Nu-s blogger! Numai un idiot poate fi doar blogger si numai un prost il poate citi pe cineva care sustine ca jobul lui este de blogger. Nu-s nici ziarist, desi am fost vreo 20 de ani, perioada din care m-am ales cu ceva competente in comunicare, branding si PR. Nu-s nici scriitor, am scris conjunctural cele doua carti, despre fotografia cu telefonul si despre cat sunt de prosti barbatii. Nu-s nici restaurator, chiar daca stiu sa redau stralucirea unei mobile vechi, eu sunt mai pasionat de schimbarea destinatiei unui obiect decat de repararea lui. Sunt doar fotograf si aveam nevoie de un site care sa spuna ce fac. Faptul ca tu citesti ce postez pe aici, in afara de fotografii, ma onoreaza si ma lasa rece in acelasi timp.
Website URL: http://www.bogdanstoica.ro
În caz că nu ți-e clar vreun subiect de pe agenda publică, în caz că vrei să auzi și altă părere, abonează-te la canalul meu youtube. Cine știe, poate te ajută cu ceva.
s p o n s o r e d b y
Atunci când crezi că ai probleme mari, insurmontabile, care te vor doborî, mai cere o părere. Nu-ți cultiva gândurile negre, nu te da jos de pe cal ținându-te de burtică. Stai calm, respiră, evaluează. Eu abia după discuția cu George de la service mi-am dat seama că și dacă futusem mașina puteam oricând să împrumut mașina fiicei mele, de care, în ziua cu trei la sută deci nasol, uitasem complet. Reține că atunci când suntem îngrijorați nu gândim limpede, deci scenariul pesimist e nerealist.
---------------------------------------------------------------------
Alte informații - în newsletterul Viața fără Proști, care ajunge zilnic la niște mii de oameni inteligenți și mișto. Abonează-te.
ia flori de sezon, nu flori nobile. de-alea primește mereu. din 10-15 buchete de ghiocei, viorele sau zambile poți face o chestie absolut adorabilă: un buchet mare, un urs, o sferă, o pulă.
---------------------------------------------------------------------
Alte informații - în newsletterul Viața fără Proști, care ajunge zilnic la niște mii de oameni inteligenți și mișto. Abonează-te.
În cele 50-60 de minute de tiktok din ultimile 4 zile, am văzut cel puțin o sută de clipuri cu femei fredonând Macarena Erikăi. Aproape toate erau niște tipe cu care n-aș bea o cafea. Adică o fi vrut fata aia să facă un manifest feminist pentru toate inocentele, dar consumul mare al cântecului e la rapandule gen: “nu, n-am o criză, așa dansez io”. Și am mai observat ceva legat de cântecul ăsta: spre final, Erika zice ceva de genul “doresc copii fete agresorilor de femei” (adică nu vrea ca violența asupra femeilor să dispară, ci ca de ea să se bucure și generațiile viitoare). Ai să râzi, dar nici o feministă, nici un jurnalist, nimeni n-a suflat vro vorbă despre acele versuri demne de scandalul dintr-un cartier nasol din Balcani.
---------------------------------------------------------------------
Alte informații - în newsletterul Viața fără Proști, care ajunge zilnic la niște mii de oameni inteligenți și mișto. Abonează-te.
... că în 1970 puteai călători în Marea Britanie prin BTT (Biroul de Turism și Tineret), la un preț absolut incredibil, pentru că socialiștii care controlau mediul universitar din Marea Britanie susțineau schimburile de studenți cu țări din Europa de Est ca să afle mai multe despre viitorul glorios al comunismului. Să-mi trag una, cum ar fi fost să-i tragem pe toți după noi!? :)))
---------------------------------------------------------------------
Alte informații - în newsletterul Viața fără Proști, care ajunge zilnic la niște mii de oameni inteligenți și mișto. Abonează-te.
În caz că nu ți-e clar vreun subiect de pe agenda publică, în caz că vrei să auzi și altă părere, abonează-te la canalul meu youtube. Cine știe, poate te ajută cu ceva.
s p o n s o r e d b y
Mă ia capul dacă mai aud un singur antreprenor sau manager care-mi spune “dar de ce să postăm atât de des, omul meu de social media zice…”. Omul tău e un bou. Și un leneș. Ca să nu muncească, ți-a zis că multe postări fac rău. Asta e tot.
---------------------------------------------------------------------
Alte informații - în newsletterul Viața fără Proști, care ajunge zilnic la niște mii de oameni inteligenți și mișto. Abonează-te.
