De ce am ajuns sa urasc angajatele McDonald's

Faceţi următorul exerciţiu de comunicare: adresaţi-vă unei tipe, pe care o consideraţi atrăgătoare, cu formula "Pisi, ne-o tragem si noi?". O să vedeţi că în nici un caz nu vi se răspunde cu: "Unde? Doar normal sau şi anal? Vrei să-mi dai şi o m**e? Cu prezervativ sau fără? Să chem şi o prietenă?". Nu! Nici nu e normal să se răspundă aşa, în nici o situaţie. La o întrebare simplă se solicită un răspuns simplu. În cazul de mai sus, cel mai probabil răspuns ar fi: "Porcule!".

Pentru tipele care lucrează la restaurantul McDonald's din centrul Ploieştiului nu bag însă mâna în foc că normalul e normal, şi simplul e simplu. Dacă le ceri o cafea, eşti întrebat în rafale ca de mitraliera: "Cu lapte? Sau vreţi caffe latte? Vreţi două de zahăr? Aici sau la pachet? Nu vreţi şi o brioşă? Aţi încercat salata?". De 10 ani e aceeaşi problemă, şi tot de atunci ajungem, după ritualul inutil, la ceea ce apare în reţeta de bază: o cafea, două pliculeţe de zahăr, o doză de lapte şi o lopăţică de lemn.

Poate că acum 10 ani, era normal să-ţi toci clientul la cap. Poate că atunci, ăla care cerea o cafea habar n-avea că o poate primi în patru feluri diferite. Acum, nu. Fiecare dintre noi ştie exact ce vrea. Dacă vreau o cafea cu lapte, pot să pronunţ singur "cafea cu lapte". Dacă vreau să plec cu ea, pot să spun "la pachet". Şi da, pot spune dacă vreau zahăr în plus.

Am încercat, duminică, să mă fac înţeles uneia dintre angajatele McDonald's. Când ritualul isteric de comunicare s-a epuizat si a ajuns la "Cinci lei, vă rog", am început eu: "Lei noi sau vechi? Vrei o bancnotă de cinci lei sau nu contează? E ok să-ţi dau patru hârtii de un leu şi două monezi de 0,5? Îi vrei acum sau după ce-mi dai cafeaua? Pot să achit cu cardul? Dacă n-am card, mai pot să plătesc aici?". Nu s-a prins, sărmana, e mult prea spălată pe creier de managerii care probabil îi spune zilnic "vinde mai mult! maximizează profitul din cafea!"

Cafeaua de la McDonald's Ploiesti continuă să fie ok. Tehnica de vânzare a mecdonaldizdelor mă scoate însă din sărite...

Comentezi? Fa-o aici.

Citeşte mai departe ...

Bai Ponta, daca te uiți la ciudățeniile de la Loteria Română, dai peste tine?

In Romania, castigatul la loto 6 din 49 e un sport suspect de vreo 10 ani. Fara exceptie, marile castiguri au ajuns la persoane suspecte, cu legaturi in serviciile secrete, fie s-au acordat in perioade de maxima tensiune sociala: cazuri grave de coruptie, alegeri. etc. In ultimii cinci ani, banii s-au castigat mereu in prag de alegeri, de parca cineva storcea ca pe o lamaie Romania, pentru a face rost de bani de campanie.

Weekendul asta parea sa fie unul obisnuit. Adica, urma sa nu se castige. Ceva s-a intamplat, totusi: sambata, serverele Loteriei Române nu au funcţionat, între orele 12.00 şi 17.00. Timp de cinci ore, niciuna dintre cele 2.000 de filiale din toată ţara ale Loteriei Romane nu au putut elibera bilete pentru extragerile programate duminică. 

