Ma duceam la un amic, care avea nevoie de niste fotografii cand mi-a taiat calea o babuta cu bratele pline de flori. Am franat cu greu, am injurat-o in gand, urmarind-o cu privirea si abia atunci am vazut multimea care astepta in fata bisericii. Aaa, azi e cu sfanta.... Vad tineri si batrani, saraci si bogati... Mixul perfect, asa ca parchez. O sa intarzii 15 minute, aia e...

Inca mai faceam fotografii de control cand am vazut, pe afisajul Nikonului, o pata prea rosie acolo unde ar fi trebuit sa fie buzele batranicii. "N-am facut albul cum trebuie", mi-am spus, si m-am uitat spre batranica. Facusem albul bine, femeia "purta", la biserica, cel mai ingrozitor ruj din lume.

La altarul din curte, lume pestrita. Prind un cadru de concurs, am senzatia ca fotografiez in curtea unui penitenciar..

Dau sa intru in biserica si-l vad pe pustiul din colt. Scrie chinuit, pe genunchi, un acatist. In lumina aia si cu peretele ala nezugravit de ani de zile arata extrem de trist. Pun pariu ca nu scrie despre "succesurile" lui...

Intru in biserica, si ma izbeste aglomeratia de la "magazinul" din colt. Preturile sunt socante, cea mai de rahat cruciulita din plastic e cinci lei. Si se inghesuie fix oamenii aia care cred ca o paine de 80 de bani e scumpa.... 50 DE LEI O CRUCE CAT PALMA????

Intru si trag cateva cadre. Sunt cu tunul, lumea ma observa imediat. Ma observa si unul dintre preoti, care se uita nelinistit la mine. Am facut stiri aproape 20 de ani, recunosc privirea de panica-panica, si-mi promit un tur si in curtea din spate a bisericii...

"Sa facem loc, oameni buni, ca jandarmii sa scoata coliva din biserica...", se aude in boxe vocea unui preot. WTF?! Cum e posibil sa faci asa ceva? Baietii sunt in uniforme, nu-s chelneri... Dar miracolul se produce. Ies doi jandarmi cu o tava de coliva. Si inca doi, cu inca o tava. Si inca doi. Tavile sunt imense, n-au loc prin porti, de unde dracu' snobismul si grandomania asta intr-o biserica....

Slujba s-a terminat. Oamenii se foiesc si se pregatesc de asaltul final: coliva si vin. Cateva femei taie coliva. Nu stiu de ce, mi se pare extrem de sinistra decuparea capului icoanei desenate pe coliva...

Ma duc in spatele bisericii si gasesc motivul ingrijorarii preotului. Un ML d-ala nou, de peste 100.000 de euro. "Da, i-a ajutat cuvioasa...", mi-am spus, cu gandul la pustanul din hol. Doua zile mai tarziu, primesc informatia ca limuzina nu e a preotului, ci a unui deputat de Ialomita, venit sa "deguste" moastele de la Ploiesti, ca-s mai aproape decat cele de la Iasi. Cum a ajuns un schelet sa se "sparga" in atatea sute de moaste, cate una pentru fiecare biserica mai rasarita - e alta discutie... 

Ajung acasa, descarc pozele si pot citi, in sfarsit, ce scria pustiul ala amarat in acatist. "Doamne, ne rugam catre tine, se roaga Cristian, Rica, Alexandra ajuta-ne sa ne mearga mai bine, se roaga Cristian, ma rog la tine, Doamne, sa pot vedea si eu mai bine si sa pot avea si..."... 

Am un nod in gat. Tocmai am postat poza cu Mercedesul ala țiplă de nou, al unui tip care nu-l merita, si cu care s-ar putea cumpara 0 mie de perechi de ochelari pentru o mie de copii amarati. Ala e (auto)invitatul de onoare al preotului in aceasta zi, nu copilul ala cu sufletul curat. Ceva e gresit. Pai daca toata speranta pustiului e in Dumnezeul care tolereaza asa ceva, copilul asta o sa moara orb, va spun eu....

..................................

Daca cineva simte nevoia sa-l ajute pe pusti sa vada mai bine, sa stiti ca intr-una din fotografii apare un indiciu important pentru o actiune de acest fel. Pozele, la rezolutii mai bune decat aici, sunt pe facebook. 

publicitate la ceva bun

Habar n-am cine a fost Sfanta Parascheva. Si, daca e sa ma analizez serios, nici nu simt ceva, in mod special pentru ea. Stiu ca unii batranei isi gasesc linistea cand ii saruta moastele. Mai stiu ca Ponta, Antonescu si Basescu ne cred atat de prosti, incat sa-i consideram crestini pentru ca se duc, anual, la festivalul ala, sau ce-o fi el, organizat in cinstea Paraschevei. Paranteza: sa muriti voi, bai astia, din duetul Trio, ca v-ati duce acolo daca n-ar fi cameramanii dupa voi?

