Toamna lui 2010. Mai erau doua saptamani pana cand M implinea 8 ani. Isi dorea un pudrifon, un telefon disimulat intr-o pudrieră, cum aveau trei spioane mici si simpatice  din niste desene animate. In momentul ala, Vodafone vindea un telefon in genul asta, numit Modu, dar pe care n-am putut sa-l cumpar pentru ca cei de la Vodafone nu reusisera sa-i puna si un pret. Serios! Telefonul aparea in site, era expus in magazine, dar nu avea un cod in aplicaţia angajatilor. Nici jacket-uri nu aveau la vanzare, desi, in pachetul de baza, un Modu venea cu doar cinci butoane. Asa ca am cautat pe net si-am gasit un Samsung mic si roooz, o nebunie, dar comerciantul nu a reusit sa-l livreze in timp util. Pana la urma, i-am luat Mirunei un telefon mic si roz, obisnuit, dar si un set de accesorii de spionaj performant, ca sa poata afla oricand ce fac, in camera cealalta, bunica-sa sau pisica.

Cum ar veni, cu telefonul spioanelor mi-a trecut si mie, i-a trecut si ei...

Tin minte, insă, ca dupa vreo saptamana de la ziua ei, am ajuns la un congres PNL, la Palatul Parlamentului. Si ca pe randul din fata mea statea o tipa care mi-a atras atentia cu trei chestii:

• - avea niste picioare absolut senzationale; doua, exact cum imi place mie...
• - mirosea perfect; cand se misca și ii simțeam parfumul, uitam, pentru o secunda, unde sunt;
• - avea un telefon cum isi dorea M: un Motorola roz, in forma de pudrieră.

Mi s-a parut deplasat să o intreb cum s-a pricopsit cu picioarele alea superbe si ce face cu ele in timpul liber. Sau ce gust are parfumul ala, consumat de pe piele, nu din sticlă. Asa ca am intrebat-o doar de unde si-a cumparat telefonul ăla. Mi-a spus ca l-a primit cadou si că ii place la nebunie. Dupa care a ras intr-un fel fermecator si si-a vazut de ale ei.

Sincer, i-am tinut minte doar picioarele, telefonul si parfumul, nu si numele. Dar am vazut-o aseara la televizor. Acum e presedinte de partid, si, cel mai probabil, va face un Guvern in perioada imediat urmatoare.

Si mă sâcâie ceva: acum, Alina Gorghiu are un iPhone in forma de pudriera, pe comanda, roz? Si ce-a facut cu acel Motorola adorabil? Ca i-as da vreo 200 de lei pe el, sa-l am ca amintire...

ce bou sunt. povestea asta merita băgată în carte...

In primul rand, din cauza lui Crin Antonescu. Ma doare-n cot de frecusurile lui cu altii, nici nu cred ca Tariceanu e o alternativa ok, nu-s nici liberal frustrat. Dar natie de om mai proasta decat baiatul asta nu exista. Conduce partidul asa cum isi bat unii nevestele: exclusiv pe baza emotiilor personale. N-are un plan, n-are profesionisti pe langa el. Plus ca s-a buhait, arata de parca mananca uraniu pe paine. Doua luni de fitness, niste poze cu familia, niste povesti cu omul Antonescu care e mult mai misto decat politicianul-țață Antonescu ar fi făcut minuni în campania asta.

In al doilea rand, pentru ca, atata timp cat au stat in USL, liberalii au comunicat mega-prost. Le-a convenit obtinerea de posturi influente, au folosit PSD-ul ca pe un paratraznet, dar n-au transmis nici un semnal notabil. Dupa doi ani de convietuire, se parea ca orice face USL-ul e facut de Ponta, nu de Antonescu. Inclusiv chestiile bune. Știu liberali care au făcut chestii foarte mișto pentru români, de pe funcțiile pe care le-au deținut. Știu primari PNL foarte șmecheri, știu câte chestii tari a făcut Adina Vălean prin Parlamentul European. Le știu numai eu, din păcate. Inclusiv Văleanca a comunicat prost, din 2012 până în 2014, deși e o tipă foarte deșteaptă. Nu mai zic că s-a făcut cât șifonierul... O dieta cu apa plata si varza cruda ar fi contat, de ce dracu' credeti ca s-a tras la fata Elena Udrea, de nebuna?

