Sunteti multi, ma! O sa va dati peste maini, o sa miscati cofragul, n-o sa iasa nimic. Hai sa lasam metoda aplicata la usa la Lidl, cand sunt tigai la oferta, si sa ne organizam in patru echipe:

1. Cei care cred ca medicul circula prin spital cu cagula si cu casti in urechi, si habar n-are ce se intampla in jurul lui, sa asigure scandurile si cuiele necesare cofragului.

2. Cei care cred ca medicul Dan Oprea a stiut tot timpul ca juramantul lui Hipocrate e doar o afacere cinica la Spitalul Judetean Ploiesti sa construiasca cofragul de turnare a betonului.

3. Cei a caror viata a fost salvata de medicul Dan Oprea, fara sa li se ceara bani de catre domnia sa, de catre anestezist, sau de catre asistenta sefa, sa puna ciment. 

4. Cei a caror viata a fost salvata de medicul Dan Oprea contra-cost, la negru, in afara procedurilor oficiale, sa puna apa.

Si gata. Daca scandurile cofragului sunt destule, prinse intre ele cu cuie suficiente, si e foarte putina apa, amestecul va avea consistenta necesara si statuia va dainui.

Daca nu, nu. 

Am citit si eu ce-a scris doctorul Dan Oprea si sunt de acord ca textul lui merita citit. Sunt de acord si cu un control serios la Spitalul Judetean Ploiesti, unde mai nimic nu este in regula, din punct de vedere medical. Nu sunt insa de acord cu cei care-l demonizeaza pe chirurgul scriitor, si nici cu aia care vor sa-i ia mulaj ca s-o puna de-o statuie. Si am curaj sa pariez ca, daca lucrurile raman aici ca nivel informativ, chirurgul Dan Oprea nu va pati nimic, si situatia de la Judetean va ramane, si ea, la fel.

Asta pentru ca medicul n-a spus tot. N-a spus ca tace, de zece ani, pe acest subiect. Ca stie exact de ce se schimba pansamentele, anticoagulantele, pastilele si de ce lipsesc instrumentele medicale. Pentru ca in jurul lui se fura, si el stie exact cine, cat si cum. Incercati, va rog, acasa la voi, sa furati farfuriile casei si sa le duceti la un vecin. Veti vedea ca, dupa doua farfurii disparute, sotia o sa intre la idei. La a treia va face scandal, iar de la a patra va va lua la intrebari. Stie SIGUR ca numai tu ai fi putut fura farfuriile, asa ca lasa vrajeala!

De ce s-a complacut medicul Oprea in situatia asta? Pentru ca a fost foarte profitabila, in plan personal. A luat, cu siguranta, bani in plus, de la pacienti, pentru operatiile pe care le-a facut. In alte dati, cand pacientul a cam murit, aceeasi situatie l-a ajutat sa scape fara o ancheta penala. Da, a salvat o droaie de oameni, dar n-a facut-o in baza juramantului lui Hipocrate. Adica, nu numai in baza lui. De multe ori, pe langa rugamintile rudelor, doctorul a primit si niste lei. Multi, din ce se aude din zona aia de activitate.... Eu, de exemplu, am platit 35 de milioane de lei, spaga, pentru o operatie a cuiva, in 2011, intr-un spital din Romania. Si cred ca a meritat banii, pentru ca operatia a reusit perfect. Mi-ar fi placut insa, sa nu-i dau, sau ca banii sa devina venit pentru spital, nu buget pentru noul iPhone al fiicei medicului...

De ce a luat leii Oprea? Pentru ca ii trebuie. Cred ca si eu i-as fi luat, daca imi zdrentuiam creierii 10 ani invatand, ca sa fiu platit mai prost decat un sudor. Pentru ca atunci cand iti petreci cateva ore pe zi pipaind oamenii pe dinauntru n-ai cum sa nu te duci cu capul. Ai nevoie sa stii ca merita, ca esti apreciat. Ori, statul roman nu apreciaza medicii: ii umileste pecuniar, ii sileste sa lucreze in conditii mizerabile, ii fute politic. Cand a primit bani in plus, la negru, chirurgul Oprea s-a tratat, practic, pentru acest tratament nesimtit.

Sigur, nu exista dovezi ca acest medic a luat vreodata mita. Dar stiti de ce? Pentru ca la Spitalul Judetean toata lumea fura sau da mita, si implicit, toata lumea tace. Altfel nu s-ar fi ajuns la o asemenea situatie, despre care chirurgul a scris doar partial, atent sa nu se loveasca singur, mediatic.

