Cu geamurile deschise si cu muzica tare

Prima mea masina a fost o Dacie. O nenorocire binevenita, pentru ca, dupa ea, am apreciat corect toate masinile pe care le-am condus. Daca ar fi dupa mine, Dacia 1300 ar trebui sa fie masina obligatorie, macar o saptamana, dupa ce iti iei permisul. Asta pentru ca te descurajeaza, nu te lasa sa te bucuri de sofat si actioneaza impotriva ta. Te caleste, si iti poti da seama rapid daca ai stofa de sofer, sau nu, adica daca esti predispus sa omori pe cineva in trafic, vreodata.

Acum am o masina cu climatronic, chiar daca nu pare, dar tot cu geamurile deschise merg. Asta pentru ca-mi place cum intra aerul in masina. Imi place ca aud zgomotele strazii. E mai viu condusul asa, decat in linistea unui vehicul inchis ermetic, cu atmosfera controlata la fiecare jumatate de grad. 

Iar cu muzica... e la fel ca acum 20 de ani, cand aveam doar plete si casti. La maxim, daca se poate! Am niste mp3-uri pe care le ascult cu aceeasi pasiune de fiecare data. Cant, bat ritmul pe volan, dau din cap. 

Stiu, niste hipsteri prosti v-au spus ca numai ghertoii merg cu mana cu ceasul atarnata pe geamul masinii. Ce sa fac? Sa-mi las ceasul acasa? Sa-l port la dreapta, ca disperatii dupa atentie?

Stiu si cat de extinsa este pararea ca doar cocalarii asculta muzica tare in masina cu geamurile deschise. Sunt de acord numai in ceea ce-i priveste pe cei care fac asta in masini parcate. In mers, nu deranjez decat manelistii. Si, credeti-ma, e o placere sa ascult impreuna cu ei, la maxim, ceva ca piesa de mai jos.