In alte tari, pe asa ceva, se anuleaza extragerea, pentru ca nu se mai poate vorbi de sanse egale pentru toti jucatorii, ci de sanse mai mari pentru cei care au pus, inainte de sambata, bani pe bilete. La noi, se da doar un comunicat: "Avem două servere, dintre care unul nu funcţiona pentru că avea ventilatorul defect. Al doilea s-a stricat la ora 12.00 şi, din acel moment, agenţiile loto nu au mai putut vinde bilete pentru extragerile de duminică. "Reprezentanţii firmei de mentenanţă au venit la 14.30 şi în jurul orei 17.00 a început să funcţioneze unul dintre servere. Din acel moment, oamenii au putut cumpăra din nou bilete" (Loteria Romana).

Va dati seama? Marea companie Loteria Romana, pastratoarea unor secrete incredibile, entitatea care garanteaza corectitudinea jocurilor Loto, are doar doua servere. Si unu', saracu', avea ventilatorul stricat. Parca-l vad: mic, pus pe jos, langa fiset, cu clapeta de la DVD smulsa, si cu carcasa un pic piezis, de la repetatele montari si demontari.... Mai aveau sa spuna ca n-au avut cheie de la camera serverelor, ca era Costel de la IT in concediu....

Duminica, marele premiu, de peste un milion de euro (5.078.377,31 lei), a fost castigat.

Saptamana viitoare incepe campania electorala.

Citeşte mai departe ...

Un indemn pentru parlamentarii romani - La muncă, băi sărăciilor...

Mor pe faza asta: "iesim din sala in semn de protest". Asta e chiul! Ia angajati-va in orice firma, si, cand patronul ia o decizie care nu va convine, opriti munca si iesiti, in semn de protest, sa vedeti ce repede ajungeti la coada, la somaj...

N-am avut niciodata parlamentari mai prosti, mai lenesi si mai jigodii decat acum si nu credeam sa vad vreodata cum niste putori la costum sunt incurajate de media sa se manifeste cu tupeu. Pentru ca, de fapt, vorbim despre chiulul unor impotenti care, fie nu pot accepta o infrangere, fie n-au nici un chef de munca si o ard aiurea.

Cat timp ati lipsit din plen, nesimtitilor, ieri, dupa citirea deciziei CCR? O ora? V-as taia-o din salariu! Si as interzice iesirea din plen, in semn de protest. Ce-i aia? Cum ar fi sa iasa din ring Bute, in semn de protest ca adversarul e mai bun? Stati dracului acolo, si indurati o infrangere!

Si-asa chiuliti grav. Trei zile de plen, una de grup - asta e saptamana voastra de lucru. Aveti, lunar, un numar de ore de munca mai mic decat o persoana cu dizabilitati grave. 

Si-asa aveti vacante mai mari decat elevii de grupa pregatitoare. Cate una de trei zile in fiecare saptamana, plus luni intregi, si iarna si vara.

Si-asa sunteti platiti regeste. 5.000 de lei indemnizatia si 10.000 de lei suma forfetara, in medie. Pai asta-i salariu de expat, trepanatilor!

Si-asa va platim degeaba. Daca n-ar fi personalul Camerei, capabil sa scrie, dupa notitele voastre agramate si cretine, o lege in sinergie cu cele deja existente, ne-am face de cacatul planetei din cauza voastra. 

Stati in pula mea in sala, da? Iesiti doar in caz de incendiu.

De fapt, nu iesiti nici atunci. Sau macar atunci.... 

Citeşte mai departe ...

De ce nu ne purtăm ca americanii de ziua naţională?

Chiar aşa, de ce? Că eu unul, să mor, m-aş purta: m-aş face muci cu un joben tricolor pe cap, încercând să-mi apuc de fund perechea, care poarta un sort mulat, având imprimate pe cur moacele tuturor domnitorilor români. Aş face asta la sfârşitul unei zile în care niste copii ar încerca să câştige un laptop sau o bicicletă la un concurs de istorie locală, şi numai după ce am cântat "noi suntem români" şi alte cântecele de-astea, la un show cu toţi muzicienii români celebri originari din Ploiesti. Ar fi la fix şapte zile de la debutul zilelor Ploieştiului, un festival care începe cu defilarea autobuzelor RATP convertite în care alegorice şi care continuă în magazine cu promoţii la produse fabricate local şi cu multinationalele prezente în Ploiesti derulând campanii umanitare, donaţii şi sponsorizări. Ar fi ziua în care aş fi bucuros că s-au terminat concursurile radio pe tema legendelor Ploieştiului, competiţiile de Fotbal de Maidan, excursiile la Dumbrăveşti (leagănul dac al Prahovei), programele gratuite şi non-stop la muzee, crosul pensionarilor şi competiţia Miss Tricouri Udate de Moş Ploaie, fondatorul oraşului.

