Mi-am luat un hanorac, zilele astea. Ploua, eu eram cam răcit, și cum nu port niciodată fes sau căciulă, am zis că o să rezolv decent problema frisoanelor care nu mă lăsau să fac fotografiile așa cum trebuie.

Mare greșeală. În cinci minute, gluga hanoracului era leoarcă de apă. Nu mă pricep la textile, dar pot să fac diferența cu vechiul meu hanorac, pe care-l am de cinci ani, și care mi-a păstrat capul uscat în condiții meteo mult mai proaste decât cele de azi.

Și nu-s doar hanoracurile mai proaste. Totul e mai prost. Am consumat patru pixuri într-o zi. Păi pe vremuri scriam două săptămâni, cu același pix, la școală. Jumătate din piesele cumpărate pentru reparația mașinii sunt din plastic, mecanicul mi-a spus că va trebui să le schimb, peste șase luni. Evident, la vechea mașină aceleași piese sunt încă funcționale. Nu mai zic de etajerele din inox care ruginesc, de brichetele care merg doar trei zile și chiar de obiectivul meu 70-300, care a căpătat mult prea devreme un joc în montură.

În condițiile astea, să nu ne mirăm, deci, că avem și politicieni mai proști. E firesc să se întâmple așa. Am avut vot popular și am zis că e controlat de comuniști, așa că am votat dreapta reformistă. A venit dreapta, care a furat la fel ca stânga, lăsând dinozaurii la locul lor, netulburați. Apoi am cerut să scăpăm de toți dinozaurii politici, indiferent de culoarea politică, și am cerut tineri pe liste. Am primit. Niște tineri mai răi, mai lacomi, mai buni la furat decât seniorii. Toți tinerii în care ne-am pus speranța acum zece ani sunt acum pe la DNA. Apoi am cerut vot uninominal. Am zis că problema era cu listele, de fapt. Ne-am ales cu cea mai eteroclită adunare și cu cu cel mai prost și nesimțiti parlament din istoria României. Acum abandonăm și uninominalul. Încheiem, astfel, un traseu pe care ni l-am complicat singuri, în cele mai proaste condiții posibile. Ne întoarcem la votul pe liste, adică la hoți acoperiți de oameni onorabili. Și nu avem nici o variantă decentă de vot.

·        Dacă votezi partidul cu cei mai mulți tineri pe listă, votezi cea mai antinațională dintre forțele politice ale momentului.

·        Dacă votezi lista cu cei mai mulți oameni deștepți, votezi partidul cu cei mai mari hoți din istoria României.

·        Dacă votezi partidul cel mai onorabil, votezi cea mai mare gașcă de incompetenți și politruci.

·        Dacă-i votezi pe cei ce se dau patrioți, votezi cu rușii și cu americanii, în același timp.

·        Și ca o încununare a încercării de a alege rațional, dincolo de emoții, de simpatii și antipatii, doar cu gândul la ce țară îi lași copilului tău, mai afli și că orice ai vota, șeful viitorului guvern este deja stabilit. Nu pentru că și-a probat competența, nu pentru că îl recomandă background-ul, ci pentru că a scris niște eseuri cretine pe net care au prins foarte bine afară.

Afară. Ăsta e cuvântul cheie. Poate că trebuie să schimb locul, ca să văd și eu lucrurile frumos, ca alții. Pentru că de unde le văd acum, arată foarte nasol. Arată de parcă eu trebuie doar să semnez, ca un constructor care babardește o lucrare pe bani publici, procesul verbal de predare-primire al unei construcții politice făcută de alt constructor. Mai mult predare…

...................

text aparut pe www.evz.ro 

M-am uitat și eu, ca toți ceilalți proști posesori de acte de identitate românești, pe proiectul online al premierului Ciolos. Mi-a plăcut mult, seamănă cu ce făceam eu în clasele 1-8, când ne puneau ăia, la școală, să facem o compunere având ca temă lupta pentru pace. Sigur, premierul a scris mai mișto, dar, nici eu nu eram un fraier, desenam de fiecare dată câte un porumbel care duce o rachetă nucleară ruptă, în cioc.

