Se poate să fie o droaie de motive pentru care e rău că avem Catedrala, Nu știu, nu m-am gândit. Eu sunt o persoană pozitivă, mă gândesc mereu la lucrurile bune, ca să nu înnebunesc și mă car din țara asta de căcat foarte mișto. Ca urmare, dacă nu ești de acord cu mine, nu mă face bisericos fanatic sau plătit de pesede sau mai știu eu ce morții mă-tii îți trece ție prin cap. Reține doar că nu avem aceeași părere pe acest subiect și nu mă mai înjura, în gâtul mă-tii, că te pot înjura și eu, futu-ți morții mă-tii de negativist.

Deeeeci:

1. (încep cu alea grele) Un aport de două sute de milioane de euro la piața construcțiilor a fost binevenit în anii ăștia. Nu știu câte proiecte imobiliare de banii ăștia ați mai văzut. Gândiți-va, va rog, la cele câteva zeci de mii de persoane care au făcut/cărat/montat măgăoaia asta de catedrală, la cât beton, fier, termopane, gresie, sârmă, adeziv, salopete, motorină, vopsea s-a băgat aici. Toate astea au venit de la niște firme, ale unor oameni, unde lucrează și alți oameni, care și-au luat astfel salariile cu care au cumpărat pentru ei diverse produse, poate chiar de la tine, ăsta furiosu' că de-aia n-avem noi spitale.

2. Românii și-au exersat generozitatea. Au învățat să dea cât pot ei unora care visau grandios. Biserica a strâns bani cum a strâns Cioloș acum doi ani, pentru a cumpăra sculptura lui Brâncuși a cumpărat o pulă, unde-s banii, pitic patetic ce ești?. De bine, de rău, românii au dat niște lei. S-au mai dezvoltat personal, cum ar veni. 

3. Gigi Becali, de exemplu, a dat două milioane de dolari la Catedrală. Mie mi se pare megamișto. Păi decât să-i dea pe fotbaliști de căcat care ajung (aproape toți) distribuitori autorizați de boli venerice prin București, nu e mai bine să dea bani pe ciment, termopane, vopsea și să facă unii PIB? Ba e foarte bine.

4. De bine, de rău, catedrala asta este singurul simbol autentic al celor 500.000 de români care au murit în primul război mondial ca să nu ne ducem noi cu pașaport la Cluj. Știu că pare ireal, dar așa s-ar fi întâmplat fără opincarii ăia primitivi îmbrăcați în haine din lână, nu în Goretex, si fără nevestele lor care și-au vândut salbele ca să țină casa, copiii și boii în bună stare fără bărbat în curte. Fără monstrul asta de beton si cărămizi, am fi terminat anul Centenarului Marii Uniri fără să le fi adus nici un omagiu demn de ce-au facut. Si am fi fost de căcat oricum suntem, că e idioata aia prim-ministru, în pula mea...

5. Dacă ați citit vreun pic de istorie v-ați fi dat seama că preabogatul ăsta de Daniel cu moaca pe clopote ca un cocalar a construit, la București, ceva ce poate deveni sediul creștinătății ortodoxe din toată lumea. Un fel de Vatican, dar pe varianta cu colivă și cu băutură la pomană. Nu mai există, nicăieri, în lume, pă felia asta, ceva de asemenea dimensiuni. Si asta vine cu o droaie de avantaje geopolitice, strategice, de business transnational și de pula mea. Ați vazut cum se duc niste megabăieti la papă, sa rezolve ceva? Asa o să vină și la noi niste romi bogati din Serbia să se roage să-și găsească mașinile ciordite in Bulgaria glumesc, noi avem cei mai bogati romi, nu sârbii.

6. Evenimentul de ieri a fost și o declarație de independență. Ceva fin. Cu speech-urile alea în română și în greacă, s-a spus adio, pentru totdeauna, speech-urilor bisericești în română și rusă, cum încearcă neamericanii noștri de vecini să ne combine, de mult timp. Sigur, ca să înțelegi punctul asta trebuie să mai ai niște lecturi religioase la activ în afară de asta, dar eu îmi bat capul și scriu aici, poate mă crezi pe cuvânt.

