Paiș'pe ani mai târziu, din nou in Vamă. Diferențele sunt notabile. La Expirat muzică trap și pizde pe "cuburi". La Stuf nasol. La Canapele pula canapele, ia cu scaune. Plin de umbrele aliniate și de șezlonguri, plin de clădiri cu etaj, de balustrade de inox și ia uite, ăla a pus marmură pe jos, un MegaImage mai lipsește și e ca la ștrandul din Pitești. E plin de pet-uri, sticle și pahare, de scânduri bătute aiurea, de cabluri electrice amplasate parcă de un orb, toată lumea poluează, toți jandarmii se uită tâmp, toți politiștii o freacă de-am'pulea. Plin de mașini pe plajă, plin de haine Moschino, plin de "make money not friends". Plin de bețivi penibili, de imbecili drogați, de tipe cu neglije-uri din poliester, în haine de vamă sunt doar unii care par actori, atât sunt de neautentici. Trei sferturi din oamenii din Vamă nu au pic de bronz pe piele, pentru că au venit să tragă pe nas, să se pastileze și să bea niște băuturi contrafăcute extrem de prost. Dacă un OZN o să răpească trei sferturi din turiștii veniți in Vama Veche România nu o să piardă nimic valoros. 

Nu zic să nu te mai duci în Vama Veche. Zic să nu te mai duci având așteptări de "extraordinar" sau "diferit". In Vama Veche nu e mai rău ca în alte părți. E doar la fel. E mediocru. Vama Veche nu mai e o stațiune a celor liberi mental, unde nu contează diferențele sociale. E doar un parc de distracții pentru adolescenți întârziați și dependenți de chimicale, cu marketing fals exact ca un patinoar de mall, in care munții și zăpada din jur sunt printate pe poliplan, iar aerul rece vine din ventilatoare. Din perspectiva asta, a marketingului, Mamaia e mult mai sinceră, azi, decât este Vama Veche. Cotețul ăsta care-mi plăcea atât de mult acum 14 ani a ajuns exact unde se află și "Vama" lui Tudor Chirilă, față de vechea formație "Vama Veche". 

Noroc cu zilele liniștite din 2 Mai. Noroc că mi-a venit o idee pe care o să o exploatez anul viitor, in Vamă. In mod normal nu mi-aș fi permis să mă gândesc la asta, așa cum nu există incă o șaormerie pe terasa Vaticanului și nici un pub cu cidru și bere cu ciocolată în mănăstirile tibetane. Dar Vama Veche a ajuns doar un loc pe waze. Nu mai e nimic acolo care merită respectat și păstrat așa.  

cărțile și bijuterii mai mișto decât alea din Vamă găsești pe

https://bogdanstoica.ro/shop 

Sunt o droaie de teorii despre succesul pe care-l are brandul Vama Veche la românii de 16-60 de ani. Ca unul care nu doar s-a dus prin Vamă, ci a și studiat și documentat zona (una din cărțile mele este fix despre istoria litoralului), pot să vă spun că Vama Veche înseamnă în primul rând socializare în localuri mișto unde se aude muzică mișto, și abia în al doilea rând apă, soare, plajă, băutură. Că de băut bea fiecare ce vrea și ce-și permite, soarele ne încălzește pe toți la fel, nu contează nici cu ce ești îmbrăcat, nici cât ești de șmecher sau de bogat. De-aia nu s-au lipit cocalarii de Vama Veche și tot de-aia locurile mișto de acolo au fost frecventate de oameni și mai mișto. 

E, și acum imaginați-va cum m-am simțit, săptămâna trecută, când m-am trezit că în Ploiești e un local care reproduce fidel atmosfera de pe terasele mișto din Vama Veche. Un local în care eu, ca un dobitoc patentat de sunt, nu m-am dus deloc în ultimii trei ani. 

