Dacă restaurantele ar fi mașini de făcut bani, fiecare politician ar avea măcar două
“Vom dubla analizele de risc cu constatări din teren. Sunt localuri în care banii nefiscalizați sunt păstrați în anumite locuri, sau localuri în care periodic trece cineva și colectează banii la negru. Așa încât vom trimite un inspector în civil care va observa aceste proceduri ilegale”, au declarat pentru HotNews surse din Antifraudă.
Iar localurile, frate?!
O știre ca asta te face să te întrebi unde locuiești. În vreo insulă exotică, plină de restaurante și hoteluri? În Las Vegas? Pe bune, a ajuns bugetul de stat să depindă de câte un bou de patron de cârciumă, care bate pe casă trei cafele și două le vinde pe nașpa, fără bon?
Personal, nu pot să înțeleg jihadul neobosit al ANAF asupra zonei de alimentație publică. Nu văd cârciumile în Topul Firmelor, nu cârciumile au consultanți străini cărora le plătesc onorarii de zeci de mii de euro lunar, nu cârciumile participă cu prețuri umflate la achizițiile publice și, în general, nu cârciumile sunt vinovate de starea proastă a economiei. Da, unii își beau și sufletul în cârciumi. Dar cârciumile nu reprezintă o problemă sistemică.
Energie, alcool, cereale, construcții, consultanță, achiziții publice. Ăsta este topul domeniilor de activitate economică unde se face marea evaziune fiscală. Nu cârciumile și magazinele sunt responsabile de amploarea economiei subterane.
Toate cârciumile de pe Litoral nu fac bani la negru într-o vară cât face o rafinărie, într-o săptămână, după ce cineva migălește un pic la rapoartele zilnice privind starea meteo. Sau la ANAF nu știe nimeni că benzina și motorina își schimbă densitatea în funcție de temperatură, și că în aceeași cisternă poți avea cantități diferite de carburant, în funcție de cât de cald e afară? Toate rafinăriile produc cantități uriașe de ulei industrial, produs neaccizabil, dar să vezi chestie, dacă-l torni din greșeală într-o mașină Diesel, motorul merge brici.
Toate taxiurile din Capitală nu fură, într-o noapte, bugetului de stat, cât fură un singur nene cu o singură factură de grâu de import, pe care nici nu l-a scos din depozit, dar l-a trecut fictiv printr-o firmă exportatoare de cereale și prin actele unui vapor. România n-are decât vreo 50 de silozuri de cereale, dar nu știu să fi făcut cineva vreun control să vadă dacă grâul ăla există și în acte. Avem și o singură parcare de TIR-uri cu legume-fructe, la doi pași de București, dar nimeni n-o găsește să vadă ce au băieții ăia sub prelată și ce au în acte.
Cât privește alcoolul, eu aș corela cantitățile de alcool importat cu capacitățile românești de producție din domeniu. Că o parte din alcoolul ăsta trece de vamă și apoi zici că intră în pământ, nu apar deloc cantitățile aferente lui, în produse pe bază de alcool, în magazine. Iar acum se face vinul, e momentul perfect pentru unii să scoată pe piață rahaturi chimice cu gust de vin și cu etichete false, pe care sa le vândă te miri unde, pe tone de bani.
La construcții nici nu știu ce exemple să dau. Calculați voi câți bani scoți când nu torni încă un centimetru de binder pe un drum lat de 12 metri și lung de 22 de kilometri. Sau verificați care e diferența de preț dintre betonul B100 din șantier și betonul B150 din proiect, când construiești un spital.
Sunt două mii de primării în țara asta, fiecare din ele spărgând minim 10.000 de euro pe an pe produse care sunt mai ieftine la Metro sau la Selgros, de la hârtie de scris la imprimante. Despre consultanță nu vreau să zic nimic. E apanajul firmelor străine, iar astea au voie să fure în România. Din perspectiva asta, mă mulțumesc cu faptul că ANAF are un spion în Fratelli și unul la Popasul Șoferilor de la Buzău…
Și un ultim argument. Unul de bun simț: dacă restaurantele ar fi, în realitate, veritabile fabrici de bani negri, vă asigur că fiecare politician român ar avea minim două, din care unul pe numele nevestei. Iar Iohannis patru (localuri, nu neveste).
...............