Te-ai dus in Carrefour, ti-ai cumparat un pui de la Transavia si o sticla de vin de la Domeniile Tohani. Apoi ai alimentat de la Rompetrol, ai ajuns acasa, ti-ai pus iPhone-ul la incarcat si ai inceput sa o arzi aiurea la laptop. Ai gasit un text de-al meu si ti s-a parut funny. Asa ca m-ai cautat pe Facebook si mi-ai dat ad. Eu am zis nu. Si tu te-ai suparat. 

De ce mi-ai dat ad, coane? Ce ti-am facut eu tie, de trebuie sa ne suportam unul pe altul? Mai ales ca, daca n-ai observat pana acum, e contul meu personal, nu o pagina, cum cred unii cretini. Si pe contul meu postez, logic, ce scriu pe blogul meu. Iar de scris, scriu pentru ca-mi face o reala placere, indiferent daca citeste cineva sau nu. 

Sa dai ad si sa te superi daca esti refuzat e ca si cum te-ai duce la un vecin sa vezi meciul fara sa fi fost invitat, si sa te superi daca ala isi fute nevasta si nu te vrea prin casa. 

Ai dat like si la paginile Carrefour si Transavia? L-ai cautat pe Facebook si pe patronul de la Domeniile Tohani? Ai idee cine conduce Rompetrol? Cine conduce Apple, dupa moartea lui Jobs? Sunt sigur ca nu.

Si-atunci, cu mine ce-ai? Mai ales ca, dintre toti cei de mai sus, sunt singurul care nu ti-a cerut un leu pentru ce-a facut pentru tine...

Da, dar te citesc. Citeste, ma, cititul face bine. Da, dar nu pot sa fac comentarii. Asta e excelent, cine ti-a spus ca am chef sa comentez ce-am scris? In noua cazuri din zece, nici macar nu recitesc ce-am scris, dar sa si analizez... Da, dar de ce imi refuzi prietenia, ce-am, nu sunt suficient de bun pentru tine? Nici nu-mi pasa daca esti sau nu, problema e alta.

Am avut si eu cateva mii bune de prieteni pe Facebook, pana mi-am dat seama ca asta imi umplea wall-ul cu postari complet neinteresante pentru mine. Si am sters 95% dintre ei.

Acum, dau ad doar oamenilor pe care ii cunosc si ii si suport, oamenilor de la care cred ca am ce invata si oamenilor pe care mi-ar placea sa ii fotografiez (cum e tipa din imagine). Si daca-mi refuza vreunul/vreuna prietenia, imi vad de ale mele, nici nu izbucnesc in plans, nici nu-i lovesc cu pumnul sau cu palma in figura...

Da-mi ad daca ne stim sau daca avem ceva concret de discutat. Altfel, nu. Este suficient sa dai follow ca sa vezi toate postarile mele. O fi Facebook noul sat global, dar hai sa nu fim tarani si sa ne bagam toti, nasul, unul in fundul altuia, da?

Peace! Si un pic de ajutor pentru suparaciosii care nu suporta functia follow... 

...............

Daca vrei sa comentezi ceva la acest text, intra AICI.

In primul si primul rand, verifica-ti setarile de confidentialitate: eu, de exemplu, daca nu pot sa vad nici poza, nici ocupatia, nici orasul de unde vii, apas "respinge".

In al doilea rand, controleaza-te. Daca-ti resping cererea, nu inseamna ca ma piş pe morţii mă-tii. Ci doar că nu mă interesează prezenţa ta pe pământ intr-un mod cât se poate de neutru.

In al treilea rand, nu insista. No means no si pe Facebook. 

In al patrulea rand, daca n-ai nici in clin, nici in maneca cu ipoteticul tau viitor prieten, scrie, mă, două vorbe. Te face pe tine două vorbe?! Ce mai e două vorbe în ziua de azi... Uite-te numai cate vorbe am scris eu, aici, moca... La mine chiar functioneaza, pentru ca eu nu retin figuri, deloc-deloc. Tu crezi ca ne stim, dar eu, daca nu te-am mai vazut de mai mult de o luna, pot sa jur ca habar n-am cine esti, doar uitandu-ma la poza...

In al cincilea rand, - foaaaarte important - masoara-ti compatibilitatile cu cel vizat de cerere. Daca ai la descriere "boss la tata acasa", "owner la Zara", vreo manea pe wall sau vreo poza in care razi alaturi de Bendeac - nu doar ca-ti resping cererea, dar iti dau si block, in gatul ma-tii de nevertebrata oligofrena ce esti... 

...............

Daca vrei sa comentezi ceva la acest text, intra AICI.