Azi m-am trezit bătrân. Deși abia mă dădusem jos din pat, pe drumul spre baie m-au durut tălpile. “Hai că e bine, te dor tălpile dar încă ți se scoală pula”, m-am încurajat singur. Am fost bătrân jumătate de zi. Am întârziat la toate întâlnirile, am împachetat un colet ca un orb suferind de Parkinson, am trecut ca Erika prin intersecția unde aveam cedează trecerea de care mi-am dat seama doar auzind frânele în urma mea și abia am reușit să-mi strâng creierii de pe jos ca să scriu asta.
---------------------------------------------------------------------
Alte informații - în newsletterul Viața fără Proști, care ajunge zilnic la niște mii de oameni inteligenți și mișto. Abonează-te.
Încerc să scriu zilnic pe PSnews.ro despre politică, iar săptămâna asta am scris despre:
Florin Barbu de la Agricultură și câteva întrebări fără răspuns
România greșită în atât de multe feluri
De ce n-ar fi rău să ajungă Iohannis la NATO
Gluma lunii: George Simion președinte
După alegeri să pui bani deoparte
ziua în care Băsescu a avut dreptate
Azi am vești foarte bune pentru mine și destul de bune pentru tine. Blues Cafe, cafeneaua mea preferată, de la parterul Hotelului Central, în care nu mă duceam aproape niciodată, mi-a făcut ieri un cadou la care nici nu visam.
O terasă. Discretă, pentru că s-a vrut ceva stradal franțuzesc, cu mese și scaune mici, care pot fi așezate în mai multe feluri și/sau strânse rapid în caz de nevoie. Azi, de exemplu, n-am fost mulți cei care am stat acolo, pentru că era destul de frig. Dar dacă mâine se adună mai mulți amatori de toscanele la cafea, o să vezi mai multe mese.
Mă bucur tare de locul ăsta în mai multe feluri decât crezi. În primul rând pentru că sunt incapabil să mă bucur pe bune de o cafea dacă nu fumez, iar ăsta a fost motivul pentru care am ajuns rar la Blues Cafe. În al doilea rând pentru că locul ăsta este foarte bun pentru fotografia de stradă, vezi sute de metri de peisaj urban în trei direcții. Iar în al treilea rând pentru că sunt un dobitoc sentimental și mă bucură gândul că Ploieștiul are din nou o terasă la kilometrul zero al orașului.
În caz că nu știai: fiecare oraș are un centru, un punct din care sunt calculate în mod tradițional distanțele rutiere. Cel mai cunoscut este cel din Roma, milliarium aureum, mai cunoscut sub numele „toate drumurile duc la Roma”. La Ploiești kilometrul zero este în mijlocul intersecției marcată cu roșu pe harta de mai sus. Blues Cafe e fix pe colțul de nord-vest. Mai central de atât nu se poate.
Îți recomand Blues Cafe și dacă nu ești fumător. Interiorul o să ți se pară spectaculos dacă ești fan lemn vechi, canapele din piele, scaune de bar și lumină prin jaluzele.
În cafenea e și un pian, la care poți să-ți faci selfie-uri sau să cânți. Cafeaua este de la Julius Meinl (eu o pun peste Lavazza, Costa Nespresso. Iar în vitrina rotativă ai prăjituri brutal de gustoase, preparate ca acasă, fără prafuri de muci făcute prin rafinării alimentare. Găsești zilnic eclere (până în prânz, ca să fii sigur), iar dacă n-am trecut eu pe acolo, o să găsești și plăcintă cu mere.
Am fost atât de bucuros că acum am unde, încât eu i-am propus lui Paul (managerul) să facem promoția cu voucherele Kolectionarul.ro pe care le poți primi de fiecare dată când comanzi o cafea la Blues Cafe. O sută unsprezece vouchere te așteaptă..
Și atât pentru azi. Cel mai probabil, o lungă perioadă de timp o să vezi în la mine streetphoto cât cuprinde, pentru că acum am un punct de stație de excepție fix în buricul târgului.
Dacă ai întrebări legate de meniu, evenimente, etc, contactează Blues Cafe aici [ facebook.com/bluescafeploiesti ] sau aici [ restaurantberbec.ro/blues-cafe/ ]. Pe waze, Blues Cafe este aici: https://waze.com/ul/hsxfx8jjv1
---------------------------------------------------------------------
ALte informații - în newsletterul Viața fără Proști, care ajunge zilnic la niște mii de oameni inteligenți și mișto. Abonează-te.