Iar eu aveam o scuză. Aveam 12 ani, nu răspundeam pentru destinul nimănui, treaba mea era să învăț și chiar învățam. Din perspectiva asta, domnu' Ciolos e la revedere, pentru că treaba lui e să conducă, punctual, țara asta, în fiecare zi, nu să scrie eseuri emoționante pe net. Oricât de tare și de mare vi s-ar părea acest băiat, e doar un prăpădit de director executiv al firmei România SRL, care nu va reuși să iasă din planul de reorganizare judiciară atâta timp cât dom' director Ciolos o arde cool pe net în loc să facă management.

Exemplu:

Pe ro100.ro, premierul zice așa: "La 100 de ani, românii merită un stat puternic, reformat, cu o administrație competitivă, profesionistă, deschisă, pentru oameni. Este nevoie de o reformă profundă a administrației și de crearea unui corp administrativ competent, integru. Respectul pentru cetățeni trebuie scris în ADN-ul administrației. Doar în felul acesta administrația va inspira încredere și respect".

În lumea reală, lucrurile stau așa: un prieten ajunge, zilele astea, la Judecătoria Ploiești, având nevoie de o încheiere de ședință. La registratură, i se spune să facă o cerere și să achite taxa aferentă la administrația financiară de care aparține. Judecătoria e pe o stradă, administrația financiară e pe cu totul alta. Prietenul meu a ieșit, s-a urcat în mașină, a mers la fisc, a achitat taxa, s-a întors, a completat cererea, a anexat chitanța, a luat hârtia.

Stai, că am uitat ceva. Știți cât a fost taxa? 0,2 lei. Douăzeci de bani. Am și o poză, dacă nu mă credeți.

Ați prins ideea, domnu' Ciolos? Vine omul să fie servit de sistemul pe care-l finanțează, iar sistemul îl umilește trimițându-l la trei străzi distanță ca să achite douăzeci de bani. Și nu vorbim de o problemă care nu poate fi rezolvată decât printr-un proiect de țară pe 20 de ani, dacă-i dai un telefon Prunei, se rezolvă în 24 de ore.

De-aia zic, domnu’ premier: ce-ar fi să ieșiți, măcar câteva luni, din starea asta mistico-patriotică în care scrieți eseuri stupide și inutile, și să vă apucați, în pula mea, să rezolvați niște probleme concrete? Că ne prinde, dracului, centenarul Marii Uniri, acriți complet de miile de mici rahaturi pe care refuzați să le rezolvați, probabil, pentru că sunt prea mici pentru o personalitate atât de profundă ca dumneavoastră.

text aparut pe www.evz.ro 

[kevin001.jpg]

Kevin e ceea ce orășenii români spun că este un țăran coclit. Agricultor din Ohio, cultivator de porumb. A lăsat “coarnele plugului” acum cinci ani și s-a înrolat în US Army, iar acum, dacă n-o fi murit prin Irak sau Afghanistan, pilotează un elicopter de 30 de milioane de dolari. Am băut o cafea cu acest țărănoi, acum un an, la Ploiești, la un eveniment militar româno-american, și a fost foarte impresionat că am plătit-o eu. Kevin știa că suntem o nație de pârliți. Noi ne-am băut cafeaua dimineață, el că așa era misiunea, eu pentru că nu fotografiasem niciodată un elicopter militar aterizând. Și am înțeles de ce ne credea Kevin niște sărăntoci abia când au venit și primii militari români, la eveniment.

[kevin002.jpg]

Cu un Cielo vechi de 20 de ani. Curat, vopsit, branduit, dar – Dumnezeule mare!, mașina aia costă cât un bocanc de-al lui Kevin. Pe bune, chiar nu găsim bani pentru niște Logan-uri?! Ne fac pe noi 42 de Logan-uri, câte unul pentru fiecare județ, ca să nu mai arătăm ca sărăntocii NATO? M-am mai calmat când a venit moșul.

[kevin003.jpg]

Kevin are un elicopter modern datorită moșului din Ploiești. Serios, moșul cu haine modeste din imagine a fost pe cerul Ploieștiului, pe 1 august 1943, când 108 avioane americane au fost doborâte sau avariate și peste 600 de soldați americani au fost uciși sau capturați. Și acum este cea mai nasoală bătaie din istoria SUA, numită Sâmbăta Neagră în cărțile lor de istorie. Atunci au decis SUA să facă din aviație o prioritate, atunci au stabilit ca aviația lor să aibă cea mai mare autonomie, viteză și putere de foc din lume. De-aia n-are Kevin un elicopter cât o banană….

