Mă oprisem să-mi aprind o țigară și rămăsesem așa, prostit, de peisaj... "Deci asta e zăpada mult-așteptată", a zis piticul din spatele meu, făcându-mă să mă întorc. Aveam maxim 7 ani, înfofolit la maxim, era cu mami (nice mami, by the way) și privea peisajul destul de interesat. Zic "destul" pentru că n-a rupt-o la fugă spre troiene, nu și-a scos mâinile din buzunare. Privea și atât. 

Nu e treaba mea cum vă creșteți copiii. Nici dacă ați scos zăpada de pe lista distracțiilor copilăriei și ați pus-o pe lista amenințărilor la securitatea familiei. Nici dacă ați decis că un copil trebuie scos în zăpadă prima oară după împlinirea vârstei de 7 ani, cât părea să aibă micul înțelept. Poate vreți să emigrați într-o țară cu climă caldă, poate iarna e împotriva religiei voastre... Mă rog, mă întorc la senzația anterioară. Cea de stupoare.

"Cine pula mea a deszăpezit parcul?"

Pentru cine nu știe, rolul parcului, într-o localitate urbană, este de a recrea legătura cu natura. Când ești sătul de betoane și de asfalt, te duci frumos în parc și te relaxezi. De-aia, parcul n-ar trebui să fie tratat ca orice altă infrastructură urbană. Trebuie curățat de gunoaiele mari, pentru că un pet de plastic se vede mult mai nasol pe iarbă decât pe beton. Dar eu n-aș mătura aleile de frunze și n-aș tunde iarba, de exemplu. Iar iarna, n-aș deszăpezi un parc nici dacă oamenii ar face miting în fața primăriei.

Deszăpezirea e un serviciu pur tehnic, nu ține de estetica unui oraș. Nu e nimic frumos în a strânge zăpada care înnobilează trotuarele, alei, străzi. Săraca e chiar utilă, pentru o zi nu mai vedem căcații de câine, flegmele, cojile de semințe. O facem însă ca să circulăm fără să producem accidente și fără să ne rupem picioarele. O facem pentru bătrâni, pentru femei, pentru copii și pentru cei bolnavi. 

Ori, aleile din parc nu sunt trotuare. Nimeni nu poate invoca că "am avut nevoie să mă duc în parc și n-am avut cum să intru în el". În parc te duci dacă vrei, nu pentru că trebuie. Și ar fi foarte cool ca măcar în parc să ai pe ce să tragi un copil cu sania, să faci îngerași în zăpadă, să faci un ghețuș sau un om de zăpadă.

Sigur, asta dacă nu cumva te-ai alienat atât de tare încât să critici ca un cretin că "nu s-a intervenit cu utilaje în parcuri", sau dacă nu cumva crești un copil de plastic, care o să se ude prima oară la picioare încălțat abia la 17 ani, când o intra în mare, la Vama Veche, beat mort. 

Nu mai deszăpeziți parcurile, vă rog, dragi primari. N-aveți ce deszăpezi? Mergeți și curățați o stradă mărginașă, unde oamenii cred că propoziția "trece cu lama" spune că un vecin și-a cumpărat un animal exotic. Lăsați parcurile așa, pline de iarnă, să vadă și copiii care n-au mai avut voie afară din noiembrie cum arată zăpada aia mult-așteptată.

Și la tine în oraș au curățat ăștia parcurile?

UPDATE - La o oră după publicarea acestui text, m-a sunat primarul. "Deszăpezirea parcurilor ține de SGU și se face pentru că sunt și oameni care vor să se plimbe pe acolo ca vara și abia așteaptă să ne înjure că nu facem ce vor. Mai sunt alei prin parcuri care constituie scurtături între străzi, și oamenii le folosesc frecvent. Dar dacă e să mă întrebi pe mine, ar trebui curățate aleile doar pe jumătate, să poți și să mergi, și să tragi o sanie după tine". 

L-am vazut pe Alex Velea spunand la tv ca spera sa fie un tata bun, si m-am emotionat complet. Pana mea, asta e tipul care si-a tatuat ceva cu o virgula intre subiect si predicat, care are cele mai cretine versuri din tot showbizz-ul si in videoclipul caruia un copil se uita cum ii da Velea, senzual, na-na la fund, uneia. Asa ca m-am uitat pe versurile celor mai tari hit-uri semnate Alex Velea si pot sa prezic ce-o sa-l invete pe copil, in perioada 0-4 ani, o perioada esentiala pentru dezvoltarea psiho-somatica normala a oricarui copil.

