Ce s-au schimbat vremurile, frate... Stiti ce-am gasit azi intr-un oficiu postal? Lipici. Da, acum daca vrei sa lipesti un plic sau un timbru, iti da doamna de la Posta niste lipici, nu mai dai tu cu limba pe zona aia autoaderenta. A timbrului sau a plicului, nu a doamnei, porcilor!

Mi s-a facut dor de vremurile in care lingeam timbre doar pentru gustul ala dulce. Si in care ma prefaceam dezgustat de informatia care spunea ca lipiciul e facut din oase de caini. Eram prea mic ca sa fiu jurnalist, dar stiam deja ce este o informatie pe surse: o chestie pe care o stiau toti, dar pe care n-o putea proba nimeni. 

Acum, insa, imi dau seama ce ridicol arata atunci un oficiu postal plin, in care toata lumea dadea limbi. Si cum ar arata acum, cu tot folclorul asta urban puternic sexualizat. Ce glume de santier s-ar face... Cum ar suna cererea unui hipster, care vrea timbre postale organice, nu chimice. Sau o mamica extra-grijulie, care ar urla la copil nu mai da limbi la toate prostiile, ca te zvant in bataie!

S-ar putea face o nisa de piata complet noua. Posta ar putea vinde timbre, plicuri sau lipici cu gust de capsuni pentru copii, cu gust de mici pentru barbati si cu gust bio pentru snobi. Ar merge facute si serii limitate, cu gust de tuica, ca sa ai argumente cand te certi, beat muci, cu politistul de rutiera: n-am baut, dar am avut o groaza de corespondenta de trimis... 

Si ce stiri s-ar face... Arc peste timp, ar incepe Florin Condurateanu. Romanii nu mai dau limbi in oficiile postale, ar scrie, sec, Adevarul. Cum trec microbii din saliva pe corespondenta, ne-ar anunta Oana Cuzino. Piata lipiciului creste de la an la an, ar anunta Ziarul Financiar. Ce le mai placea batranilor sa dea limbi, ar titra Libertatea. S-a lansat aplicatia care lipeste timbre virtuale pe mesajele din chat-ul Facebook, ne-ar anunta Buhnici. SRI nu mai ia in calcul CV-urile primite in plicuri lipite cu saliva care contine urme de droguri, ne-ar anunta Romania TV. 

Azi, eu nu m-am putut abtine. Stiu ca-s retrograd si invechit, dar am facut-o: mi-am luat un plic A4, i-am tras o limba pe toata latimea si l-am inchis repede, sa nu ma vada nimeni. Si, daca ma intreaba cineva, o sa fac ca toti ceilalti barbati care nu recunosc.

• Cei scandalizati de text sa o injure pe Adina. Ea m-a trimis la posta.

Exista o companie romaneasca de stat, in care se desfiinteaza cinci posturi, sa dea bine la organismele internationale, dar se organizeaza un interviu - nu concurs! - pentru ocuparea a trei posturi, chipurile nou-infiintate. Si aici incepe povestea: trei persoane, adica Mihaela, Florica si Tiberiu, se lauda ca i-au pregatit o spaga lui Ion, ca sa ocupe ei cele trei posturi. 

Cine e Ion, ce companie conduce, si cum au ajuns trei pulifrici sa se laude ca au la degetele mici si pedichiurate un zmeu, sef de companie nationala, va povestesc la sfarsitul lunii, daca le iese manevra.

Dar am asa un feeling ca astia trei mint ca tiganii, n-au dat nici o spaga, si ca Ion habar n-are... 

Deci, sa-i spuna cineva lui Ion, zic si eu...