7. Biserica asta mare, cum îi ziceți voi catedralei, o să aducă Bucureștiului o pălărie de bani. Stai, că o pălărie de bani face Centrul Vechi de pe urma străinilor. Catedrala asta o să facă două pălării de bani. Știți rușii ăia, care vin doar iarna, în ianuarie, să facă Revelionul pe stil vechi? O să-i vedeți și de Paște, și de Crăciun, și oricând vrea pula lor să vină încoace, la o bucă în Mamaia si la o muie în Sinaia. Iar rușii - întrebați, va rog, în Turcia sau Grecia - sunt niște turiști foarte numeroși, cu foarte mulți bani. Și nu-s numai rușii. O să vedeți, la catedrala asta, turiști cât vedeți in Israel, la NotreDame, la Sagrada Familia și la Basilica Spanacului pula mea, nu știu biserici din lume, dar știu că există și că e mereu coadă la ușile lor. Ei bine, toți turiștii ăștia o să plătească, în România, pentru camere de hotel, shaorma, taxi-uri, suveniruri imbecile, pizdă, pizdă și iar pizdă, că la femei suntem de muuuult Mecca planetei, să-mi trag una, ce femei vezi și pe străzile celei mai prăpădice comune nu vede nimeni nicăieri în lume.

8. Eu n-am donat bani la Catedrală, pentru că știu exact pe ce purcoi de bani două-cinci miliarde de euro stă Biserica Ortodoxă Română, și că ar putea face câte una, la fel, în fiecare reședință de județ. Dar n-am de gând să zic nimic de rău despre ea. Știți de ce? Din două motive (personale, separat de astea opt).

9. Rudele în vârstă. Așa, fraiere cum sunt ele din punct de vedere politic, se simt foarte bine când merg la biserică. Cu cât e biserica mai mare și mai faimoasă, cu atât mai bine se simt (cam cum mă simt eu în garaj, meșterind la vechiturile mele, sau tu pe stadion, urlând la fotbalistii cretini ai lui Becali). Abia așteaptă să vadă și biserica asta. O să-și facă si cruce, să moară Mândruță de necaz, o să boscorodeasca ceva, o să dea niște bani pe lumânări că nu le mai ajung banii la popii ăștia, nici lumânările, deși megaieftin de produs, nu sunt gratis și gata. Sa fie si ele fericite, la mall-ul lor.

10. Băi, eu am mai citit câte ceva în afară de subtitrări de seriale. Și știu sigur că dacă biserica asta ortodoxă romana de căcat nu ținea neamul unit - mai cu japca, mai cu mințitul, mai cu impilatul deschide dex-ul și taci! și cu manipulatul - și nu-și făcea treaba, noi nu mai eram nici popor, nici țară. Am fi vorbit turcă, rusă, bulgară și ungară, am fi avut nevoie de pașapoarte rusești, ungurești, bulgaresti și turcești ca să ne futem după ce ne agățam pe facebook, iar "românia" n-ar fi fost nimic. Domnitorii români n-ar fi făcut nici o brânză fără sprijinul popilor, la cât de mulți și de bipolari au fost credeați că doar guvernele lui Dragnea sunt formate din proști și durează puțin?. Vorbim aceeasi limbă și ne consideram frați de aproape două mii de ani pentru ca biserica ne-a tinut asa, nu școala fara Spiru Haret n-o aveam nici acum, iar omul e din secolul 19, nu 9, sau doina populara n-ati vazut ca Miorita e pe sistem dujmănie?! . "Familie", "roman" și "patrie" s-au predat din altar, nu de la catedră sau de la conacul boierului. In aștia aproape două mii de ani, biserica a fost ca un director de firmă, pe timp de criză: l-a injurat toata lumea, dar firma a rezistat. 