Din păcate, exact cănd mă simțeam mai bine, a mai venit o companie de military români. Cu rabla asta.

[kevin004.jpg]

L-am studiat, in voie, în parcare. Curgea rugina din el ca minciunile din Ponta. Și-am scris, atunci, cam cu aceeași furie ca azi. Pana mea, zici că suntem o țară bananieră, așa ne ducem la război, cu autobuze fabricate în 1977….

[kevin005.jpg]

Evenimentul s-a terminat, s-au dus și vara, și toamna, și anul 2015, și m-am trezit ieri, de Ziua Armatei , cu un déjà-vu supărător.

[kevin006.jpg]

Tot ăla e, mă! Deși textul ăla, de acum un an, a fost citit de vreo sută de mii de oameni, nici unul dintre ei n-a fost un general de la Înzestrare, sau vreun ministru al Apărării. E fix același autobus, rușinea Armatei Române din 2015, ruginitura veche de 60 de ani, cu numărul A-57236!

L-au vopsit, asta e clar. Motorul ăla, însă, mai îndeplinește doar funcția de dispozitiv de camuflaj, autobuzul nu mai poate depăși 50 la oră nici dacă-l ameninți cu arma…

[kevin007.jpg]

Recunosc, am trecut mai ușor peste sentimentul de revoltă. Mi-am zis că asta e România, că fix de-asta m-am lăsat de presă, pentru că poți scrie orice că nu se întâmplă nimic… Până miercuri, 26 octombrie 2016, când prin Ploiești au trecut vânătorii de munte. Elita Armatei Române.

[kevin008.jpg]

“Pentru cinstirea memoriei vânătorilor de munte care, la 3 noiembrie 2016, împlinesc 100 de ani de istorie, Statul Major al Forțelor Terestre organizează, în perioada 25 octombrie - 2 noiembrie, reconstituirea marșului de la București la Tîrgu Neamț, efectuat de primul batalion înființat prin transformarea Școlii de schiori din București, prin Ordin al Marelui Cartier General. (…) Militarii Batalionului 33 Vânători de Munte Posada vor primi Drapelul Național ce va fi purtat de către militari pe întreg itinerariul și predat, în prezența reprezentanților autorităților din fiecare localitate de pe traseu, următorului detașament. (…) în data de 2 noiembrie, ora 11.00, va fi înmânat militarilor din subunitatea de cercetare a Brigăzii 2 Vânători de Munte Sarmizegetusa care îl vor aduce în Piața Sfatului din Brașov, la ceremonia ce marchează Centenarul Vânătorilor de Munte, de miercuri, 2 noiembrie”. (MApN).

[kevin009.jpg]

Ploua destul de rece, miercuri la Ploiești, dar băieții ăștia nici nu clipeau. Arătau ca scoși din cutie, dar fără să pară filfizoni cocheți, ca americanii. Erau mai degrabă genul de tipi cu care îți trimiți fiica minoră în excursie, decât genul cu care să vrei să faci selfie-uri.

[kevin010.jpg]

N-a durat mult ceremonia. Am șters Nikonul de apă și l-am băgat în rucsac. Din păcate, n-am plecat de-acolo ca toți ceilalți civili, prin stânga. Am vrut să le văd mașinile și am luat-o la dreapta. Și ghici ce?

[kevin011.jpg]

Una din mașinile Vânătorilor, un Aro, cedase. Ca un făcut, ploaia se întețise. Începuse și un pic de vânt.

[kevin012.jpg]

“A cedat pompa. A prins aer”. Reparația – imposibil de făcut...

[kevin013.jpg]

„Scoate șufa!”. Pun pariu că șufa era de o vârstă cu Aro-ul. S-a rupt “doar” de două ori, până a ajuns la doar doi metri lungime.

[kevin014.jpg]

[kevin015.jpg]

Așa au plecat vânătorii de munte din centrul Ploieștiului. Cu două nenorocite de rable, legate una de alta cu o sârmă ruginită. Cu ocazia centenarului de 100 de ani al vânătorilor de munte. Acum devine limpede ce era cu coliva aia, nu, și cu crucea?