• CE-O SA-I SPUNA ALEX VELEA COPILULUI SAU IN PERIOADA 0-2 ANI:

- cand pe copil il dor dinţişorii, noaptea:

"Ne certam on and on, si plangi la telefon, imi spui ca nu ai somn, de fapt nu vrei sa dormi"

- cand copilul face pe el prima oară:

"Esti ca restu', n-ai trecut testu', ma semnez Alex Velea"

- cand copilul se straduieste să spuna primul cuvant:

"Nu spui nimic, dar stiu ca ti-e greu, acelasi lucru se intampla si-n sufletul meu , mi-e dor sa imi vorbesti, mi-e dor sa te-ascult"

- cand copilul plange la masajul de dupa baie:

"Masaj cu arome ciudate, pe fata, pe spate, pana sa te scot din minti, si trecem la fapte"

- cand copilul baga mana in ciorbă:

"E fierbinteee rau, frige, frige, nici o cisterna cu apa n-o stinge, ma topesc pe loc daca m-atinge"

- cand Alex Velea ii ia copilului prima carticica de colorat:

"Poti sa rupi si pozele, le vei lipi inapoi candva"

- cand copilul urla ca tati i-a băut sucul pe furiş:

"Fac dus, sunt fresh, in buzunar am cash, vreau sa mai beau un fresh ca am nevoie de vitamine"

• CE-O SA-I SPUNA ALEX VELEA COPILULUI SĂU IN PERIOADA 2-4 ANI:

- cand copilul intarzie pe afara, la joacă:

"Cand noaptea vine, te vreau langa mine, ma gandesc doar la tine"

- cand copilul s-a bagat dupa canapea, într-un spaţiu strâmt

"Aş face orice să ajung la tine, m-ai fermecat cu o privire."

- cand copilul se vaita ca mă'sa i-a tras una la fund:

"E genul de fată ce merită tratată cu respect e mereu ocupată munceşte mult, e drept."

- cand copilul îl intreabă pe tati de ce a venit rangă acasă:

"Când cad mă ridici, mă faci să vreau să te ating, nu ma pot ridica deloc, n-am loc deloc, deloc n-am loc in pat"

- cand copilul il intreaba de ce e asa negricios, comparativ cu mami:

"Viata mea n-are culoare, si doare tot mai tare, apare o intrebare, unde sunt zilele cu soare?"

- cand copilul intreaba de ce nu se vede aerul:

"Nu e fizica se stie, omogen ca hidrogenul si-oxigenul in chimie."

- cand copilul intreaba care e diferenta intre tati si alti tigani:

"Diferenta dintre noi o face doar un Mercedes".

- cand copilul il intreaba ce-a fumat:

"Nu sunt razna, dar sunt Gya-Gya Bless-Bless Ooooo, bom dele bom dele bom mi alma, bom delele bom dele bom mï samba."

Trecuse o saptamana de la #colectiv cand mi-a spus M: "Tati, vezi ca ma duc la film, cu niste colegi". Noroc ca m-am autoeducat sa nu mai raspund imediat, ca sa nu-mi tradez intentiile, pentru ca prima replica ar fi fost "nu te duci nicaieri!!!".  Aveam inca memoria plina de imaginile cu parinti plangand, in spitalele din Bucuresti. "La film? Poate ia foc cinematograful!!" Dar sunt rational. M s-a dus la Cinema City. Cel mai cool si scump lant de cinematografe din Romania. Cu sprinklere, extinctoare, culoare largi de evacuare, scari de incendiu, angajati instruiti... 

Nu stiu cu ce imagini ati ramas voi, in minte, din tragedia din Bucuresti. Pentru mine, cele cu parinti plangand sunt cele mai crunte. Nici nu stiu daca as plange, daca M ar pati ceva. Cel mai probabil, as fi prea ocupat sa-i omor pe toti cei responsabili de tragedie. Stau prost cu plansul, ultima oara am plans din senin, singur acasa, la vreo luna dupa ce-a murit tata. Am pus-o pe seama faptului ca n-am plans in zilele in care el s-a dus.