Or, dacă biserica ortodoxă din Romania se consolidează, acum, prin măgăoaia asta cat un mall, vă asigur că se consolidează și românismul. Și, din punctul meu de vedere, este bine. Mie îmi place că sunt român, îmi place limba română, îmi place mâncarea românească și-mi place foarte tare că e plină România de pizde mișto, pe care nu le vezi în număr atât de mare nici măcar în Rusia și Ungaria, ca să nu mai zic de Turcia și Bulgaria unde nu le vezi deloc.

Hastag-uri recomandate:

#maibineteînchinilaoideegenialăînbisericaunorcorupțidecâtsăteînchinilauniphoneînmallulaltorcorupți

#DubaiedecăcatpelângăRomâniadacăgăseștilocdeparcareaproapedeușă

#pizdateducecâteodatăînpunctulîncarelvezipeDumnezeu

Bani. Doar despre asta este vorba. Despre bani. La umbra reportajelor tulburatoare si in ciuda celor care-si rup de la gura ca sa hraneasca un refugiat, pe seama sirienilor se fac deja bani multi. Si e corect sa fie asa. Prosperitatea unora se poate cladi doar pe pauperitatea altora. Cat ai fi de cinstit in afaceri, cand tu bati palma cu cineva, altcineva, care a ofertat mai putin sau mai prost decat tine, saraceste un pic.

De-aia, mi-as dori ca romanii sa fie mai practici decat sunt. Mi-as dori sa vad dezbateri despre cum se poate castiga cinstit de pe urma refugiatilor, in eventualitatea in care acestia ar ajunge in Romania, in locul urletelor dezarticulate despre patriotism si terorism. Urletele nu ajuta la nimic, pe cand sa fii practic si organizat n-a daunat niciodata. 

Sa zicem ca ne trezim cu 6.000 de oameni, asa cum vrea Comisia Europeana. In prima faza, o sa fie nevoie de cazare si mancare. O sa se caute hoteluri/moteluri/camine in zone marginase, firme de catering si de curatenie. Apoi o sa se caute firme/agenti de paza si translatori. Psihologi. Formatori profesionali, ca poate unii vor sa munceasca. Si multe din facturile pe care le puteti emite vor fi platite de statul roman, nu de amaratii astia fara tara...

Usor-usor, refugiatii se vor integra in comunitati. Nu-s toti niste analfabeti salbatici, crescuti pe camile. Pana in razboi, Siria era o tara prospera si cu o mare parte din populatie bine educata. Asa ca n-ar fi exclus ca si o firma de recrutare personal sa faca niste bani de pe urma lor, sau ca un antreprenor sa-si reduca costurile cu forta de munca. 

Medicamente. Jucarii cu eroii copiilor lor. Hainele lor preferate. Condimentele lor preferate. Meniuri culinare siriene, in localuri. Petreceri cu tematica araba, in cluburi.  Ghizi. Consultanti fiscali, pentru sirienii care au si ceva bani, si nu-s putini. Consultanti juridici, pentru obtinerea cetateniei. Inchirieri/vanzari de locuinte. Recrutare de fotomodele/manechine, pentru ca sirienii sunt niste oameni frumosi. Transporturi, daca vor sa plece spre Vest...

Se pot face bani inclusiv din psihoza creata de prezenta sirienilor in Romania. O sa se vanda mai bine safe-room-uri, sistemele de paza, mijloacele de autoaparare, masinile sigure. Proprietatile aflate departe de spatiile de cazare ale refugiatilor o sa fie considerate mai valoroase. Scolile si gradinitele private o sa fie luate cu asalt, daca in cele de stat ajung si copiii sirienilor. Astia suntem, nu ne suportam nici pe noi...

Serbia si-a relansat transportul de persoane carandu-i pe sirieni spre granitele cu Croatia si Ungaria. Sutele de mii de oameni care au tranzitat Serbia au consumat mii de tone de apa si de sandwich-uri. Nu le-au cules din copaci, toate au fost platite fie de refugiati, fie de oamenii cu suflet, fie de stat. Iar in Ungaria tocmai se da un tun de zile mari....