Practic, am pus cruce Armatei Române, mai avem să-i mâncăm coliva.Și îmi cer eu iertare militarilor români, ca un prăpădit de civil ce sunt, în numele civililor nesimțiti din Ministerul Apărării, al Guvernului și al Președinției, pe care-i interesează doar dacă țăranul ăla de Kevin are tot ce-i trebuie, aici, la noi. Și mai sper să nu avem nevoie decât de steag, când ne-o fi greu. Din tot ce-am văzut în aceste trei zile, doar el era nou, în stare bună....

[kevin016.jpg]

text aparut pe www.evz.ro  

 “Vom dubla analizele de risc cu constatări din teren. Sunt localuri în care banii nefiscalizați sunt păstrați în anumite locuri, sau localuri în care periodic trece cineva și colectează banii la negru.  Așa încât vom trimite un inspector în civil care va observa aceste proceduri ilegale”, au declarat pentru HotNews surse din Antifraudă.

Iar localurile, frate?!

O știre ca asta te face să te întrebi unde locuiești. În vreo insulă exotică, plină de restaurante și hoteluri? În Las Vegas? Pe bune, a ajuns bugetul de stat să depindă de câte un bou de patron de cârciumă, care bate pe casă trei cafele și două le vinde pe nașpa, fără bon?

Personal, nu pot să înțeleg jihadul neobosit al ANAF asupra zonei de alimentație publică. Nu văd cârciumile în Topul Firmelor, nu cârciumile au consultanți străini cărora le plătesc onorarii de zeci de mii de euro lunar, nu cârciumile participă cu prețuri umflate la achizițiile publice și, în general, nu cârciumile sunt vinovate de starea proastă a economiei. Da, unii își beau și sufletul în cârciumi. Dar cârciumile nu reprezintă o problemă sistemică.

Energie, alcool, cereale, construcții, consultanță, achiziții publice. Ăsta este topul domeniilor de activitate economică unde se face marea evaziune fiscală. Nu cârciumile și magazinele sunt responsabile de amploarea economiei subterane.

Toate cârciumile de pe Litoral nu fac bani la negru într-o vară cât face o rafinărie, într-o săptămână, după ce cineva migălește un pic la rapoartele zilnice privind starea meteo. Sau la ANAF nu știe nimeni că benzina și motorina își schimbă densitatea în funcție de temperatură, și că în aceeași cisternă poți avea cantități diferite de carburant, în funcție de cât de cald e afară? Toate rafinăriile produc cantități uriașe de ulei industrial, produs neaccizabil, dar să vezi chestie, dacă-l torni din greșeală într-o mașină Diesel, motorul merge brici.

Toate taxiurile din Capitală nu fură, într-o noapte, bugetului de stat, cât fură un singur nene cu o singură factură de grâu de import, pe care nici nu l-a scos din depozit, dar l-a trecut fictiv printr-o firmă exportatoare de cereale și prin actele unui vapor. România n-are decât vreo 50 de silozuri de cereale, dar nu știu să fi făcut cineva vreun control să vadă dacă grâul ăla există și în acte. Avem și o singură parcare de TIR-uri cu legume-fructe, la doi pași de București, dar nimeni n-o găsește să vadă ce au băieții ăia sub prelată și ce au în acte.

Cât privește alcoolul, eu aș corela cantitățile de alcool importat cu capacitățile românești de producție din domeniu. Că o parte din alcoolul ăsta trece de vamă și apoi zici că intră în pământ, nu apar deloc cantitățile aferente lui, în produse pe bază de alcool, în magazine. Iar acum se face vinul, e momentul perfect pentru unii să scoată pe piață rahaturi chimice cu gust de vin și cu etichete false, pe care sa le vândă te miri unde, pe tone de bani.

La construcții nici nu știu ce exemple să dau. Calculați voi câți bani scoți când nu torni încă un centimetru de binder pe un drum lat de 12 metri și lung de 22 de kilometri. Sau verificați care e diferența de preț dintre betonul B100 din șantier și betonul B150 din proiect, când construiești un spital.

Sunt două mii de primării în țara asta, fiecare din ele spărgând minim 10.000 de euro pe an pe produse care sunt mai ieftine la Metro sau la Selgros, de la hârtie de scris la imprimante. Despre consultanță nu vreau să zic nimic. E apanajul firmelor străine, iar astea au voie să fure în România. Din perspectiva asta, mă mulțumesc cu faptul că ANAF are un spion în Fratelli și unul la Popasul Șoferilor de la Buzău…

Și un ultim argument. Unul de bun simț: dacă restaurantele ar fi, în realitate, veritabile fabrici de bani negri, vă asigur că fiecare politician român ar avea minim două, din care unul pe numele nevestei. Iar Iohannis patru (localuri, nu neveste).