Asta nu se va întâmpla probabil niciodată cu oligofrenii care ne conduc. De 20 de ani, toţi primarii Ploieştiului s-au dovedit la fel de incapabili în încercarea lor de a serba Ziua Naţională. De fapt, n-a serbat-o niciunul; doar au bifat ziua la "realizări", punând câte un cretin să sune trei preoţi, garnizoana şi fanfara. Nimeni n-a simţit nimic Ro, şi nici dorinţa de insufla altora patriotismul. Că na!, când s-o învăţ pe M ce e patria, de Crăciun?!

Si e la fel in fiecare an. Festivităţile încep cu blocarea traficului in centrul orasului. Timp de 22 de minute, nişte preoţi îngâna o litanie din care nimeni nu înţelege nimic: soldaţii încremeniţi în "pentru Onor!" bat mărunt din dinţi, copiii plâng de plictiseala, babele se încurajeaza cu un "hai că acuş vine şi fasolica fierbinte", batraneii beau pe furis din tuica din punga, iar oficialii isi butoneaza telefoanele. Urmeaza zece minute de discurs complet rupt de realitate, despre onoare, demnitate şi patriotism, vorbele curgând bizar de fluent din gura unor oameni care fură şi mint în fiecare zi. După care are loc o paradă cu nu mai mult de 10-15 maşini cu girofar, şi apoi - ceea ce eu consider o gafă - pomana cu iahnie de fasole. Nu ştiu ce vi s-a povestit vouă despre ploieştenii care se distreaza de Ziua României, dar mie mi-ar fi ruşine până la lacrimi să-mi văd părinţiii bătându-se pentru un blid de hrană,sub obiectivele avide ale televiziunilor. Aş simţi că sunt mult prea departe de ei, de n-am putut să le asigur un meniu care costă maxim 5 lei de persoană.

Nu cumva ar fi fost mai interesant să găsim nişte nepoţi ai celor care au murit pentru România, să ne spună întâmplări amuzante, umane, cu eroii din familiile lor? Pe cine dracu' interesează ce spune prefectul despre Ziua Naţională?

N-ar fi fost ok ca în loc de fasole dată de pomană, fără discernământ, să se asigure masa asta doar săracilor, la ei acasă, să le rămână măcar demnitatea neatinsă? Nu era mai frumos ca primăria să cumpere 60.000 de steguleţe, pe care noi să le punem la porţi, geamuri, parbrizul maşinilor? Nu merita să aducă cineva în centrul oraşului 100 de elevi de la Liceul de Artă si sa le dea un ban ca să ne picteze tuturor pe obraz tricolorul? Sa vedem pe strazi ii si salbe, nu paltoane negre de politician?

Ar fi costat mai mult, dar ar fi meritat. Am fi simţit că ţara asta ne aparţine, şi că de ziua ei, ne tratează frumos. Aşa, am văzut din nou că ţara noastră e ţinută prizonieră de nişte oligofreni care o tratează ca pe Cenuşăreasa: i-au luat şi averea, au şi trimis-o la munca de jos.

dacă ți-a plăcut să citești asta s-ar putea să-ti placă și cărțile, decoratiunile si bijuteriile din argint "pe bune" de pe

https://bogdanstoica.ro/shop

Citeşte mai departe ...

Cum voi evita să ajung vreodată Ţăranul de Mall de care abia aşteptaţi să râdeţi.

