La Sensiblu, ca la aprozar: penibil

Cand eram mic, si ma duceam la Aprozarul din cartier, nu de putine ori o gaseam pe gestionara beata muci. Se baga in curtea din spate, cu baietii care aduceau marfa, si beau vin, bere, tuica, vodca, orice. Era femeia-barbat, cu mustata si un neg imens deasupra buzei. Creepy....

Am regasit ceva din atmosfera Aprozarului din copilarie, azi, la farmacia Sensiblu din centrul Ploiestiului, de peste drum de L'Incanto. Trei posturi de lucru, trei computere, si o singura farmacista. Care, speriata de privirea stranie a unui batranel saracacios, ii numara astuia pastilele pe care tocmai i le vanduse. Pesemne, un nene cu pensia care ajunge sau nu pentru medicamente, in functie de cursul valutar...

Stau. Si stau. Din spate, se auzeau trei voci vesele. Trec aproape 10 minute, timp in care batranelul nu mai termina cu verificarea cutiilor, bagatul lor intr-o punga, folosirea cardului si semnatul retetei. Iese, tacticoasa, din spate, o tipa cu o vesta rosie. Nu lucreaza azi, era doar in vizita, Iese din farmacie. Mai trec cateva secunde si apare si sensiblusista nr. 2. Lent, ca o ducesa. Ceva cu Manolache pe ecuson. Trece pe langa mine, ma ignora complet si se adreseaza unei tipe care intrase dupa mine: "Ce doriti?" Aia, sec: "un plasture". S-a vazut pe fata farmacistei ca regreta ca s-a deranjat pentru atata lucru. A luat o cutie de plasturi, a pus-o pe masa, apoi a deschis casa de marcat: "Doi lei". Tipa, cu hartia de 50 de lei in mana. "Regret, n-am sa va schimb. Nu am trei de un leu sa va dau. Nici n-am unde sa schimb bani..."

Tipa incepe sa se scotoceasca dupa marunt. Mosul termina. Farmacista care il servise ma rezolva rapid. A avut sa dea si rest, de-alea de un leu. Lenta a ramas privind absenta, in rafturi. Cred ca s-a dus iar in spate, dupa aia.... 

15 minute, pentru un medicament, cu un singur alt client, intr-o farmacie cu trei posturi de lucru? Absolut de cacat...

Bye-bye, Sensiblu!