...............

reclama la o lectura mai vesela decat asta

După 20 de ani de presă, n-ai doar prieteni care salvează stratul de ozon, focile și pădurile. Ajungi să descoperi, în fiecare zi, că unii dintre oamenii nașpa pe care îi întâlnești ascultă aceeași muzică, beau aceleași vinuri și își cresc copiii la fel ca tine. Sau pur și simplu descoperi că nemernicul despre care scrii are acea etică specifică borfașilor, care te apără, doar pe tine, de nemerniciile pe care le face altor oameni.

Începi să-l ierți pe X pentru că ți l-a dat pe Y, să faci servicii unor javre care te ajută să dai în cap altor javre mai mari și să te bucuri că atunci când Z pune pe tine toate cohortele de răi pe care le are, W se așează în fața lor și te apără, pentru simplul motiv că atunci când ai scris despre el că este un nasol n-ai exagerat. Descoperi că nu există alb și negru, bun și rău, și că nici măcar tu nu ești un om atât de integru și de bun. Ăla e, de obicei, momentul când te lași de presă sau te vinzi integral, cui dă mai mult.

Eu, de exemplu, m-am lăsat. Ce scriu eu aici nu-s știri, anchete, reportaje, adică nu e jurnalism. Știu că tu auzi altceva de obicei. Auzi că toți oligofrenii cu o emisiune tv se simt jurnaliști. Că toți lingăii partidelor cu rubrică la ziar se simt jurnaliști. Și că unii dintre cei care, ca mine, scriu câte un rahat de editorial, se dau jurnaliști. Nu sunt. E ca și cum ai spune despre un copil de un an, care lovește clapele unui pian cu suzeta, că e pianist.

Cazul Laura Codruța Kovesi trebuie privit fix în această cheie. Dacă ai încredere că femeia asta va conduce România într-o eră a corectitudinii, că nu e nimic pasional în acțiunile ei, că e mereu o coincidență că greii politicii sunt chemați la audieri când mai apare ceva nasol despre ea în presă, n-ar trebui să conteze pentru tine ce se scrie de rău despre LCK, așa cum n-a contat, când te-ai însurat, că un amic bun ți-a zis că nevastă-ta era cam curvă în clasa a 9-a.

E ok să crezi ce vrei tu despre șefa DNA. Dar n-o face ca un oligofren. Nu te apuca să negi vehement tot ce se spune nasol despre ea, fără să ai măcar curiozitatea să verifici dacă e adevărat. Asumă-ți adevărul neplăcut, atunci când există și concentrează-ți eforturile doar în discreditarea informațiilor false despre ea.

Și știi de ce? Pentru că atunci când o aperi pe LCK deși nu ai nici un argument e la fel de rău ca atunci când vei lăsa presa să o eviscereze pe nedrept. În ambele situații, ai făcut pipi, ca un bou, pe adevăr, la grămadă cu un morman de minciuni.

S-au dus vremurile în care presa căuta și scria adevărul. Acum se scrie adevărul convenabil redacției, adică cel care aduce bani, se potrivește demograficelor și nu deranjează clientul de publicitate. Presa a devenit, în sfârșit, o afacere, nu sabia vreunui frustrat de jurnalist care voia să pună miniștri după cum i se scula lui în dimineața aia.

Personal, mi-aș dori foarte mult ca LCK să admită, public, că lucrarea ei de doctorat are niște probleme. Să înceapă chiar cu ea, după modelul biblic al aruncării cu pietre, curățenia în societate. Și imediat după aia, mi-aș dori să văd câteva sute de mii de oameni în Piața Universității susținând-o în continuare la șefia DNA. Ăsta ar fi primul semn că ne facem bine și că ne acceptăm unii pe alții cu tot cu greșeli, în loc să ne zugrăvim singuri, ca niște cretini, icoane pe perete, pe care să le acoperim cu alte icoane, o dată la fiecare patru ani.