Sa te intrebi ce firma a facut gardul de la frontiera maghiara cu Serbia, de la ce firma s-au cumparat stalpii, betonul si sarma ghimpata, ce firma asigura montajul in regim de urgenta, cum s-a facut achizitia si cat a costat toata distractia - asta inseamna sa fii jurnalist maghiar sau sârb. Sigur, și ca jurnalist român ai deja de mâncat o pâine din subiectul ăsta, pentru că sigur s-au făcut deja, la diverse instituții cu atribuții în domeniul migrației,  achiziții de: mașini, dispozitive de vedere pe timp de noapte, corturi, alimente neperisabile, truse medicale, pături etc. 

UPDATE - Septembrie 2016: deși nu prea văd asta la știri, aflu că Politia de Frontiera incepe sa prinda zilnic grupuri de 10-20 de migranți pe frontierele Romaniei, lucru care mie mi se pare o repetitie cu costume, nu doar o înșiruire de coincidențe. Aprioric, cred că momentul în care România va găzdui 6.000-10.000 de migranți este foarte aproape, iar ideea din textul de mai sus - de actualitate. 

publicitate

Da, recunosc. Asa cum vanatorii vor pe perete cate un cap din fiecare animal din padure, asa cum femeile vor sa discute cinci minute cu fiecare sex-simbol generat de televiziuni, si asa cum fiecare copil se simte indreptatit sa-i schimbi iPhone-ul o data pe an, tot asa si fotografii intra in fibrilatii cand pot fotografia pe cineva care a fost fotografiat de cei mai buni dintre cei mai buni fotografi ai lumii.

Cum eu nu folosesc niciodata Photoshop sau Lightroom, e greu de crezut ca fotografiile mele ar putea fi cerute de vreo revista glossy. Mie imi plac pentru ca am descoperit o tipa foarte relaxata si cool in chinezoaica asta fara varsta.

Multumesc www.pikelegance.ro pentru oportunitatea de a fotografia o tipa de la Hollywood.

Pozele sunt mai jos. 

Mi-am cumpărat o carte, azi: Exposition Universelle et Internationale de Paris 1900. Am luat-o pentru că-s mort după cărțile vechi, fără să am habar că o să mă enervez îngrozitor în seara asta, din cauza guvernului României. 

M-am uitat, impresionat ca de obicei, la tipar, la acuratețea gravurilor, apoi m-am apucat să o răsfoiesc. Și-am dat peste România, care își anunțase participarea la expoziția lungă de șase luni, în patru pavilioane, pe lângă cel oficial.

Care, între noi fie vorba, era un mic castel. Pe bune, România a construit, la Paris, pentru această expoziție, la egal cu marile puteri ale lumii, un mic castel. 

Dincolo de faptul că găzduia produsele României la cea mai tare manifestare de business a acelor vremuri, pavilionul românesc se voia un exemplu de arhitectură românească. Uite planurile:

Uite și cum arăta, în fotografiile rămase de atunci. 

Uite și cum se vedea. 

Culmea, deși erau tributari vremii și tehnologiei, oficialii români s-au gândit și la marketing. Pe bune, au permis fotografilor Parisului să scoată cărți poștale cu pavilionul României....

... și au plătit advertoriale, de-alea scumpe, pe două pagini, în revistele la modă ale Parisului.