"Buna, ma numesc Dan Oprea, sunt chirurg la Ploiesti si mi-e rusine de mine. Am luat spaga, mi-au mai murit pacienti, dar nici macar asa nu mai pot lucra. Imi pare rau ca n-am avut curajul sa-mi deschid o clinica privata de chirurgie, sau sa ma duc la un spital particular, sa tai bon fiscal pe operatiile mele. Am stat in Spitalul Judetean pana mi s-a facut rau, psihic, si acum sunt gata sa va spun tot". Asa ar trebui sa inceapa o marturisire completa, care sa duca la o schimbare in sanatatea romaneasca.

Nu se poate, insa. Deja, medicul e acuzat de malpraxis, ar fi idiot sa mearga mai departe cu dezvaluirile, pentru ca l-ar baga astia in puscarie. Asa ca singura solutie posibila ar fi o amnistie medicala. Toti medicii care-si recunosc faptele sa fie lasati in pace, daca nu mai repeta magariile. 

N-ar fi insa corect. Si profesorii spagari ar avea nevoie de o amnistie. Si evazionistii. Si hotii de buzunare. Si politistii corupti. Si bancherii. Si dupa aia, s-ar revolta oamenii cinstiti: cum adica, nu maI platim pentru ce facem? Ce tara e asta?!

Chiar asa. Spuneti si voi: ce tara e asta, si cine are curaj sa restarteze Romania?

Stiu exact sentimentul pe care il are un om cand copilul lui e pe un pat de spital. Stiu ce hau imens ti se face in stomac cand copilul trece, pe un hol, prin fata ta, inert, pe un pat cu rotile. Sentimentul de panica pe care l-am trait eu era insa unul controlat: operatia era programata, platisem o groaza de bani, aveam pile tari, si eram in cel mai bun spital din Romania, la cel mai bun medic de profil, mana dreapta a lui Pesamosca.

 Un lucru tot s-a intamplat: din 30 iunie 2011, nu-mi mai place sa scriu povestile din spitale. Prefer sa incerc sa le rezolv.

 Luni, 26 martie. Un amic ma suna, pe 10 seara, ca alt amic de-al lui are o problema cu copilul, la Spitalul de Pediatrie din Ploiesti. Operatie banala de apendicita, dar copilul ramane cu un picior paralizat. Medicii raspund obraznic parintilor, refuzandu-le accesul la informatii si transferul spre alt spital. Se discuta despre ghips (ca sa mascheze problema, probabil), si o asistenta intreaba: "dar nu cumva copilul era asa, olog, dinainte, si nu vreti sa spuneti?!".

 Raman fara aer. De parca te-ai duce cu copilul la spital cum te duci cu Oltcitul la service, spunand, la plecare, ca inainte aveai bujii noi si cineva ti-a schimbat oglinda. Amicul imi cere sa scriu despre caz, poate se rezolva. Ce sa scriu? Pana scriu, pana se intampla ceva, soarta pustiului se putea pecetlui intr-un mod dramatic, si-mi aduc aminte de M, pe patul ala de spital...

 Cer un ragaz de 10 minute si-mi sun doua prietene din Bucuresti, carora le cer mobilul lui Raed Arafat. Il primesc si-l sun. Ce poate sa-mi zica? Ca l-am deranjat? Aia e! Las' sa raman eu in istorie, ca ala care l-a deranjat pe Arafat....

 Telefonul suna, si mi se raspunde. "Raed Arafat?", intreb eu, ca un cretin. "Da". Spun poezia: jurnalist, am aflat ca, situatia pare grava, medicii incearca sa-si musamalizeze prostia. Arafat: "Nu sunt in tara" (baga-mi-as pula, acum se scuza, sa vezi!) dar (stai ca poate poate...) o sa vorbesc la centrul de transfer. Dati-mi un sms cu datele copilului". Pac, inchide telefonul. 

 Dau sms-ul. Si stau. Mai vorbesc cu prietenul meu, ii spun ce-am facut, asta nu ma crede, eu insist ca nu sunt baut, imi vad de ale mele, imi pun in cap sa ma duc dimineata la spital. 11.40, inca putin si se face miezul noptii, cand suna telefonul. Ma uit pe afisaj: Raed Arafat...

 "Am vorbit la minister, s-a vorbit si la spitalul din Ploiesti, medicii spun altceva, important e ca pacientul e stabil, asa ca actionam dimineata". 

 Imi sun din nou amicul, asta suna parintii, toata lumea isi ia doza de speranta. Ma culc fericit.

