansa unică să-l fotografiez pe președintele pisicilor din România. Așa cum bănuiți deja, e ușor ciacâr și se dă alb, deși e negru.