Și le-a ieșit, frate! Pavilionul românesc a fost numit în presa franceză "Le palais de la Roumanie" și lăudat pentru că arăta unitar trei stiluri arhitectonice românești diferite (ale mănăstirii de la Curtea de Argeș, bisericii de la Horezu și bisericii Trei Ierarhi din Iași). Pe ziaristii francezi i-au dat pe spate cupola de 30 de metri înălțime, expoziția de sare gemă care includea un glob cu diametrul de doi metri, dar și celelalte expoziții, de știință, artă, mecanică, metalurgie, minerale, produse industriale (evident, produsele petroliere erau la loc de cinste, eram centauri în petroale, pe vremea aia doar câteva țări din lume în afară de noi mai aveau rafinării), dar și expoziția de "chihlimbar negru de Valahia". Adăugați expozițiile de manuscrise rare, primele 100 volume ale Academiei Române și nenumăratele dovezi ale creștinismului românesc, de la scoarțe populare cu tematică religioasă, până la psaltiri, evanghelii, cărți de liturghie vechi. Pe lângă ce era în pavilion, și pe lângă celelalte patru pavilioane (restaurantul Românesc, pavilionul Vinului, chioșcul Tutunului și "rezervorul de petrol"), România a expus câteva piese din tezaurul de la Pietroasele. Fix in Luvru. In total, la expoziția de la Paris, produsele romanești au luat 1.090 de premii, iar România a primit locul 10 dintre cele 41 de tari participante.

Nu o să zic nimic despre faptul că, de la 1900 încoace, România a mai intrat în Luvru doar prin turiștii ei. Nici că nu ne mai suportăm aici, la noi, fără sare himalayană, iar de expus sfere enorme de sare românească, la expoziții din străinătate, nici nu mai poate fi vorba, deși sună absolut genial. Din perspectiva celui care a mai organizat un banchet, a mai scris un comunicat de presă, a mai făcut timing-ul unui eveniment și a mai cumpărat/vândut publicitate, mă întreb doar cum dracu' reușeau primitivii ăia de conducători români de la 1900 să se miște atât de bine la un eveniment atât de mare aflat atât de departe de țară, iar acum, cu atâția proeuropeni și europeni-sadea la conducere, cu atâția bani și cu atâta tehnologie, cum morții mă-sii de treabă ne prezentăm atât de prost oriunde în lume? 

Singura explicație posibilă este că liderii de atunci iubeau țara asta, iar conducătorii de acum, de la Iliescu încoace, n-o iubesc deloc. Că ăia încercau să se prezinte țărilor Europei ca de la egal la egal, în timp ce ăștia de acum se poartă ca niște rude de la țară. Altfel nu se explică de ce nu am mai construit și dedicat României, de o suuută cinș'pe ani încoace, nici un alt castel în Europa. Sau de ce  ne prezentăm lumii, ca niște slugi, stând la măsuțe din plastic, amplasate în pavilioane din plastic, de 60 de lei bucata, import China.

Nu?

După o sută de ani, în România doar tipele mai sunt mișto și fiecare merită o carte la fel de mișto

Cautatorii de aur. Comerciantii de pietre pretioase. Regii depozitelor. Cautatorii de antichitati. Restauratorii. Daca am ghinion si astea sunt programate una dupa alta, pe History si Discovery, ma mai culc maine, indiferent daca a doua zi am ceva important de facut. Si nu sunt singurul care-si pierde noptile asa. Multi dintre prietenii mei discuta despre asta, despre cum ar merge la noi astfel de business-uri, despre cum "poti da lovitura" sau despre "cum ar fi sa gasesti...", sau cat de greu e "sa faci"...

Eu n-am nici un plan de "business" in domeniul asta. Viata mi-a aratat ca sunt un foarte prost comerciant. Dar imi plac vechiturile. Nu antichitatile! Imi place sa vad cum e facut cate un obiect de uz comun vechi si sa aflu dupa aia, de pe net, cine l-a facut si, mai nou, sa vad cum il pot pune in valoare, din nou, avand alta destinatie, intr-un proiect de bricolaj. Poate ca de-aia, din toate emisiunile de mai sus, preferata mea e aia cu cei doi cautatori prin depozite, case parasite, proprietati nelocuite. Si saptamana asta am avut privilegiul si sa vad cum se face asa ceva.