 Si ma scol in vesti proaste. La 7.30 dimineata, medicii de la Spitalul de Pediatrie Ploiesti incearca sa convinga parintii sa-si ia copilul acasa, desi acesta are un picior paralizat. Parintii refuza, cer transfer la un spital din Capitala, dar medicii refuza la randul lor si ameninta ca "va punem copilul in brate, fara acte, fara nimic". 

 Am o urgenta marti dimineata, nu pot face nimic pana la 8.30, cand aflu noutatile: dupa ce s-a aflat de cine s-a interesat de copil, acesta a fost transferat la alt medic, pe alt tratament. Medicii au intrebat, veninos, parintii: "de ce ati sunat la Minister, chiar vreti sa inchideti spitalul asta?", dar si-au facut treaba by the book.

 Miercuri, copilul e mai bine: poate misca piciorul din sold, mai are doar un usor blocaj al genunchiului, iar noul medic nu are nimic din aroganta si relaxarea primului. Parintii sunt fericiti, iar eu ma chinui de la pranz sa incropesc un sms misto de multumire pentru Raed Arafat. Nu-l mai sun, las linia liberă, pentru alt roman disperat...

publicitate

Am mai povestit de ce cred în Raed Arafat. De ce am senzația că arăbetele ăsta ar fi putut fi providențial pentru România, dacă am fi fost o nație care să ia exemplu de la cineva. De-aia, nici nu-l suspectez pe Arafat de complicitate cu căcaturile de la Spitalul Județean Ploiești. Pun pe seama stresului că a uitat să verifice dacă:

- pacienții dau bani asistentelor ca să nu urle la ei, să le dea apă, să-i ridice pe perne, să-i schimbe, să-i ducă la toaletă

- pacienții dau bani asistentelor-șefe, anesteziștilor și medicilor ca să-i opereze.

Așa, ca amatorul, eu zic că pacienții ar fi răspuns la ambele întrebări cu: "Da". Și că dacă Arafat ar fi spus "am semnale că X și Y s-au pișat pe ea de etică medicală", nici mama pesedului nu i-ar mai fi salvat pe ăia de pedeapsa, pentru ca au sărăcit mii de amărâți, în fiecare an. 

Și încă ceva, domnu' Arafat. Când mai dați o amendă de 38.000 de lei Spitalul Județean Ploiești, încercați s-o dați directorului, nu spitalului. Nu'ș cum naiba, dar Județeanul n-are buget special pentru amenzi, și le plătește tot din banii de seringi și branule. 

1. Comisia aia, venita de la minister, este BLAT cu conducerea spitalului. Asta pentru ca nu sta de vorba cu pacientii, cei mai in tema pe subiectul nenorocirilor de acolo. Daca o intreaba pe tanti Vica, de la Salonul X, cine i-a cerut bani, ce si-a cumparat singura, daca a vazut gandaci si daca a primit hartie igienica, in cate culori sunt petele de pe salteaua ei, comisia ar afla mai multe decat de la director sau de la medici, care au grija sa tina subiectul in zona "nu avem bani".

2. Strambeanu e pe craca. Poate nu acum, ca lui Mircea Cosma nu-i place sa cedeze la presiuni mediatice. Dar o sa vedeti, dupa sarbatori, ca se intruneste nu stiu ce comitet, consiliu, care decide o "reorganizare" a activitatii, fara actualul director. 

3. Chirurgul Dan Oprea o s-o festeleasca. A incalcat codul tacerii, cel care tinea tarifele de spaga sus si sigure. Chiar daca scapa de comisie, de acuzatia de malpraxis, el nu va mai fi considerat de incredere de colegii sai. Pe de alta parte, tariful personal de operatie fie o sa creasca pana la cer (na, te opereaza un chirurg-erou), fie o sa ajunga la zero, pentru ca naivii nu vor crede ca asa un medic incredibil de curajos ia bani pe operatii.

4. Instrumentarul nou si cearsafurile curate vor fi prezente maxim trei luni. Apoi vor disparea din nou. Pai de ce sa-ti aduca cearsaf nou, din oficiu, atata timp cat tu ai 10 lei pregatiti, ca sa ti-l aduca?!

5. O sa murim in continuare pe paturile spitalului judetean din Ploiesti. Atata timp cat un singur pacient accepta sa dea cinci lei ca sa i se aduca apa, javrele fara suflet din sistemul medical se vor impune.

... Ministerul Sănătăţii să modifice jurământul asistentelor medicale, după cum urmează: "jur să nu lipesc niciodată 20 de centimetri de leucoplast pe braţul unui bărbat căruia i-am luat sânge, mai ales dacă refuză leucoplastul. îmi voi da demisia de onoare dacă îi lipesc leucoplastul în timp ce el, neatent la mine, vorbeşte cu doctoriţa".