Acum, ca m-am enervat nitel, nici nu mai cred in moastele bietei femei. Cate oase a avut, frate, de se tin, in acelasi timp, zeci de manifestari religioase?! Sau i-au sfaramat cadavrul cu ciocanul, niste preoti practici, ca sa iasa cat mai multe aschii?

Cum spuneam, Sfanta Parascheva ma lasa rece. Asa mi-a zis un amic, preot, ca voi fi, daca mai hulesc la cele sfinte. "Dar astea nu-s sfinte pentru mine!", ii explic eu, mereu.

Eu ma inchin la copilul meu. Este divinitatea mea unica si absoluta, si ma doare in cot de toate divinitatile oficiale. Am cateva pasiuni, cu siguranta de natura diavoleasca. Ma descarc nervos scriind, uneori cu cuvinte urate. Contemplu frumusetea unor oameni/animale/locuri facand fotografii. Fumez cu  pasiune, mie imi place fiecare tigara, de la inceput pana la sfarsit. Conduc masina cantand, daca la radio se aude o melodie care-mi place. Si am  o curiozitate de neoprit in ceea ce priveste oamenii, pot sa discut 6 ore cu oricine, daca imi trezeste interesul...

Divaghez, sa ma intorc la titlu. Pentru mine, din motive inca neclare, fata aia care a murit cu lacrimile inghetate pe obraz, se transforma intr-o sfanta. Intai m-am suspectat ca o consider buna de pula, si ca regret disparitia ei asa cum regreta betivul vinul din sticla care s-a spart la masa vecina. Nu era asa. Apoi am incercat sa ma conving singur ca o plac din cauza mortii ei stupide. Nici asta nu e, daca e sa fac topul celor mai cretine decese de care stiu, Aura ar fi pe locul 10. Azi, insa, m-am lamurit ce-i cu mine.

Aura merita sa traiasca, pentru ca noi toti meritam ca Aura sa traiasca. Sunt convins, nici eu nu stiu cum, ca ne-ar fi facut numai bine. De trei zile se tot spun povesti despre tipa asta, si nu e nimic care sa nu-mi placa. Chiar era o tipa ok. Nu o petarda proasta. Nu o superficiala care-si platea examenele. Nu o incuiata. Nu o instrainata de parinti. Nu un bitch. Nu o cosmopolita snoaba care-si reneaga originile. Aura era in armata, in pula mea! Nu ca sa ucida oameni, ci ca sa-i faca bine! 

Si inca ceva. Cunosc zilnic, datorita profesiei, minim 5-10 persoane. Intr-un an, adun mii. Fac meseria asta de vreo 18 anisori, ceea ce face ca numarul persoanelor pe care le-am cunoscut personal sa sara de 40.000. Dintre ele, cel mai probabil ca jumatate sunt femei. Ei bine, din atatea femei, nu cred ca am cunoscut mai mult de o suta de tipe care sa faca voluntariat. 

Bref: mi-ar fi placut s-o cunosc pe Aura. Sa fiu de acord sau in dezacord cu parerile ei. Sa incerc sa storc din ea, intr-o discutie sau in mai multe, asa cum fac cu toata lumea, ceva folositor mie. 

Si acum, ca Aura a murit, nu mi s-ar parea deplasat sa vad ca se cultiva o imagine exagerata, asa cum numai in PR-ul de calitate se intampla, cu Aura, in sprijinul unei cauze bune. Si sunt sigur ca m-as duce, si-as plati bilet, si-as cumpara suveniruri cu Aura, ca sfanta ocrotitoare a ceva, nu stiu ce. O cauza simpla, credibila, dintr-un domeniu care ne afecteaza pe toti, nu o tampenie corporatista. Ceva care sa arate mic si modest, asa cum arata fata asta, intinsa langa avion. 

Citeam, intr-o carte a unui tip foarte destept, ca noua religie a omenirii este tehnologia. Asa e. Dovada e ca, uite, datorita tehnologiei, aproape ca am cunoscut o persoana, pe care mai am foarte putin s-o consider o divinitate. Singura diferenta este ca Sfanta Aura se scrie acum altfel: www.facebook.com/respectauraion