Scriind ASTA, am realizat ca aparitia mall-ului mi-a creat o problema: inainte ma duceam la Carrefour si in bermude, si in trenning, si in slapi, care se asortau perfect cu caruţul. Acum, Carrefour-ul a fost inghitit de mall. Asa ca, si cand o sa vreau o pasta de dinti, sau un bax de apa, sau un set de carioci pentru M, daca nu ma imbrac regulamentar, o sa strigati dupa mine: "ţărane, marş acasă, băăăăă, că nu esti la bufet, esti la mall, coclitule..!!!"?

Aşa o să fie, nu? smf...

Asta e.... de mâine imi fac cumpărăturile de la Real! 

Citeşte mai departe ...

Paul si Profesorii de Nota Patru – o poveste pe care merita s-o stiti

La umbra Casei Poporului pe care si-o construieste in sufrageria Vilei Lac 3 presedintele Iohannis, si acoperit sonor de scandalul din jurul premierului Victor Ponta, s-a stins, discret ca un fraier, un roman de vreo 18 ani. Paul cica il chema, si era din Bacau. Voia, nefericitul, sa dea la facultate de prestigiu din strainatate, una pentru care media lui la bacalaureat trebuia sa fie macar 8. Paul a luat 7,40, a depus contestatie dar pe urma s-a gandit mai bine si s-a sinucis. De ce sa riste umilinta unui 7,20 sau 6,10, ca stia saracul copil cum se corecteaza lucrarile in Romania? De ce sa stea in tensiune? Mort, esti linistit. Dar sa vezi ghinion: dupa contestatie, Paul a fost considerat un elev de 8.20. Va dati seama ca acum se rasuceste in mormant?

Ce urmeaza este doar pentru cei care, ca si mine, simt un acut sentiment de mila pentru acest copil, crescut suficient de gresit incat a ajuns incapabil sa-si asume o infrangere. Cei care au inteles pe dos ironiile mele de mai sus si cred ca Paul era un bolnav psihic de care e bine ca am scapat sa faca bine si sa se mute cu lecturile pe Libertatea. 

Nu vreau sa vorbesc despre lucrarea lui Paul. Nici despre Paul. Ci despre acei profesori implicati in corectarea lucrarilor lui de la bac. Nu stiu daca Parchetul Bacau a demarat vreo ancheta, pe tema asta, dar ar fi grozav sa o faca. Este suficient un singur om, care sa convoace pe cine trebuie la Inspectoratul Scolar si sa puna doua intrebari: “Cine i-a corectat lucrarile de la bac lui Paul? Cine i le-a corectat dupa contestatie? Hai, adunarea toti, v-am adus un microbuz, mergem si povestim la parchet pana vedem cine a gresit. Iar cine a gresit merge putin la puscarie, pentru neglijenta in serviciu cu consecinte deosebit de grave”.
N-am nimic cu profesorii din cazul Paul. Dar e timpul pentru un martiriu. E timpul ca cineva sa sufere pentru ca toata breasla dascalilor sa fie mai atenta la atributiile de serviciu. E plina tara de exemple de profesori care predeau in scarba, asculta in scarba, trec elevii doar daca cotizeaza la meditatii sau daca le rabda nervii acumulati in 20 de ani de predare pe bani putini.

Tocmai s-a terminat examenul de capacitate, cu o testare la limba romana de tot rasul, care a bulversat complet elevii cu cerinte nepotrivite. A aparut si un nou manual de clasa I, plin de erori si de prostii desuete, in loc sa fie mai bun. A trecut si examenul de definitivat, luat cu nota cuvenita de doar o treime dintre profesori. Adaugati si sutele de cazuri de abuz, umilinta si persecutie, raportate anual. Nu e clar ca o parte dintre dascalii anului 2015 nu mai au ce cauta in invatamant?

