Romanian Pickers. Da, am facut-o si p-asta!

Cautatorii de aur. Comerciantii de pietre pretioase. Regii depozitelor. Cautatorii de antichitati. Restauratorii. Daca am ghinion si astea sunt programate una dupa alta, pe History si Discovery, ma mai culc maine, indiferent daca a doua zi am ceva important de facut. Si nu sunt singurul care-si pierde noptile asa. Multi dintre prietenii mei discuta despre asta, despre cum ar merge la noi astfel de business-uri, despre cum "poti da lovitura" sau despre "cum ar fi sa gasesti...", sau cat de greu e "sa faci"...

Eu n-am nici un plan de "business" in domeniul asta. Viata mi-a aratat ca sunt un foarte prost comerciant. Dar imi plac vechiturile. Nu antichitatile! Imi place sa vad cum e facut cate un obiect de uz comun vechi si sa aflu dupa aia, de pe net, cine l-a facut si, mai nou, sa vad cum il pot pune in valoare, din nou, avand alta destinatie, intr-un proiect de bricolaj. Poate ca de-aia, din toate emisiunile de mai sus, preferata mea e aia cu cei doi cautatori prin depozite, case parasite, proprietati nelocuite. Si saptamana asta am avut privilegiul si sa vad cum se face asa ceva.

Concret: am o prietena, cu o casa de vanzare. Prin pod, are diverse chestii, nici ea nu stia ce anume. Din interesul ei de a goli casa, pe cat se poate, si din interesul meu pentru vechituri s-a nascut o intelegere: ii golesc podul de chestiile inutile din care-mi aleg ce-mi place. Si-am comis-o. Intr-o dimineata, cu douazeci de saci la subrat si M ca asistent mort de curiozitate, am devenit "romanian pickers", intr-un pod de 150 de metri patrati in care doua generatii urcasera obiecte, fara sa mai dea nimic jos.

Evident, M s-a plictisit intr-o ora, lasandu-ma singur si preferand sa se joace cu fetita prietenei mele. La fel de evident, n-am gasit Stradivarius, Tonitza, icoane de 500 de ani, tapiserii sau bijuterii. Nici candelabre, monezi, manuscrise. Dar am gasit urmele unei familii care citise mult si nu aruncase cu bani pe tampenii. Am facut vreo 30 de saci de gunoi, care contin de la haine la ambalaje si ziare vechi, si pe care, cu niste "de-o bere", le-am trimis la rampa de gunoi. M si-a facut un sac de carti, iar eu - vreo doi, plus un cufar, niste geamantane vechi si niste ... chestii.

N-o sa existe nici un profit, financiar, din toata tevatura asta. M o sa citeasca ce-a gasit. Mie o sa-mi ia cateva zile reconditionarea acelui cufar si transformarea geamantanelor in ... nu stiu inca ce.  Iar prietena mea o sa poata arata, potentialilor cumparatori, un pod curat si ofertant. 

O alta forma de profit nu a intarziat sa apara. In seara asta, rasfoiam o carte  din 1915, gasita in pod, fascinat de ilustratiile extrem de reusite, cand dintre pagini a cazut o floare uscata. Si acum ma gandesc ce e mai misto sa gasesti: o carte bine facuta, de fix acum 100 de ani, sau un ghiocel uscat presat intr-o carte, probabil tot acum o suta de ani?

comentezi? fa-o pe www.facebook.com/bogdanstoica.ro