Am mancat de cateva ori la bistroul ala smecher, din Victoriei. Mereu la ore aiurea, mereu pe fugă, si mereu fara sa pot sa gust vreun vin, pentru ca eram cu masina. N-am avut ocazia sa mananc la pranz, desi mi-au curs balelele ori de cate ori Ana (ownerita) mai distribuia pe facebook tabla aia cu meniul zilei. Si cum eu sunt un baiat de cantină, mă fut in ele de preparate sofisticate cand am cum sa le inlocuiesc cu ceva adecvat stomacului meu de țăran. 

Ieri, insa, am avut noroc. Am nimerit in zona la ora potrivita. Iar pe tabla aia apareau cuvinte magice, ca borș, porc, spanac, oua-ochiuri.

Am avut noroc si cinci minute mai tarziu cand am dat peste D., si ea prin zonă. Ca daca eram singur mancam și farfuriile, atat de bune au fost si borsul si spanacul. Dar na, cand ti se asează o pizdă misto la masă, care bea delicat dintr-o limonada, iti aduci aminte mai repede si că ai opt kile in plus și ce ti-a zis Andreea: "In localuri, orice ai comanda, nu mai manca tot ce ai in farfurie. Localurile bune fac portiile supradimensionate ca sa nu pară ca se zgarcesc cu mancarea".

Treizeci de minute mai tarziu, D. s-a dus la treaba ei, am fugit si eu la a mea, dar am revenit pe seara. Cu A&A și cu R. La un vin si-o discutie de business. Nu inainte de a gafa perfect.

[Paranteza. Mi-am facut un obicei, cand ajung intr-un local specializat in vinuri: cer vinul casei, la pahar sau la carafa. Stiu deja ca localul are vinuri bune, stiu si ca promoveaza niste branduri, ca detine cel putin un vin de care n-am auzit, iar angajatii acestor localuri te duc subtil in zona asta, ca sa ti se para wow. Asa, cand ceri vinul casei, dai localului un test de corectitudine. Ca daca e vreo porcarie de vin, stii cum e lista de preturi fara s-o deschizi: inutil de scumpa. Iar daca vinul "varsat" e decent de bun, știi ca te afli la niste oameni care nu vor sa se faca de ras.]

Dar s-a bagat A-tipul: "n-au, coae, vin la pahar, ca astia sunt importatori de vinuri frantuzesti". Era sa raspund cu "si ce pula mea? ce, francezii nu comanda vin la pahar?", cand a intervenit ospatarul, plin de umor: "Va desfac o sticla si va aduc la pahar..."

Bun tipul. Bun si vinul ales de A (tipul). "Arrogant Frog". Am lalait-o la vinul ala, relaxat, pana cand am cerut o cafea decofeinizata si brusc m-am umplut de emotii. Ca mi-am luat muie cu decofeinizata si la Hard Rock Cafe, si la Starbucks Baneasa si in n localuri cu ștaif. Adica am primit cafea normala, de n-am mai dormit toata noaptea. Aseara, insa, am dormit aproape ca un prunc. Aproape, da? N-am supt, n-am plans, n-am facut pe mine. Si azi, odihnit nevoie-mare, am intrebat-o pe Ana de ce n-are vin la pahar. Si ghici ce?

"Am o gramada! Tot meniul de vinuri e la pahar! Am 80 de vinuri, cred..."

Deci n-am gafat. Bou am fost doar ca m-am luat dupa A, care ori e bou nestiind ca localul are vin la pahar, ori m-a luat de bou ca sa bem vinul lui preferat. Trebuie neaparat sa discut asta cu A. Tot acolo. La The Wine Bistro Vinexpert. Mai ales ca Ana, cu bicicleta ei, mi-a adus aminte de ceva si mi-a dat o idee. Revin.