Nero Bianco Ploiesti

Din capul locului: imi place acolo. Nu e saptamana sa nu ajung macar o data. Imi place ca nu s-au zgarcit la amenajare, ca au cafea buna, ca ospatarii nu te fut la cap aiurea si ca e in centru, adica de maxim folos. Poate si de-aia, Nero Bianco are deja o porecla: Alba-Neagra. N-o fi grozava, ca poreclă, dar cine se pricepe la branding ştie că al doilea nume, dat de clienţi unei afaceri, e un pas important in acceptarea acesteia de către comunitate, pas pe care puţine branduri îl fac, pe toată durata vieţii lor.

Acum, despre pipi la Nero Bianco. Poate vi se pare ciudat, dar, in cele mai multe ghiduri de localuri din lume, toaleta este punctata serios. Iar toaleta de la Nero Bianco merita puncte din plin. Cel mai probabil, gresia, faianta, lavoarul si vasul de wc au costat, impreuna, cat masina mea si sunt curate cat sa poti sa-ti bei cafeaua printre ele, fara probleme. Nu sunt genul ăla de chestii opulente, pe care le vezi acasă la Florin Salam. Sunt din genul celor pe care le vezi in hotelurile scumpe de afară: practic, miros a bun gust.

Si de-aia nu pricep cum de se poate face, in toaleta de la Nero Bianco, poza de mai sus. Am facut-o eu, azi.

Cum spuneam, totul e de bun gust si scump. Numai racordul de apă este ieftin, si-a ruginit. Iar peria de wc - care a costat sub trei lei, cu siguranţă, este singurul obiect de plastic din incaperea aia plina de sticla, gresie si portelan. Un plastic rosu murdar...

Cum să spun.... dă prost! Şi, la câte zeci de mii de euro a costat toată cafeneaua, n-am mai trebui să conteze cât costă un racord de apa bun, inoxidabil, şi o perie de wc cu robot telefonic si dvd. Nici măcar nu insist să fie cu blue-ray...

Sigur, se naste intrebarea: "Cine mea e Fido, de stie el asa de bine cum trebuie sa fie o perie de wc?" Intrebarea e justificata. Habar n-am. Stiu doar ca nu trebuie sa iasa in evidenta.