Scris in 2010.

N-am mai intrat sub Casa Sindicatelor de când locul se numea Escape, sau Ecstasy, ceva de genul ăsta. Atunci arăta ca un bufet dintr-o gară oltenească, cu mese de pvc şi romburi de oglindă pe pereţi.

Acum, arată ceva mai bine: pe pereţi nu mai e nimic, sau, dacă e, nu se vede. Nu vă gândiţi că avem de-a face un un design interior minimalist, retro. Nu, tată, sloganul a fost "iefteanu", avem de fapt Ieftin Caffe, cu o suferinţă de lumini. Plus că e mic. Mic rău!

Mai suferă şi la tequila. Nu e normal să-mi fie greaţă de la primul shot, iar preţul de 6 lei mă face să cred că băutura e făcută în China. Cafeaua e ok, dar combinaţia whisky-cola e făcută sigur cu un malţ de Titu-Ilfov, nu de Alabama sau Texas. Mai bine lasă...

Fauna e chiar mişto. E mixul ăla de puştan-adult, venit acolo să se descarce de stres. Raportul fete-băieţi e net în favoarea primelor, ceea ce mă face să cred că e o locaţie sigură. Sigură pentru fete! :))

Toaletele: penibile. Cu încasările pe o seară le poţi face să arate chiar bine, nu pricep cum de le lasă aşa....

Preţurile sunt destul de mici: 3 tequila, 2 whisky&cola, o cafea, o bere, două ape - 60 de lei.

Fum? Nope. N-am văzut aerisiri, dar sunt sigur pe undeva pe acolo. Sigur, fumul iese şi pe uşa care luminează partea din faţă a clubului exact ca pe o sufragerie de bloc în care adolescenţii dansează pe întuneric, iar părinţii vor să transmită semnale de "no sex", din hol.

DJ-ul e modest. Aseară se pleca, în grupuri de 3-5, iar ăsta nu se prindea să schimbe muzica. Păcat, pentru că de auzit, se aude bine.

Fata de la bar e extrem de devotată ideii de sănătate a comunităţii. Dacă ai mai puţin de un deget de băutură în pahar, ţi-l ia! Apoi se uită în cafeaua ta, culege cu îndemânare pliculeţul de zahăr şi lopăţica şi pleacă. Îmi venea să o întreb dacă nu vrea să-mi aranjeze bancnotele după serie, de la mic la mare...

Dacă eşti genul care nu dansează, du-te devreme, să prinzi un scaun la bar sau o canapea. De fapt, dacă eşti genul ăsta, stai dracului acasă.