Prima oară am crezut că vor să mă fută tipele de la recepție. Îmi zâmbeau într-un fel... Apoi a fost tipa de la lift. Apoi tipa care mi-a adus pastele alea demențiale, tipa care mi-a adus fierul de călcat în cameră... Jur, dacă nu-mi zâmbeau la fel și tipul de la pază, și tipul de la restaurant și tipul care primea invitații la party, mă duceam să-mi cumpăr niște boxeri noi și începeam să fac ca porumbelul pe lângă porumbițe, primăvara.

De fapt, nu voia să mă fută nimeni. Toată lumea care intra în hotel primea un zâmbet d-ăsta. Credeți-mă, sunt specialist de talie internațională în zâmbete false, mie îmi zâmbesc în fiecare zi cel puțin cinci oameni cărora le-am futut direcția de-a lungul timpului. Cumva, cineva a reușit să-i convingă pe oamenii de la hotelul ăsta că dacă îi zâmbești din suflet clientului, omul se simte mai bine.

Eu, de exemplu, chiar m-am simțit. 

Fusese o zi lungă, începută la șase dimineața, cu șase întâlniri în șase locuri diferite din București, pe șase teme diferite, și în care n-am prea fumat și n-am mâncat decât cafele. Așa că am apreciat sincer viteza cu care am scăpat de formalitățile de cazare și am ajuns în cameră. By the way - camera e un vis, iar baia - singura baie de hotel din România în care am fost și în care aș putea face o ședințo foto de tip budoir. 

Am apreciat și viteza cu care au venit pastele alea cu prosciutto (nu mai știu cum le zice în meniu), mai ales că erau geniale. Cele mai bune paste mâncate de mine în București. Bucătarul ăla care gătește la restaurantul de la etajul 5 e dat în pizda mă-sii, vă spun eu...

Despre spa nu vă zic nimic. N-are rost. Nu ai cu ce să-l compari, în Ro. Am mai fost în spa-uri de 5 stele, dar ăsta este altceva. Doar un detaliu: spa-ul are doua mii de metri pătrați și e condus de un medic, nu de o cosmeticiană. Nu mă mir deloc că e plin de sportivi care vin la refacere/recuperare și de tipe de 25-35 de ani.

Mi-a plăcut și că barmanul nu era un ciuri-buriii oarecare, ci un băiat care făcea diferența între whisky american, scoțian și irlandez și care mi-a făcut cunoștință cu o băutură pe care n-o mai gustasem niciodată. 

La 12 noaptea eram în cameră, dormind ca o vită după o zi de jug. Spre deosebire de vită, eu am dormit pe o saltea foarte mișto (v-am zis că sunt expert de talie internațională și în saltele?), dovadă că m-am trezit foarte fresh, la șase dimineața (la opt trebuia să fiu în Ploiești). Și din nou m-am simțit foarte bine să descopăr că oamenii din acest hotel muncesc și la ora aia imposibilă. Mic-dejunul era gata, iar check-out-ul a durat 40 de secunde. Și mi-a plăcut că tipul de la pază nu era în zonă. Așa, ultimul zâmbet de tip "vreau să te fut" pe care l-am primit a fost de la tipa de la recepție... Deja știam că nu vrea, dar un zâmbet d-ăsta te face să pleci altfel acasă, dacă înțelegi ce vreau să spun....

DISCLAIMER - Premier Palace e un hotel de cinci stele, așa că nu te aștepta la low costs. Dar nici la prețuri-amenzi, am plătit frecvent mai mult decât aici, pe mâncare și băutură, în alte locuri din București. 

p u b l i c i t a t e