In al treilea rand, pentru ca toata campania de la euroalegeri a fost o gluma. Mesajele, grafica, clipurile - totul a fost prost ca intr-o corporatie care foloseste 5.000 de angajati necalificati in conditii de munca infernale, dar are pe site doar poze cu tipe hot la birouri. Vreun piarizd amator o fi aplicat un kit extern, de mesaje elitiste, si nu l-a adaptat deloc la populatia frusta si zeflemitoare a Romaniei. N-a existat decat un singur mesaj misto, ala cu renuntarea la ora Moscovei (ora de iarna), si trecerea Romaniei la ora europeana (ora de vara). O idee de senzatie! Nu stiu nici un amic care sa nu injure, cand se da ceasul inapoi, si cred sincer ca ar fi formidabil sa scapam de prostia asta care ne obliga sa ne trezim mai devreme 6 luni pe an. Ei bine, ce credeti ca au facut liberalii? Au retras mesajul, pentru ca au facut misto analistii de el. Pai de ce credeti ca au facut misto, ma? Nu cumva pentru ca functiona? Analistii politici, de la tv, nu sunt cumva toti platiti de niste partide, altele decat PNL? Daca lucram pentru opozantii PNL, ar fi fost prima mea grija sa distrug mesajul, pentru ca nu am cum sa-i fac un contra-mesaj. E mesaj de 1-0, fara posibilitate de egalare. Inca doua de-astea si rupeau piata.

Concluzii - liberalii Romaniei anului 2014 sunt niște prosti. Ăștia mici, pentru că suportă șefi mediocri, limitati, fricosi si dornici sa-i placa Antonescu. Iar Antonescu si echipa restransa de management sunt la fel de proşti, pentru că doi ani de zile n-au făcut decât ce li s-a sugerat să facă de agenda publică impusă de mediile de influenţă pontiană şi băsesciană.

Nu ma mir, asadar, ca liberalii se gasesc acum în poziţia şi 'utuţi, şi cu banii luaţi. Asa o sa si ramana, daca nu schimba totul. Păi cine îl votează pe cel mai prost din curtea şcolii?!

[www.facebook.com/bogdanstoica.ro]

„Becali ăsta e un primitiv, nu este un om, e un cretin profund, cum poţi să faci politică cu un om ca ăsta?” - Neagu Djuvara.

Are dreptate. Becali e un cretin profund, al carui creier ar trebui mentinut in viata pana cand tehnologia va permite sondarea abisului de idei de acolo. Djuvara greseste insa in ton, in critica. Mesajul sau este ca "in acest moment, pe fondul intrarii lui Becali in PNL, performantele actuale ale politicii liberale ar putea fi reduse sau chiar oprite". Este teoria relatiei dintre cacat si vin: daca pui un pahar de vin intr-un butoi cu cacat, obtii un butoi cu cacat; daca procedezi invers, si adaugi un pahar de cacat intr-un butoi de vin, obtii tot un butoi de cacat.

Si aici nu vorbim despre asa ceva. PNL nu este "free moron area". Partidul este plin de cretini profunzi, si pe vreo suta dintre ei i-am intalnit si eu. Eu, de exemplu, cred ca insusi presedintele PNL, Crin Antonescu, este un cretin profund. Nu zic ca Antonescu nu face un numar rezonabil de sinapse, dar cateodata se poarta de parca tocmai a fost trepanat cu o drujba.

Nu-l apar pe Becali. Nu-mi plac cretinii. Dar daca marea problema a lui Becali e cretinismul, faptul ca a ajuns in PNL este mai degraba o chestiune de dezvoltare personala decat de infectare a acestui partid cu problemele mentale ale ciobanului politic. Practic, Becali a intarit Organizatia de Cretini Profunzi a Partidului National Liberal.

Da, au. Au ramas acolo, ca detalii jenante, pentru momentul in care o sa se scrie o lucrare stiintifica despre modul in care au folosit politicienii romani ceea ce se numeste social media.