Am ramas si cu gandul - bun, de data asta - ca M stie ce sa faca in caz de .. diverse. Am discutat cu ea, de prin clasa a cincea, ce sa faca in diverse situatii, de la agresiune stradala la incendiu, cutremur, inundatie. Stie sa opreasca gazele, lumina, apa de acasa si stie unde sa se duca si ce sa faca cand se intampla o nenorocire. Stie si ce sa nu faca. Sau, ma rog, asa cred eu, ca stie. Am mai "ascultat-o", cateodata, dar n-a trecut prin situatii critice..

Si mi-am adus aminte cu groaza de momentele in care nu stia sa faca asta. Cand era mica si se apropia, inocenta, de aragazul pornit, de marginea balustrazii. Cum traversa, Dumnezeule mare... A fost cea mai neagra perioada a mea din perspectiva asta, a riscurilor. Cum venea lovita de la gradinita aia unde pardoseala era extrem de alunecoasa, pragurile erau pretutindeni, mobilierul plin de colturi stupide, iar curtea era plina cu pietroaie decorative cu muchii ascutite și gardul era de psihopati, plin de țepușe. Sună idiot, dar bine că nu m-am gandit, pe vremea aia, la riscuri de tip "incendiu" sau "cutremur". Cel mai probabil, aș fi ținut-o acasă...

Zilele astea, insa, am vazut ceva misto. O gradinita in care s-au bagat minim 400.000 de euro. O vila cat toate zilele, făcută special pentru această activitate, cu toata curtea acoperita de iarba si tartan, cu mobilier special pentru copii, cu niste camere spatioase, cu peretii pictati in niste combinatii de culori demențiale. Este cea mai mișto grădiniță în care am intrat, in viața mea. M-as fi tavalit prin iarba aia, sa fiu cinstit. Eram acolo, insa, pentru fotografii, nu ca sa eliberez copilul din mine...

Si mi-a placut la nebunie ca, dupa #colectiv, pe pagina de facebook a gradinitei a aparut o postare cum nu prea vezi:

• Cladirea are autorizatie emisa de Inspectoratul Situatiilor de Urgenta.
• Cladirea are scenariu de securitate la incendiu.
• Cladirea este noua, instalatiile electrice si de incalzire sunt noi, certificate.
• S-au folosit materiale ignifugate asa cum spune legea.
• Toate usile sunt semnalizate prin luminoblocuri de evacuare.
• Toate usile se deschid spre exterior asa cum spune legea.
• Avem scara de incendiu asa cum spune legea.
• Avem un cabinet medical asa cum spune legea.
• Avem toate dotarile necesare combaterii unui posibil incendiu.

Gradinita unde a mers M, acum 8 ani, nu avea nimic din toate astea. Si, cel mai probabil, 99% din gradinitele din Romania nu au nici azi, lucrurile astea.... Sigur, un incendiu nu e un eveniment frecvent intr-o gradinita. Dar un cutremur este. Iar piticii sunt cu mult mai vulnerabili la catastrofe decat adolescentii, tinerii, adultii...

Asa ca-ti recomand, sa verifici, la gradinita unde merge copilul tau, macar aceste lucruri:

• Ce risc seismic are clădirea?
• Gradinita este dotata cu extinctoare si hidrant?
• Cladirea are scara de serviciu și o a doua iesire functionala?
• Usile cladirii se deschid spre exterior?
• S-a făcut vreodată un exercițiu de evacuare?
• Există o autorizație de la ISU? 

Intreaba cu tupeu! Iti duci copilul la ei, sunt responsabili de siguranta lui si obligati sa-ti spuna tot ce am insirat eu mai sus. Iar daca ti se raspunde cu nu, sau in doi peri, rezolvă problema. Nici macar eu n-am asteptari uriase de la gradinitele de stat, stiu in ce locatii insalubre isi desfasoara, de multe ori, activitatea, si cat de mică le este alocarea bugetara. Dar dacă îți duci copilul la o grădiniță privată, care costă de rupe, ești client. Poți emite pretenții sau te poți deveni clientul altei grădinițe. Așa că, te rog, fă-i copilului tău cel mai mișto cadou posibil: o grădiniță în care are șanse mai mari să prindă vârsta primei zile de școală.

- pozele făcute de mine la grădinița-minune sunt aici -

Deci Iohannis nu numai ca n-are copii, ci isi tine si parintii intr-o mansarda, cu chirie, desi el detine sase case. Ce mai urmeaza sa aflam: ca si-a obligat cainele sa devina vegetarian?