Un titlu, doua, trei, zeci, toate pe aceeasi tema. Trei din patru politicieni au probleme mari de fertilitate. Fara explicatie, in principiu. Dar azi am avut o revelatie si acum stiu de ce se intampla asta:

Asa se apara natura, de viitoare vietati care ar putea s-o distruga dintr-o afirmatie sau o semnatura.

Precum vedeti, natura stie mai bine...

In toate cercetarile sociologice facute in Ploiesti, in ultimii 10 ani, jegul si comportamentul medical mizerabil de la Spitalul de Pediatrie Ploiesti au aparut in Top 3 Nemultumiri. De-aia a si iesit Badescu primar, promitand un spital de pediatrie modern. Si, culmea, chiar putem avea un astfel de spital. Ne-a dat Petrom o bijuterie de cladire. Avem bani pentru modernizare si extindere. Toate vor fi luate pe o fundatie, pentru a se evita plata unor taxe importante, ca asa e tara asta, te jupoaie de viu. Asa e planul; daca s-o lasa cu furaciuni, o sa avem ciuciu!

De bani, insa, va fi nevoie tot timpul. De-asta s-a organizat concertul caritabil Phoenix. Trupa va fi platita de Vodafone, urmand ca banii pe bilete sa ajunga in contul fundatiei care se va ocupa de noul spital. Ca tata de fata sub 14 ani, si vazand cum merg vanzarile de bilete, cred ca e de datoria mea sa ma adresez tuturor parintilor pe care ii cunosc, dar si pe care nu-i cunosc dar stiu ca ma citesc, cu indemnul:

"Cumpara un bilet la concertul Phoenix. Costa mai putin decat ai dat spaga, ultima oara cand te-ai dus cu copilul la Urgente. Costa mai putin ca atunci cand ai refacut reteta data aiurea de vreun cretin de medic. Costa mai putin decat un film, in doi, la mall. Ce motive ai sa nu-l cumperi? Nu vrei un spital misto de copii, la doi pasi de casa? Nu vrei sa scapi de drumurile la Bucuresti, pentru orice, de la raceala in sus? Cum mai poti sa te gandesti DACA sa cumperi un bilet? Cumpara-l si gata, nici nu trebuie sa vii la concert, poti sa daruiesti biletul unui batranel pentru care Phoenix inseamna tineretea pierduta printre pensii mici si un sistem ostil."

E complicat sa ai o petrecere reusita, dedicata copiiilor. Asta pentru ca, in pofida teoriei "ii prostesti cu confetti", copiii sunt niste musafiri/clienti extrem de dificili. Sunt sinceri, directi, iti spun in fata ce nu le place, cer ce vor si se asteapta sa primeasca. Iar cand copilul sarbatorit e chiar al tau, esti la foc mic, pana cand afli ca ultimul musafir a ajuns in siguranta acasa.

I-am facut ziua Mirunei in mai multe locuri. Din 10 aniversari, una a fost acasa, la doi ani. De la 3 ani, are petreceri cu invitati: doi, cinci, optsprezece. Si in fiecare an am avut emotii din cauza "logisticii". Ba venea zana cand astia micii se jucau si pleca cand aveau chef de ea, ba nu erau de ajuns baloane roz, ci numai galbene (!!!), ba o fata se lovea sau un baiat bea din sucul altuia (tragedii, nu gluma!).

Si asa am ajuns, cred, in postura sa simt ca pentru unii, va fi ok sa fac cateva recomandari. Asa ca le fac: 

1. Renuntati la petrecerile de acasa. Daca nu locuiti la Disneyland, copiii vor reusi sa se plictiseasca sau sa intre in conflict, din cauza spatiului prea mic.

2. Nu va zgarciti cu distractia (animatori, accesorii, etc). Mai bine taiati din alimente, oricum mananca in viteza, sa se poata juca in voie. In fiecare an, meniul de la ziua Mirunei a ramas neconsumat, pe jumatate. 

3. Daca alegeti o locatie dedicata petrecerilor de copii, puneti cele mai idioate intrebari, pentru a va asigura ca organizatorii s-au gandit la toate. De la un banal leucoplast pana la un loc unde sa-si astepte parintii fara sa stea in frig, transpirati, "ca urmeaza cealalta petrecere", totul merita evaluat.

4. Incearca sa duci tot tu, invitatii, acasa, dupa petrecere. Scapi de mamicile grijulii care striga, peste urletele de joaca, indemnuri ca "nu fugi, ca aluneci", sau "gata, ca transpiri". Scapi de bunica, care vrea, prima, de toate, de la balon la tort. 

5. Din locatiile folosite pana acum, pentru M, Sky Bowling a fost de departe cea mai buna alegere. In primul rand, pentru ca e loc berechet, e cald cand trebuie sa fie cald si perfect aerisit. In al doilea rand, pentru ca pistele de bowling, mesele de biliard si simulatoarele cu fise iti permit sa tii ocupat orice fel de copil, de la 3 la 14 ani. In al treilea rand, pentru dotarile impecabile. La aniversarea de 10 ani, pentru prima oara, M a baut sampania de copii dintr-un pahar de cristal, elegant, cu picior. In al patrulea, pentru ca fetele de acolo nu sunt niste simple ospatarite: se uita dupa pitici sa nu-si rupa capul, ii invata sa foloseasca jocurile sau regulile de la bowling, iar copiii se simt importanti.

6. Adu un fotograf bun si plateste-l cat merita. Eu fac poze ok, probabil ca si tu, dar la final te simti aiurea ca tu nu apari in fotografii...