Da, stiu ca exista si profesori buni. Stiu si ca profesorii sunt platiti prost. Stiu ca sunt umiliti in fiecare zi de opulenta afisata de copiii cretinilor parveniti. Dar asta nu trebuie sa-i determine sa-si faca treaba prost. Esti profesor si nu-ti convine leafa si statutul? Iesi, nene, in strada si da jos Guvernul! Sau du-te, frate, si vinde haine la mall. Sau fa-ti o firma si vinde jucarii la obor. Fa ceva pentru tine, nu ne mai chinui noua copiii doar pentru ca tu n-ai reusit in viata, da?
E clar ca Romania n-o sa faca nimic pentru voi, dragi profesori. Parintilor nu le pasa de problemele voastre, atata timp cat le au si ei pe ale lor. Mai nou, parintii sunt fericiti cu putin. Daca fiul sau fiica nu si-au inceput viata sexuala la 12 ani, nu beau si nu fumeaza, si prin clasa n-a fost nimeni arestat pentru consum de droguri, parintii spun ca au copilul “la o scoala buna” si ca “se descurca bine”. Ca pustiul e semianalfabet nici nu mai conteaza…

Nici politicienii n-o sa faca nimic pentru voi, dascalilor. N-o sa vedeti lefuri decente in urmatorii 20 de ani. Pentru un partid e mai simplu sa bage bani multi intr-un drum si sa fure jumatate, decat sa va dea voua lefuri marite si pe urma sa va cheme la partid, sa platiti cotizatie. Nu e eficient pentru niste mafioti ca voi sa aveti un nivel de trai ok. Cu voi platiti prost si cu elevii batuti in cap, e mai usor sa minti si sa prostesti electoral.

Asa ca n-aveti decat doua variante, dragi profesori: in prima varianta, ramaneti in invatamant pe aceleasi lefuri proaste dar va faceti treaba bine. Cu responsabilitate, exact ca pompierul care nu stinge focul doar pe jumatate pentru ca are leafa mica. A doua varianta va apartine. Orice ati alege, Paul, nefericitul din Bacau, trebuie sa fie ultima voastra victima.

text publicat pe www.psnews.ro 

Citeşte mai departe ...

Romania ca o vaca

Urmaresc alegerile din Marea Britanie. Dezbaterea se face exclusive pe teme economice si sociale, nimeni nu vorbeste despre ciordeli sau amante. Vor castiga baietii de dreapta pentru ca au demonstrat ca guverneaza bine, desi cei de stanga sustin ca Anglia nu e fericita. Baietii aia se bat in idei si programe cu efecte reale in strada, nu pe nuante comunistoide sau securistice.

La noi, insa…

Am vazut-o pe Alina Gorghiu de-a dreptul bucuroasa ca sistemul cardurilor de sanatate da erori. L-am vazut pe Basescu vituperand impotriva celor ce vor sa schimbe procedurile judiciare. Ponta si ai lui le raspund cu prostii la fel de mari. Am ajuns sa ma tem foarte tare de ziua in care televiziunile vor oferi nu doar stimuli pentru vaz si auz, ci si mirosuri, pentru ca sunt convins ca din gurile politicienilor din studiourile televiziunilor de stiri va veni un miros de rahat ce n-am pomenit .

La noi, toti injura. Nimeni nu ofera solutii. Nimeni nu munceste. Iar noi stam si ne uitam ca niste imbecili la acesti imbecili foarte mari care ne conduc sau vor sa ne conduca.

Unii se uita pe indicatori macro, altii pe dobanzi sau pe cifrele din supermarketuri si trag concluzii optimiste. In realitate, economia Romaniei este praf si pulbere. Uitati-va la cei din bloc, sau de pe strada unde locuiti. Ati mai vazut vreo masina noua? Aveti pe cineva in anturaj care o duce mai bine decat acum doi ani? Eu nu. Am prieteni cu firme care in ultimul an au ajuns de la “mai am cativa clienti” la “nu mai am clienti”. Am amici care pot sa presteze diverse servicii , extreme de utile, si pe care nu-I mai solicita nimeni. Am amici care si-au pierdut, déjà, joburile. Uitati-va si la numarul de reclame de pe acest site: nu mai exista nimic, in afara anunturilor Google, vandute cu trei la zece bani.

