de nedescris.

I-am facut poza din mers, de-aia e inclinata. Daca nu-l stiti, vi-l prezint: e batranelul care vinde linguri de lemn pe str. Emile Zola, in zona Casa Alba - Palatul Culturii. Pe masa plina de linguri avea gramajoara de salam. Un salam d-ala nenorocit, numai grasime si zgarciuri. Fara paine! Nu stiu daca ati mancat vreodata salam prost fara paine. Eu am facut-o, in armata. Dupa ce mesteci de doua ori, limba si pasta aia groaznica devin omogene, ai senzatia ca te mananci pe tine.

Nu-s socialist. Nu cred ca daca faci o groapa prost, trebuie sa fii platit. Cred in concurenta, in perimarea unor produse, in evolutie. Probabil, mosul asta vinde ceva ce nu se mai cauta.

Dar starea pe care o am cand vad ca mosul asta, care munceste de dinainte sa ma nasc eu, n-are bani si de paine, este indescriptibila....