nu mai pot cu cei care stalcesc romana cand vorbesc cu un copil

"Vino sa ti-o bag. Ti-o bag eu bine, nu mai plângică! Gata, am bagat-o. Haide, nu mai plângică..."

Dincolo de pornismul expresiei, strigate de bunicul grijuliu catre fetita cu lacrimi pe obraji care nu reusea sa-si bage papusa in rucsac, am ajuns sa am alergie la tampeniile astea, gen "plăngică".

De ce ai stalci cuvintele, cand vorbesti cu un copil mic? Cui foloseste asa ceva? Tie nu, pari retardat de-a dreptul. Iar copilului nu, pentru ca va fi singurul care pronunta aiurea. De ce trebuia sa invete un copil cuvintele in forma gresita? Ca sa se rada de el la gradinita si la scoala? Sa fie corectat de educatori si invatatori? Aveti idee cat de greu dezveti un copil de un obicei prost, invatat in primii ani de viata?

Sigur, una e sa stalceasca ea cuvintele, si tu sa te tavalesti de ras. La doi ani, M spunea "favutălie" in loc de "sufragerie" si "mucsă" in loc de "muscă". Dar nu vorbeam cu ea cu "favutălie" si "mucsă".  

"Sapte ani de acasa" ar trebui sa fie academia de viata a copilului tau. Asa ca nu va tampiti copiii, da? N-are rost.

Nu?