Am fost la Eden Dream Garden în 2015. Am băut ceva care nu era ce trebuie și m-am tirat dezamăgit. Frate, dacă tot vrei să contrafaci o băutură, alege una mai puțin cunoscută decât Jack Daniel's. Pana mea, eu știu gustul acestei băuturi cum recunoaște o gravidă gustul (interzis) de coca-cola. N-am scris despre asta. Doar am pus Eden pe lista aia pe care mai sunt R**** și I***** și în care prefer să nu ajung. De ce să-i dau bani unui chimist amator din Caracal când eu vreau ca banii mei să ajungă în Tennessee? Dar am greșit ca am aplicat embargoul fără să-l verific din cand in cand. Pentru că cel care opera barul și babardea băutura nu mai e în zonă din 2016. Proprietarii casei pe care o închiriase sunt cei care se ocupă de afacere si de trei veri incoace, la Eden Dream Garden paharele sunt umplute cu ce trebuie, nu cu căcaturi.

Ăștia doi sunt owner-ii. Tineri, cool, sănătoși la cap. Oameni d-ăia care știu că e mai bine să câștigi câte puțin de la mulți clienți mulțumiți decât să bagi vastu' in buzunarul omului cu o prosteală jenantă. 

Sunt doi foști corporatiști (ce-mi place când văd știrile alea gen "au lăsat corporațiile ca să facă o afacere proprie"), sătui să le sune telefonul de o sută de ori pe zi si sa se priveasca in ochi seara doar pentru a vedea care din ei e mai obosit. Daniel și Doina. El a lucrat la unul din cei mai mari furnizori de echipamente din HoReCa, ea la unul din cei mai mari jucători de pe piața serviciilor medicale. Logic, nefiind niște hiene disperate după bani, ci oameni care vor doar să-și aseze viața în alt ritm, alături de clienți cam ca ei, cei doi au făcut din terasa Eden Dream Garden un mic pana mea, nu am alt cuvant paradis. 

Acum e un loc cu mult lemn, cu hamacuri și cu muzica pe care o auzi în Vama Veche.

Le-a ieșit perfect. Înconjurat de vegetația bogată, cu un pahar de vin bun în față, la Eden te simți complet izolat de oraș. Se mai aude, din când în când, cum trece tramvaiul, dar și pe terasele din vamă mai trece câte un rocker beat mort care nu mai poate merge drept și se izbește de mese.

Și de parcă nu era de ajuns că am ratat ca boul acest loc timp trei ani, mai aflu și că aici aș fi fost bine primit cu cărțile mele (prima a fost lansata tot in 2016), pentru că D&D preferă genul ăsta de evenimente. Dacă vă uitați pe pagina de facebook a terasei, o să găsiți o droaie de vernisaje, expoziții, workshop-uri, ateliere, cursuri etc, majoritatea din zona artă/cultură, care s-au ținut aici și la care eu, ca un cretin, n-am fost. Și sâmbăta asta, care vine, au ceva similar. 

Ce vreau să spun este că încerc și un sentiment de vinovăție, nu doar unul de bucurie, că miercuri, 21 august, vin cu cărțile, cu pisica și cu o droaie de lucruri vechi la Eden Dream Garden. E starea pe care am avut-o când m-am întâlnit cu F, o tipă absolut superbă, cu un fizic care m-a retrogradat în prima secundă la stadiul de urangutan isteric, dar care m-a tratat cu o răceală totală, pentru că, atunci când eram mic și eram colegi de școală, m-am purtat cu ea ca un dobitoc.

Am povestit episodul, într-una din cărțile mele.

Cărțile pe care le aduc, diseară, la Eden Dream Garden (ai aici detaliile).

Terasă aia, parca adusa din Vama Veche.

Eu am fotografiat-o ziua. Nu va imaginați cât de mișto arată seara și noaptea. Nici nu văd de ce v-ați imagina, pentru că o puteți vedea diseară, sau mâine seară, sau în orice seară vreți voi din vara asta senzațională și din toamna blanda care urmează. 

Ne vedem acolo. Azi sau altă dată. 

********** waze: https://waze.com/ul/hsxfx8k6h9