...................

text publicat pe www.evz.ro 

Am killerit și eu oameni d-ăștia. Unul dintre ei este chiar colegul de pagină de la evz, Sever Voinescu. Când era deputat PDL de Prahova, Sever a avut câteva momente nasoale. Unul a fost cel în care partidul i-a umplut cabinetul parlamentar cu saci de cartofi, pe care oamenii din Colegiul Sud Ploiești i-au primit cu dedicație, din partea lui. A fost o reală plăcere să-l întreb de cartofii ăia doar ca să-i văd reacțiile. Sever, băiat fin și nepregătit pentru un partid campion mondial în mită electorală, se descurca extrem de prost cu minciunile. Negarea lui pe tema cartofilor era tot atât de convingătoare cu cea a unui băiețel, care ține o minge de fotbal în brațe în fața unei ferestre sparte. După asta cu cartofii și încă una cu Ministerul de Externe, Sever Voinescu a abandonat relația cu presa locală...

Regăsesc spaima asta de presă și de întrebările ei la Dacian Ciolos, un băiat fin, ca Sever, cu o reputație bună, ca Sever, cu talent la vorbit și cu o privire de om cinstit, tot ca Sever. Pentru mine, chiar dacă nu-s ziarist și nu-s toată ziua pe holurile Guvernului, devine clar că premierul-minune a făcut, face, sau se pregătește să facă ceva nasol, de care îi este rușine.

În caz că nu știați, premierul Dacian Ciolos nu e fanul conferințelor de presa. Un reporter acreditat la Guvern vă poate confirma că omul nu vine la așa ceva, aproape niciodată.

Dacă-i urmăriți aparițiile din presă, o să observați că omul se întâlnește doar cu influensări de presă și cu oameni de televiziune, nu are curajul să dea ochi cu un jurnalist specializat în politică, economie, justiție.

Vă rog s-o citiți pe Cristina Țopescu, cum povestește că Dacian Ciolos s-a enervat în timpul unui interviu înregistrat pentru Antena 3, acuzând-o că a fost prea dură, de parcă poți scoate un interviu bun cu întrebări moi, sau de parcă femeia venise să-l pupe în cur...

Urmăriți din nou faza de luni, de la #colectiv. Deși propria echipă de comunicare a chemat presa la ora 19.00, Dacian Ciolos a venit si a mimat surprinderea și dezgustul că este asaltat de jurnaliști. Logic ar fi fost să se supună protocolului ad-hoc și după aia să-și certe consilierii de imagine că n-au stabilit cu presa  ca declarațiile să se dea după ce depune coroana. Ori, el a preferat să-i atace pe singurii oameni cinstiți din presa românească: reporterii de teren, pentru vina că îl prind atât de rar încât folosesc orice prilej ca să-l întrebe câte ceva.

Miercuri a comis-o din nou. A apărut ca un porumbel pe scena ședinței de la PNL, care consființea sprijinul partidului pentru un nou mandat de premier, a bâiguit niște prostii, după care s-a răsucit pe călcâie și a plecat din mijlocul presei.

Băi nene, deci a plecat pur și simplu! Nici măcar nu-l întrebaseră cum e posibil să apară pe toate panourile USR și PNL, deși nu semnase nici un protocol oficial cu partidele astea. Nici dacă știe că panourile astea sunt fie ridicate fără autorizație, fie plătite de niște firme dubioase. Nu l-au întrebat nici cum reușește să guverneze atât de preacorect cu mii de pesediști corupți în teritoriu. Sau voi credeați că băiatul ăsta a umplut țara de tehnocrați până la nivelul Oficiului de Cadastru Drobeta Turnu Severin? Nu-nu! Omul a preluat toți oamenii puși pe post de Guvernul Ponta și nu i-a deranjat cu nimic, că altfel Dragnea îi dădea Guvernul jos, în Parlament.

Tot comportamentul lui Dacian Ciolos din ultimile două săptămâni mă face să cred că avem din nou de-a face cu o simplă acțiune de marketing, de care nu sunt străine nici PNL, nici PSD. Dotat cu ceva bun-simț, omul ascunde asta cum poate. Din păcate, nu are atât bun simț cât să recunoască că, în acest moment, are doar rolul unei cozi de topor care va secera binele românilor exact așa cum au făcut-o și predecesorii săi. Și am senzația că în curând o să-i treacă și bruma de bun-simț și de rușine manifestate acum și o să gestioneze acțiunile de jaf național ca toți ceilalți. Au făcut-o atâția oameni care ni s-au părut cool, ca Boc, Ungureanu, Ciorbea, de ce n-ar face-o și el?

...................

text aparut pe www.evz.ro