Nu cucuveaua mov, nu ordonanta 13, nu nimic! Aceasta, si nu ce a facut valuri pana acum, in 2017, este cea mai importanta stire din acest an. Nici nu e stire de fapt, e o adevarata revelatie, pentru ca pune in fraze logice ceva ce sta sub nasul nostru de 16 ani si de care n-am fost niciodata pe deplin constienti. Pana azi.

Stirea spune ca daca un patron ofera cuiva un salariu de 3.000 de lei net, plateste taxe de 2.300 de lei. In schimb, oferind acelasi salariu net de 3.000 de lei unui angajat, statul plateste taxe de doar 1.300 de lei. Daca n-ati inteles, scriu asta altfel: in Romania e legal ca statul sa dea o mie de lei, la negru, unui angajat.

Deci unui patron i se impoziteaza cu 43% cheltuiala cu salariatii, iar autorul regulii beneficiaza de un "impozit" similar de doar 30%. Asta inseamna ca regula nu e regulă.

Asa se strang banii in Romania: 1,2 milioane bugetari x 30% versus 3,1 milioane de angajati la privat x 43%. Si cand scartaie treaba, fiscul se arunca tot asupra celor supraimpozitati. Asta in conditiile in care angajatorul si angajatul din sectorul privat sunt cei care fac PIB, nu bugetarii. Tot ei sunt cei ce trebuie sa munceasca bine non-stop, nu ca bugetarii care pot s-o frece la marele fix daca au fost pus pe post de vreun cumatru cu functie la partid. La privat vin periodic ANAF si inca vreo 30 de organisme de control, iar la stat nu se duce decat Curtea de Conturi la un an dupa ce bugetarii au tocat banii aiurea. Raspunderea materiala la privatul care a gresit sau a furat este urmarita de stat pana la a saptea spita din neam si la ultimul borcan de zacusca al bunicii, pe cand bugetarilor li se sterg greselile cu niste bureti grosi, facuti tot din bani. 

Nu ca nu e corect. E de #rezist.

Pentru ca fara oamenii astia, din zona privata, Romania e un doar un zombie. Are cap, maini, picioare, dar se misca fara rost, ca orice mort viu din orice film prost. Nu stiu cat e povara fiscala cu angajatii, in alte state, si nici nu ma intereseaza. Vreau doar ca obligatiile fata de banii statului roman sa fie la fel pentru toti, inclusiv pentru stat. Vreau alta paradigma in locul acestui veritabil furt de drepturi. Mai da-le in pula mea de drepturi, sporuri si alte cacaturi neimpozitate pentru bugetari. Sau lasati-le asa, dar permiteti fix acelasi lucru si pentru angajatii din mediul privat. Si stiti de ce? Pentru ca rata la Flanco e la fel, kilowatul costa la fel, medicamentele copilului costa la fel si pentru bugetar, si pentru angajatul din zona privata, si pentru patronul acestuia din urma. Forma asta de discriminare financiara trebuie sa dispara.

Din pacate, oamenii de business sunt prea dezbinati si n-o sa-i vedem, prea curand, unul langa altul, in Piata Victoriei. Nu-s uniti nici cat minoritatile sexuale, sa ceara societatii drepturi civile dedicate ocupatiei lor, de creatori de PIB. Sper, insa, sa aud de un demers in sensul corectarii anomaliei prezentate de mai sus. Sau de mai multe. 750.000 de firme (atatea sunt in Romania) pot insemna si 750.000 de emailuri, si 750.000 de chemari in judecata, si 750.000 de voturi....

Felicitari sincere baietilor de la riscograma. Mi-ar fi placut mult de tot ca ASTA sa fi fost o stire scrisa de mine, cand scriam stiri.  

PUBLICITATE