Antreprenorial vorbind, eu sunt un bou. Am facut presa o droaie de ani, timp in care mi-am facut o droaie de relatii, de care n-am profitat. "Ala e corupt si nu vreau sa fiu asociat cu el, ala e prea prost si mi-ar pocni vase de sange discutand cu el..." Numai fente de-astea mi-am introdus singur pe traseul menit sa-i asigure progeniturii un viitor linistit. Degeaba am lasat, pe urma, presa, ca nu m-a lasat ea pe mine. "Hai sa mai scriu un pic, colo. Hai sa o ajut pe X, ca si ea... Hai sa mai scriu pe blog, ca am asa un chef de scris...". Si ghici ce? Am devenit un fel de jurnalist sub acoperire, genul despre care spui: "da-l, ma dracului, minte, nu vezi ca scrie de ala, si de ala, si de ala, clar e platit sa faca asta, sa tina cu X si cu Y". Pe urma m-a mancat in cur sa scriu carti, ocazie cu care am mai invatat culisele unui business prost. Editurile nu folosesc aproape nimic din ce s-a inventat in ultimii 20 de ani in materie de promovare, iar librariile vand inertial, ca o baba care sta cu mormanul de pepeni in soare pe marginea drumului. Pentru ca upcycling-ul imi da cele mai mari satisfactii personale, mi-am propus sa vand diversele chestii pe care le mesteresc. N-am trecut de nivelul unei fete care impleteste bratari de mana, pentru ca nu stiu aproape nimic despre vanzari de obiecte ciudate. Vara asta am mai muncit la doua businessuri mici, funny si inexistente in acest moment, in Ro. Unul din ele are potential de vanzari pe la festivaluri hipsteresti, iar celalalt poate genera vanzari de milioane de unitati. Si ghici ce: nu merg niciodata la festivaluri hipsteresti si nu am nici cea mai vaga idee ce-o sa ma fac daca suta aia de produse din debara va place publicului si imi va aduce o mie (nu mai zic zece mii) de cereri. 

Nu ma plang. Nu castig putin, nu traiesc prost. Vreau sa va spun doar ca am facut niste bani din niste activitati pe care stiu sa le fac bine, sau le fac usor, sau imi place foarte mult sa le fac, dar n-am reusit sa fac un business adevarat din nici una. Si aceasta concluzie ma enerveaza ingrozitor: adica un tip atat de destept ca mine (da, stiu, pare ca ma laud, dar nu ma laud, eu chiar sunt foarte destept, am facut niste teste in sensul asta), atat de faimos (Regele la Notorietate, nu mai pot sa intru intr-un second-hand sau in Fratelli ca ma interpeleaza cineva), cu un asemenea public potential (ma stiu si ma plac o droaie de tipe, iar iubitii lor gelosi citesc blogul asta in proportii de sute de mii, lunar), nu are inca o menghina din aur, un blog din aur, o pula din aur? Pai spuneti si voi, e corect? Nu e corect. Nu e bine. Nu faceti ca mine. Invatati sa faceti business, ca habar n-aveti, chiar daca aveti acum, in buzunar, o stampila pe care scrie numele unui SRL. Lasati cartile si sfaturile prietenilor si duceti-va, in pula mea, la unii care chiar stiu despre ce este vorba in fraza: "vreau o tara ca afara si eu sa fiu boss".

In fiecare an, in octombrie, va recomand un loc in care puteti face asta. Acum doi ani, am trimis acolo doua tipe care esuau in fiecare zi, cate un pic, in business-ul lor. Amandoua s-au intors pline de smartness, iar afacerile lor au prosperat. Una din ele chiar l-a inchis in anul urmator, pentru ca ea il vedea ca pe un second-income iar afacerea crescuse intr-un asemenea hal incat incepuse sa-i consume tot timpul. 

Anul trecut, in octombrie, am trimis in acelasi loc cinci tipe si un tip. Toate cele cinci tipe s-au intors cu idei noi, care le-au permis dezvoltarea afacerilor pe care le aveau si acum sunt foarte bine. Tipul nu, dar tot bine i-a fost, pentru ca si-a dat seama, stand de vorba cu oamenii de acolo, ca businessul lui nu avea nici un viitor. A evitat, astfel, un faliment costisitor, si acum s-a apucat de altceva. 

"locul ala", "acolo", "oamenii aia" - definesc o tabara de business, poate cea mai misto tabara de business care se tine in Romania: Start Up Your Life. Dureaza patru zile, se tine la munte si costa intre 350 si 450 de euro.

Stiu, acum iti spui "e scump". In fiecare an avem discutia asta, despre banii. Pula mea, cand te duci la turci, la allinclusive, sa vegetezi ca o planta langa piscina, nu ti se pare mult, pentru ca iti tot aseaza cineva papucii langa sezlong. Cand ai dat 400 de euro pe telefon ai zis ca merita ca are nu stiu ce functii, iar acum il folosesti doar sa iti pui urechi de iepuras pe selfieuri. Iar acum, cand ti se cer cam 100 de euro pe fiecare zi in care vei avea acces la niste profesori de bani ti se pare mult? Pe bune, atat esti de prost? 

N-o sa va plictisesc glorificandu-i pe cei care "predau", ca daca apasati pe linkul asta o sa va convingeti singuri ca ii stiti sau ca le stiti produsele. 

• Se poate sa nu fi auzit de Felix Pătrășcanu, dar de FAN Courier, o companie care acum valoreaza peste suta de milioane de euro, ati auzit sigur. Iar compania asta e facut de el, de la zero. Ce ziceti, Felix se pricepe macar asa, un pic, sa-ti spuna cum sa-ti conduci afacerea? 
• Irina Scarlat e un nume destul de comun, probabil, dar daca va spun ca ii apartine tipei care a pozitionat Uber pe piata o sa intelegeti de ce merita sa stati de vorba cu ea. Pana mea, nu era nimic similar cand a venit Uber in tara asta de ciudati, fata a trebuit sa inventeze marketingul aferent, ca sa va convinga.
• Nici de Andrei Dumitrașcu n-ai auzit, sau il confunzi cu un coleg de liceu (cine n-a avut un Dumitrascu in clasa?). Dar de Breslo.ro ai auzit? Pana mea, e cel mai mare marketplace pentru artisti si designeri. E locul ala din care iti iei chestiile alea despre care te intreaba toata lumea "de unde le ai?".

Ai deja o afacere? Aminteste-ti, te rog, ce planuri aveai cand ai pornit-o. Cum ai scris tu pe foaie ceva care se termina cu "in doi ani ne luam ..." si acum ti-e rusine de prostiile de pe hartia aia.

Vrei sa pornesti o afacere? Mai stai o luna. Du-te in tabara asta, vezi ce spun oamenii despre ideea ta, da-ti seama la ce nu te-ai gandit si reia totul, de la capat. O sa vezi ca, de fapt, tabara asta nu iti cheltuieste banii, ci ti-i economiseste.

• tabara e AICI
• trainerii sunt AICI
• programul e AICI
• inscrierile se fac AICI