Cele patru feluri de prosti pe care-i stiu.

Ma tot cearta, un amic, ca prea dau cu parul, cand ma exprim in scris. Are ceva dreptate. Pe de alta parte, n-am astfel de reactii decat la prosti. Prostii ma inspira, practic si imi sunt foarte simpatici, atata timp cat nu interactioneaza cu mine. Mi se pare ca imi ofera un spectacol gratuit si-mi intaresc convingerea, prin comparatie, ca nu sunt unul dintre ei. Studiindu-i atat de mult, am ajuns un fel de expert in prosti. De exemplu, pot sa-i impart in cel putin patru categorii.

Prostul-Smecher - De departe, cel mai popular dintre prosti. Cureaua lui, masina lui, noua lui carte de vizita, noua lui camasa, fosta lui iubita, consumul de motorina al masinii lui, toate sunt argumentele cu care te asasineaza la orice discutie. El este cel care spune, in mijlocul unei discutii despre ceapa, ceva de genul "asculta-ma pe mine, ca sunt director de vanzari intr-o multinationala, ceapa este asa si pe dincolo". Deviza lui este "nu conteaza despre ce vorbim, importante sunt reusitele mele". 

Prostul-Dumnezeu - Este prostul cu convingeri atat de ferme, incat discutia cu el este ca exersatul inotului pe o banca din parc. Lui ii place un film. Tie nu. Pentru asta, esti prost. Si gata. N-are argumente, el este propriul lui argument si-i ajunge asta. Paranteza: este, de departe, cel mai fascinant dintre prosti. 

Prostul-Spontan - Perfid la maxim si disimulat perfect. Trebuie sa petreci mai mult de o jumatate de ora cu el ca sa-ti dai seama ca e prost, si inca jumatate ca sa vezi din ce specie este. Ultimul pe care l-am cunoscut se comportase impecabil nu o ora, ci o jumatate de zi, pana cand mi-a povestit cum a fost in ziua in care s-a nascut fiul sau. Ia vedeti ce suna aiurea in enuntul urmator: "cand mi-a zis a mea ca i s-a rupt apa, am fugit acasa, si-a pregatit lucrurile, i-am mai tras un clei, apoi am dus-o la spital". 

Prostul-Activist - Are destule in comun cu prostul-dumnezeu, cu o exceptie: incearca sa te convinga de justetea argumentelor lor. Daca tie iti place pizza cu ansoa, iar lui cu ardei gras, asa ceva ii da lumea peste cap. Va face tot ce ii sta in putinta sa te convinga ca trebuie sa renunti la ansoa ca sa treci la ardei gras. Sa nu-l intrebi "de ce". Se enerveaza si se transforma in prostul-dumnezeu.

Inchei cu un citat mic din Tutea, nu ca sa ma dau mare ca-l citesc, ci pentru ca mi-ar fi placut s-o spun eu, atat de clar: "functia prostului e pozitiva in societate; ne putem raporta la el".