Cum am eu bafta sa nimeresc pentru idioti, mergeam fix spre ea, pe strada Tismana. Si-ajung langa ea taman cand desigila o galeata mica de lavabila. Jos, langa piciorul ei, o bidinea. In fata ei - un copac. Nu cumva.... Asa ca initiez, timid, urmatorul dialog:

EU: - Dai cu lavabila pe copac?

EA, mirata, dar binevoitoare: - Da, de ce?

EU, deja nesigur pe mine, din cauza aplombului ei: - Pai ... nu cu var? Copacii... nu se dau cu var?

EA, vexata: - N-am gasit var. De-aia dau cu lavabila.

Am plecat. Nici sa rad n-am putut. Nu se da cu lavabila pe copaci. Vopseaua lavabila e pe baza de acril, un compus chimis si cancerigen. Nu e deloc benefica plantelor, din contra, impiedica respiratia scoartei. Dupa determinarea din vocea tipei, sunt sigur ca ar fi dat si cu cacat pe copacul ala, daca nu gasea nici labavila. Important era sa fie alb si sa arate bine.