Romania e intr-o criza economica profunda. E ca o vaca pe care cineva o mulge desi n-a mai mancat nimic in ultimile zile si altcineva a inceput deja s-o taie, s-o faca fripturi.

Adaugati si ANAF-ul, care actioneaza ca un trimmer de iarba, nelasand pe nimeni sa mai creasca. Adaugati criza profunda din educatie, care genereaza anual zeci de mii de incompetenti cu diploma. Adaugati plecarea personalului medical din strainatate, care seamana mai mult cu evacuarea unei cladiri in flacari decat cu o migratie profesionala normala.

Ministerele, Consiliile Judetene si Primariile stau cu fundul pe bani. De frica, din prostie, nu stiu. Cert este ca, de-a lungul si de-a latul tarii, executiile bugetare pe primul trimestru arata ca s-au cheltuit cu 30%, 50% sau chiar 80% mai putin decat previzionasera cand s-au facut bugetele. Nu va ganditi ca oamenii fac economii si ca au renuntat la preturile umflate de frica DNA. Nu. Au oprit, pur si simplu, investitiile in infrastructura. “Daca nu pot fura din bani, de ce sa-i cheltui?”, suna logica cinica a hotilor cu functii din administratie, pe toata linia, de la Dragnea in jos.

Nu se construieste nimic. Nu se transporta nimic. Nu exista strategii economice viabile pentru nici un sector economic. Nu exista investitori straini. Afacerile mici se inchid, joburile dispar, oamenii isi pierd speranta. Romania mai exista doar ca o carcasa de carne, atarnata in carligele unui abator si inca apare in acte  doar pentru ca se mai pot taia felii din ea. Nu mai da lapte, nu mai creste vreun pui.

Dati drumul la bani, imbecililor. Nu-i mai spargeti pe laptopuri, telefoane si mobilier, ci pe constructii care sa viabilizeze zone in care se poate investi. Inventariati rapid ce terenuri n-ati furat inca si vindeti-le catre straini care vor sa construiasca ceva. Creati oportunitati de joburi in piata libera, nu sinecuri pentru amante, prin institutiile pe care le conduceti. Si poate ca mai avem o sansa. Poporul asta cretin, care va haleste minciunile de 25 de ani, este dispus sa mai sacrifice o generatie, muncind pe nimic pentru a asigura existenta generatiei viitoare. Altfel, s-ar putea sa va sacrifice pe voi, unde “voi” reprezinta orice politician din Romania.

text aparut pe www.psnews.ro 

Citeşte mai departe ...

Lupii galbeni la gura.

daca tu esti un fatalau, chiar crezi ca orasului e compus din fatalai ca tine? poshirca dreaq. ce-ar avea, fido, daca te ai duce in mortii mati si tu si dinamo? esti praf ma maimutoiule:-j

Cam asa au primit unii dintre fanii FC Petrolul chestia ASTA. Observati ca lipsesc fraze de genul "fido, am si donat 3 euro, 3.000 strangem dupa ce dam toti", sau "am vorbit noi cu Andi si cu Capra sa doneze 11.000 de euro la bugetul noului spital". Nu-nu. Fanii nu se ocupa cu asa ceva. Ei doar neaga tot ce nu le convine. Dar daca-i intrebi cu ce se ocupa, ei sustin echipa. Da-l dreaq de oras, sa dispara, dar echipa sa ramana! Aleeee-aleee.....

Jalnic, baieti. De-aia nu evoluati ca reputatie, de-aia nu va inmultiti. In zona asta de activitate, fara idei, curaj si fara un proiect concret de sprijin al echipei, fix in acelasi punct o sa fiti si peste 10 ani.

 

Comenteaza aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro

 

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS
© 2023 Bogdan Stoica