3.800 de lei. Adica 800 de euro. Atat au strans cei care au organizat evenimentul caritabil Vedete la Inaltime, desfasurat la Ploiesti. Asta desi pe terenul de baschet au fost multe chestii interesante.

- piticoata de Corina Ungureanu, cu inaltimea unui elev de a sasea, jucand baschet, e un spectacol in sine.

- nu mult mai inaltul Leonard Doroftei, care reuseste sa intimideze prin reputatie, si barbatii de peste doi metri inaltime.

- cancerul femeilor Andi Vasluianu, care si-a fluturat carliontii si obrajiorii aia nerasi si fermecatori pentru orice tipa care are televizor

- da, si vocea odioasa a lui Cezar Ouatu a jucat baschet

- adaugati ca aceasta colectie de vedete a jucat contra si/sau cot la cot cu mini-jucatorii de la Asesoft si cu mega-vedetele Asesoft. 

Si-a fost perfect. Pe bune! Chiar a fost misto de vazut. Si-au mai fost chestii misto de vazut: fitness, coregrafii, mascote, au fost si sucuri si popcorn, si muzica buna.

Si, cu toate astea, s-au strans doar 3.800 de lei.

La cata lume a fost in sala, cel mai probabil, donatia medie a fost de 50 de lei, ceea ce este fabulos. Am mai vazut filmul asta, romanii dau mai nimic, prefera sms-ul ala de 2 euro, care le scoate bani din buzunar cand vine factura de telefon. E greu cu dusul mainii la portofel, cand nu-ti ajung banii de intretinere.

Concluzia: cand ai un spectacol pe cinste, si donatii mari, problema e ca ai gresit publicul. Iar greseala asta o faci comunicand aiurea.

1. Suna foarte misto "Vedete la inaltime", dar nu suna la fel de interesant ca "Vino sa-i vezi gleznele paroase si subtiri ale lui Cezar Ouatu".
2. E nobil de-a dreptul sa spui "strangem bani pentru o fetita bolnava de autism", dar era mai misto sa auzi ca "Doroftei (1.65m) i-a promis lui Burlacu (2.0m) ca n-o sa miste pe terenul de baschet, cat de mare e el".
3. Ce e mai bine: sa pui o tipa necunoscuta pe afis, sau o vedeta ca Andi Vasluianu?

Cat despre invitati - e plin orasul de dobitoci si de snobi care ar face orice sa apara in public. Avem un primar, 7 parlamentari, 60 de consilieri locali si judeteni si 40 de sefi de directii deconcentrate, fiecare cu cel putin 5 patroni de firme de constructii carora le dau sa manance. Sunt niste personaje detestabile, in general, dar au o calitate: au bani si ar fi venit cu limba scoasa, daca le spuneai ca pot sa apara in poze alaturi de actorul ala de pe HBO si de tipul ala cu vocea ciudata, in fata unei sali pline de ploiesteni curiosi si bine-dispusi. Nu mai zic ca unii ar fi platit pentru odraslele lor un loc intr-una dintre echipe. Sa-ti vezi fetita, altfel o adolescenta in calduri, moarta-coapta dupa Vasluianu, jucand baschet alaturi de vedeta ei preferata, e nepretuit, pentru un parinte...

O sa ziceti ca e o abordare tabloida. Nu e. Bine, am exagerat eu conceptele, ca sa intelegeti ce se putea face... Dar aici este vorba doar despre marketing&public relations, gandite la rece, nu bazate pe emotii si pe orgolii mici, de oras de provincie. E povestea care putea sa aduca acelei fetite care sufera de autism de zece ori mai multi bani decat s-au strans, miercuri seara, la Ploiesti. Nu critic echipa care a organizat evenimentul, a facut o treaba laudabila. Incerc doar sa previn, prin textul asta, alte esecuri financiare similare, pe viitor.

"Mana care nu spune o poveste nu primeste pomana", spunea Gheorghe Dinica in Filantropica.

La Ploiesti, evenimentul Vedete la Inaltime a fost foarte misto.

Dar n-a spus povestea.