Traian Basescu - Crin Antonescu - Victor Ponta

Azi am descoperit ca exista oameni care ma asimileaza cu PSD, PNL, USL etc, doar pentru ca l-am tocat pana la distrugere și pierderea alegerilor pe fostul primar al Ploiestiului. Gresit! Ca specie politica, sunt ultraliberal, adica prea liberal pentru PNL. Cred intr-o tara unde oamenii produc ceva, nu o freaca opt ore la serviciu si pe urma se uita la Capatos. Dar pentru ca mi-a placut ideea cretinilor, am decis să-mi fac CV-ul politic. Am fost membru PNTCD pe la 18 ani, pentru ca mosii aia aiuriti lasau rockerii sa se adune in sediul lor. Tot in sediul PNTCD Prahova era si un bar, Atena, unde vodca era foarte ieftina. In acelasi sediu isi tinea echipamentele si clubul montan din care nu faceam parte, dar cu care ieseam pe munte. Am fost membru UFD, dupa armata. Am tras niste baute pe cinste cu Vosganian, care venea des (sotia lui e din Ploiesti) si am futut o secretara cu niste sani cat capul meu. Era sa fiu exclus, din invidie, de restul barbatilor, dupa aia... Din PNL n-am facut parte, dar de aici am avut cei mai multi parteneri de discutii despre imaginea unui politician. Tot aici am, teoretic, cele mai bune relatii. Nici in PDL n-am fost inscris, dar in acest partid am avut cei mai multi prieteni. Iti faci si prieteni, in presa, nu doar dusmani. De-aia l-am si eviscerat imagologic pe primărelul ăla agresiv, cand a vrut muschiul meu, cu ce-a vrut muschiul meu: pentru ca niste oameni n-au uitat ca suntem, intai de toate, prieteni... Nici în PSD n-am fost înscris. Nici n-aveam cum, pentru că 90% din ce-am scris ANTI, in cariera mea de mazgalitor de articole de presa, a fost ANTI-PSD. Asta desi, in PSD, sunt acum cativa oameni foarte misto. Inca n-am curaj sa ma imprietenesc cu unii dintre ei, iar cu altii sunt prieten de dinainte sa devine niste pesedisti nenorociti....

Dovezi incriminatorii: exista niste poze cu mine intr-un tricou cu Adina Valean, ca eram amici si n-am vrut sa se bosumfle. Am mai facut, o data, niste poze la misto, cu Rovana Plumb si nu stiu ce cacat de balon rosu, pesedist. Alta data, tot la misto, cu Mirela Limboseanu, in biroul Robertei de la Vest... si cu o vestă portocalie, pe care ulterior am purtat-o o zi întreagă să verific ceva.... Da, Mirela si-a pastrat hainele pe ea, porcilor!

Și, dacă-mi aduc bine, aminte, cred că i-am făcut un partid, unui tip. A fost fun, aș mai face unul, dacă aș avea bani și timp. Încă nu știu cum o să se numească, dar acronimul ar fi, sigur, PLM...

Nu mi-a plăcut niciodată de Vasile Blaga. Îmi amintește prea mult de Octav Cosmâncă. Aceeași moacă necharismatică. Aceeași piele cianotică, de conțopist fără suflet. Același discurs de lemn... Pare genul de persoană care trăiește o sută de ani fără măcar o singură sclipire de geniu. Mediocru, bolovănos... Dacă Băsescu nu-și lua jucăriile și nu pleca, Vasile Blaga n-ar fi ajuns niciodată lider de partid. N-are nici moaca, nici anvergura unui tip care să-I inspire politic pe alții. Are moacă de “nea Vasile”, nu de “domnul Blaga”.

De-aia, când l-am văzut vineri la ziua lui Quintus, m-am indispus instantaneu. Ce-a căutat Vasile Blaga la ziua unui tip care, de bine de rău, a traversat istoria ultimului secol (moșu’ a făcut 99 de ani) fără compromisuri majore? Numai el știe. M-a răzbunat un pic chiar Quintus, care,  în discurs, a avut un lapsus când s-a referit la Blaga. Nu-i mai știa numele. Un lapsus corect. Un tip ca Vasile Blaga nu merită ținut minte.

Dar există. E acolo. Până l-o chema la el cel de sus, să-i conducă mediocru o organizație de îngeri sau de draci, Vasile Blaga are locuri în față în filmul ăsta prost la care ne uităm.

Cu ceasul lui  al cărui nume pun pariu că nu știe să-l pronunțe corect...