7. Tortul. Daca poti, cand dai comanda, fa un desen, cu carioci, pentru ca astia de la laboratoarele de cofetarie sunt ca mesterii aia de stil vechi: tu vrei un romb roz, el iti face un patrat verde "ca da mai bine". Eu, de exemplu, am avut noroc ca Mirunei i-a placut cum arata tortul livrat, dar ma felicit ca n-a fost si ea cand a fost comandat, sa fie dezamagita de diferente si ca "e altceva". Concluzie: nu mai comand, niciodata, nimic, la Delice.

8. Lasa pileala, stai pe faza tot timpul. Tu bei maine.

9. Planifica si memoreaza ce-ai promis. Daca lucrurile alea sunt importante pentru copilul tau, o sa le tina minte, si  sa-ti scoata pe nas omisiunile din "program".

10. Da, s-ar putea sa sune aiurea sa recomand un tort mare si scump, limuzina si posibilitatea ca piticul/pitica sa invite cati copii vrea. Insa, cand tragi linie la final, constanti ca ai o progenitura fericita la maxim, si ca totul a costat cam cat ai fi cheltuit daca stateai acasa si, pe langa "tort si confetti de prostit copiii", iti imbatai toate neamurile.

Intr-o perioada a carierei mele de jurnalist, m-am confruntat cu un primar care se comporta ca un dobitoc ori de cate ori venea vorba despre siguranta copiilor. La inceput am crezut ca problemele ridicate de mine erau tratate asa pentru ca deranjam anumite businessuri cu termopane, garduri, locuri de joaca, sisteme de paza, catering. A trecut ceva timp pana cand mi-am dat seama de ce primarul ala reactiona asa: dobitocul n-avea copii. El nu pricepea de ce mi se parea mai importanta o centrala termica noua decat vopseaua de pe gardul gradinitei, sau de ce sustineam ca laptele si cornul nu pot fi inlocuite cu branza topita plina de chimicale.

Sincer, nici eu nu credeam ca o sa devin un membru in secta Martorii Copilului, pana cand nu s-a nascut fiica mea. Nu reuseam sa vad, pana atunci, diferentele colosale intre oamenii de peste 30 de ani care sunt parinti si ceilalti. Asupra mea, cel putin, fiica mea a avut un efect incredibil. Am devenit mai bun, mai eficient in munca, mai atent la comunitatea de dincolo de gard. Am inceput sa ma port cu copiii altora de parca erau ai mei si cu alti parinti de parca imi erau prieteni de-o viata. Si-am ajuns sa cred sincer ca oamenii care au copii sunt niste oameni mai buni decat ceilalti.

N-o sa va tin teoria parintelui, sunt convins ca multi dintre voi o stiti déjà. Teoria neparintelui de care depind copiii nostri merita, insa, dezbatuta.

Calin Popescu Tariceanu, Dan Diaconescu, Elena Udrea, Klaus Johannis, Monica Macovei, Teodor Melescanu, Victor Ponta. Astia sunt candidatii. Si, deocamdata, nu-i intreaba nimeni nimic despre familie, despre copii, de parca aceste aspecte ale candidatilor nu conteaza. Conteaza, frate! Conteaza enorm!

Calin Popescu Tariceanu este casatorit si are trei baieti. Dan Diaconescu este casatorit si are o fiica. Monica Macovei este divortata si are un fiu. Teodor Melescanu este vaduv si are o fiica. Victor Ponta este casatorit si are doi copii. Sa-i lasam deoparte, deocamdata. Elena Udrea si Klaus Johannis sunt singurii candidati la presedintie care nu au copii. Nici ai lor, nici de adoptie. Si asta spune tot. Pot intelege unele “defectiuni” fizice, care te impiedica sa procreezi. Dar in orice tara normala din lume, oamenii prosperi si cu adevarat interesati de binele public se indreapta asupra celor mai nefericiti dintre cetateni: copiii fara parinti. Iar daca esti si politician, adoptia este un element-cheie in profilul tau public.

Politicienii nostri insa nu se uita insa spre lumea civilizata. Sunt zeci, poate sute de inalti oficiali romani care nu au copii. Sincer, nu stiu cum le-a iesit. Cum isi duc viata spre final, fara niste picioare mici lipaind prin casa. Fara niste maini mici pe obraz, din cand in cand. Fara sa auda un ras necontrolat, ca un ton de apel funny. Cat de distrusi sunt oamenii astia pe dinauntru, daca au crezut ca un copil le va frana cariera, le va consuma resursele, le va distruge somnul si le va cheltui banii?

Din perspectiva mea de parinte, singurul lucru care ii impinge in viata pe Elena Udrea si Klaus Johannis este dorinta de a aduna, nu de a imparti. Astia doi vor sa fie iubiti, nu sa iubeasca. Sunt cel mai prost model de egoisti posibili. Si n-ai cum sa sa fii un lider bun si sa-ti duci oamenii spre prosperitate, daca nu-ti pasa de cel mai important lucru pentru oamenii tai: copiii.

NOTA – M-am uitat pe net, sa vad motivele pentru care astia doi nu au copii.

• De ce nu are copii Klaus Johannis: ”Fiindca eu nu pot sa am copii… E o chestiune strict biologica. Pot sa detaliez daca… Ne-am dorit copii. Ne-am dorit foarte mult, dar n-a fost…”.

Ce n-a fost, ma? Te-ai ocupat de adoptii! Cum se intampla, de fiecare data cand vedeai un copil adoptabil: “Ce sa facem nevasta, il tinem pentru noi sau mai facem niste bani?"

• De ce nu are copii Elena Udrea: “Imi doresc un copil si sper ca aceasta dorinta sa mi se indeplineasca in curand”.

Mda. Declaratia e facuta in 2011. Sa inteleg ca e o sarcina dificila, prelungita?

text aparut pe www.psnews.ro.