O să trec peste caracterul nedemocratic al măsurii, pentru că este evident. O să trec și peste tăcerea ALDE, deși partidul ar trebui să spună ceva legat de ministrul-dictator al Justiției, că e de la ei din curte venit cu sorcova. O să mă refer doar la foloasele pe care le aduce o asemenea măsură. Și care sunt zero. 

Am avut și eu acreditarea ridicată. Nu la ministere, ci pe aici, pe la mine prin sat. Și de fiecare dată a fost o binecuvântare. E ca și cum ai avea un McDonalds în curtea unei școli, în timp ce restul fast-food-urilor de căcat sunt la poartă. Nu mai ajunge nici un elev la ele cu bani la buzunar, ci mestecând căcaturi de măcccicănuri. 

Mai pe înțelesul lui Tudorel Toader:

1. toți angajații ministerului Justiției care nu-l plac o să-i caute direct pe Ovidiu Oanta și pe Ionela Arcanu. 
2. toți nemulțumiții de starea Justiției o să-i caute direct pe Ovidiu Oanta și pe Ionela Arcanu. 
3. toate informațiile valoroase despre mersul Justiției o să ajungă direct la Ovidiu Oanta și pe Ionela Arcanu. 

Ultima oară cand mi s-a ridicat acreditarea, din cauza unei anchete (jurnalistice, desigur) pe care o făceam la o companie de stat, am primit, prin postă, un colet cat un televizor plin cu hartiile aferente unei licitatii de asfaltare. Inainte să mă apuc să le citesc, am postat, pe net, fotografia cu maldărul de documente. A doua zi, presa acreditată a primit informatia că licitatia va fi anulată. Alte cateva zile mai tarziu, dobitocul ăla de director si-a dat demisia. Si-acum se uita urat la mine, cand ne intalnim prin oras...

cartile mele sunt aici...

  

... si pe Amazon.