Concret: am o prietena, cu o casa de vanzare. Prin pod, are diverse chestii, nici ea nu stia ce anume. Din interesul ei de a goli casa, pe cat se poate, si din interesul meu pentru vechituri s-a nascut o intelegere: ii golesc podul de chestiile inutile din care-mi aleg ce-mi place. Si-am comis-o. Intr-o dimineata, cu douazeci de saci la subrat si M ca asistent mort de curiozitate, am devenit "romanian pickers", intr-un pod de 150 de metri patrati in care doua generatii urcasera obiecte, fara sa mai dea nimic jos.

Evident, M s-a plictisit intr-o ora, lasandu-ma singur si preferand sa se joace cu fetita prietenei mele. La fel de evident, n-am gasit Stradivarius, Tonitza, icoane de 500 de ani, tapiserii sau bijuterii. Nici candelabre, monezi, manuscrise. Dar am gasit urmele unei familii care citise mult si nu aruncase cu bani pe tampenii. Am facut vreo 30 de saci de gunoi, care contin de la haine la ambalaje si ziare vechi, si pe care, cu niste "de-o bere", le-am trimis la rampa de gunoi. M si-a facut un sac de carti, iar eu - vreo doi, plus un cufar, niste geamantane vechi si niste ... chestii.

N-o sa existe nici un profit, financiar, din toata tevatura asta. M o sa citeasca ce-a gasit. Mie o sa-mi ia cateva zile reconditionarea acelui cufar si transformarea geamantanelor in ... nu stiu inca ce.  Iar prietena mea o sa poata arata, potentialilor cumparatori, un pod curat si ofertant. 

O alta forma de profit nu a intarziat sa apara. In seara asta, rasfoiam o carte  din 1915, gasita in pod, fascinat de ilustratiile extrem de reusite, cand dintre pagini a cazut o floare uscata. Si acum ma gandesc ce e mai misto sa gasesti: o carte bine facuta, de fix acum 100 de ani, sau un ghiocel uscat presat intr-o carte, probabil tot acum o suta de ani?

comentezi? fa-o pe www.facebook.com/bogdanstoica.ro 

Inainte de toate, este ca va place titlul? M-am inspirat din niste tabloide mizerabile si sper ca am facut-o corect. Este ca nu intelegeti nimic din titlu si de-aia l-ati deschis?

In al doilea rand, tin sa precizez ca mie imi plac hainele de la Koton. Am deja doua perechi de jeansi, iar la tricouri cu maneca lunga, fara imprimeuri, fara buzunare si fara ciucurasi gay, nu-i bate nimeni. Mai degraba, ii bat kotonienii pe americanii de la Gap care le fac la fel, dar de 5-8 ori mai scumpe. Sunt haine atat de misto, pentru cine prefera simplitatea, incat eu vad un viitor stralucit acestui brand. Si, din ce vad in cele doua magazine Koton deschise in Ploiesti, turcii se bucura deja de succes.

In al treilea rand, ca sa n-o mai lungesc, iata si mesajul misterios, difuzat pe Facebook in ziua de Craciun, pe www.facebook.com/koton:

"Koton Jeans asi parçalarla kışı ısıtmaya kararlı! Koton kadını ikonik parçalarla yeni yılın yıldızı olacak! Ünlülerin stillerini Koton Blog'da yakalıyoruz. Son zamanlarda her klipte sıkça karşılaştığımız Charli XCX bu hafta İlham Panosu'nda!"

Si cu asta, basta! Asta era smecheria. Daca nu v-ati prins insa, Koton are o singura pagina de Facebook pentru toata planeta. Si pagina asta este in turca! Nu in engleza, cum s-ar fi cuvenit unui brand international de haine care face 50 de colectii pe an.  Nu in romana, cum ar fi fost politicos, daca tot au deschis magazine in toata mall-urile importante din Romania. Nu, nene! In turca!!!

Cum nu ma uit la Suleyman sau la Kanal D, nu pricep nimic din mesajele social-media ale Koton. Asta desi mi-ar fi placut sa aflu cand mai baga la oferta tricourile alea simple cu maneca lunga. Ca n-am decat cinci!

Comenteaza aici, daca ai ce: www.facebook.com/bogdanstoica.ro