Vasile Blaga purta vineri un Montblanc Timewalker Chronograph Automatic. E la reducere, săptămâna asta, de la 5.300 de dolari la doar 3.600 de dolari (link - http://bit.ly/1o0yRgf) și durează cam trei luni până ajunge la tine. Si m-am indispus din nou. Nu pricep nici mort de ce ai purta un ceas scump dacă nu faci afaceri, sau dacă nu muncești din greu. Ceasurile scumpe sunt pentru cei care le merită, nu pentru orice purtător de costum. Și nu, ceasurile scumpe nu sunt pentru politicieni. Eu unul sunt șocat câți politicieni români poartă ceasuri scumpe, de parcă le-ar aduce vreodată voturi. Dimpotrivă, când te vede omul că porți un concediu și-o renovare pe încheietură mâinii, i se urcă sângele la cap și te bagă în mă-ta, nu în urna de vot.

Recunosc, nu trebuia să mă uit atât de atent la ceas. Aș fi trăit fără să știu ce costume poartă Blaga.

Costume Van Laack, produse de o casă de moda exclusivista, din Germania, unde un costum costa de la 800 de euro în sus. Cam 500 de euro sacoul, cam 300 de euro pantalonii. (link - http://bit.ly/1pVYobO).  

Uite-l și ce verighetă are... 

Blaga e născut în 56, deci s-a căsătorit înainte de Revoluție, ori ăsta e un model recent de verighetă. Știu că oamenii își schimbă verighetele când fac 10, 25, 50 de ani de căsnicie, dar, din ce știu eu, nu-și cumpără modele mai scumpe decât și-au cumpărat în tinerețe...

Nu vreau să mă gândesc cât au costat ciorapii, cravata, cămașa sau pantofii lui Vasile Blaga. Mi-am dat seama că e îmbrăcat mai scump decât Alina Gorghiu, aflată la doi pași de el, ceea ce mi se pare nemaipomenit, pentru că Alina e cuplată cu un tip care face business, poate purta și haine de aur, dacă vrea. Mi-am dat seama și cât contează hainele scumpe când le poartă un tip care are charisma unui scaun de sufragerie: deloc. De-aia, privindu-l pe Blaga cum se străduia să pronunțe corect niște diftongi, mi-au trecut nervii și m-a cuprins un sentiment de milă. Ce compensează Blaga cumpărându-și haine scumpe – nici nu vreau să mă gândesc...

Dar m-am enervat iar, câteva minute mai târziu, când Quintus s-a ridicat de pe scaun și a venit în fața scenei, să povestească cum s-a îmbolnăvit de vârstă. 

Era ziua lui. 99 de ani. Cei mai importanți oameni din România îl felicitau și-i zâmbeau. Bătrânelul stătea cât putea de drept în fața lor și a încă vreo două mii de oameni care se uitau la el ca un star de cinema. De la distanță, nu ca mine, de la trei metri. N-aveau cum să vadă ce vedeam eu.

N-aveau cum să vadă pantofii domnului Quintus.

Știu ce-o să spuneți. Că așa-s bătrânii, țin la lucrurile lor. Că, cel mai probabil, acești pantofi, purtați atâta amar de vreme, până s-au ros, au devenit în timp extrem de comozi. Că nu e treaba mea ce poartă Quintus în picioare și că n-ar trebui să mă intereseze așa ceva, sau să popularizez aceste detalii.

Așa o fi. 

Dar acest fotoreportaj este despre mine, nu despre Quintus. Despre incapacitatea mea de a-l plăcea pe un tip gras și inept, care cheltuiește pe haine și accesorii sume pe care nu și le permite. Care are o dorință de-a dreptul stupidă de a epata chiar și atunci când se duce la ziua unui tip pentru care banii n-au însemnat niciodată nimic, și pentru care “modestie” nu înseamnă doar o temă de discurs, ci și purtatul unor haine și pantofi în care se simte bine.

Era ziua lui Quintus. 99 de ani. Moșul se putea îmbrăca în diamante, de sus până jos, dacă avea chef. Iar restul oamenilor nu trebuiau să conteze. Dar Blaga nu s-a putut abține și a pus pe el lucruri cu care cumperi, dintr-un second hand, vreo mie de perechi de pantofi ca ai lui Quintus. 

Când Vasile Blaga s-o lovi la cap și și-o dona hainele și bijuteriile pentru o cauză nobilă, o să ofer 50 de bani. Atât valorează. Pantofii domnului Quintus fac însă, mult mai mult, pentru că l-au însoțit ani buni în viață, chestia aia, care ni se întâmplă tuturor,  și în care nu cauți doar banii.

UPDATE 15 septembrie 2017: Mircea Ionescu Quintus a murit. Punem pariu ca Blaga va merge la inmormantarea lui intr-un costum de 5.000 de euro?