după ce mă ameninți, blochează-mă. să-mi fie mai greu
Pe bune, ajung să mă satur. Dintr-un instrument pe care-l folosesc ca să mă descarc de ce mă stresează, blogul ăsta a ajuns să atragă atâția dobitoci cu chef de heităreală, încât mă gândesc serios să introduc accesul plătit. E incredibil ce se întâmplă. Cred că și dacă o să scriu ceva despre melcii de pădure, o să mă înjure cineva, doar pentru că el e fanul melcilor de apă.
Ce-aveți, nene, de unde atâta ură? Care-i problema că nu avem aceeași părere, despre ceva?
De unde aveți atâta timp liber, cât să-mi scrieți rahaturi? Eu regret fiecare secundă petrecută citindu-vă tâmpeniile și mă sperie gândul că voi savurați secundele în care mi-ați scris....
Și, cel mai important, de unde atâta prostie?
Dacă mă amenințați, de ce nu vă luați măsuri de siguranță? Un laș profi își anonimizează amenințările, nu le face așa, la vedere...
Uite, azi e dășteptul ăsta de Ciprian. Mi-a scris că merit un glonț. Nu-s nici fragil psihic, nici nu iau rahaturile astea în serios. Astea-s nu-s amenințări. Când a luat mașina foc aiurea în parcare, când m-a sunat un nene să-mi spună că a văzut-o pe fiica mea la școală și că-i place geaca ei roz, când mă alergau niște șateni să mă ducă în pădure la buleală, sau când l-a luat duba de trei ori într-o zi pe proxenetul ăla care voia să-mi rupă măcar un picior... Da, nene, alea erau amenințări. Nasoale! Pe bune acum, Ciprian ăsta joacă la juniori....
Într-un gest superb (și cretin), Ciprian nu m-a blocat și pot să văd cine e. Din poza de profil, cu Antena 3, deduc că e nemulțumit de ce-am scris pe subiectul ăsta. Și mi-a zis-o pe aia cu glonțul.
Cipriane, dacă mă speriam de mesajul tău? Cum crezi că aș fi procedat?
Păi, întâi m-aș fi uitat cine mă amenință. El este. Încercam apoi să-mi dau seama cu ce fel de bărbat am de-a face. Cu ăsta, un pic grizonat, cam scund, îmbrăcat în costum de camuflaj. Poartă XL la tricouri, ca mine. L-a tăguit un amic într-un eveniment desfășurat la Cluj, degeaba și-a șters toate pozele de profil.
Stai un pic. Costum de camuflaj? Păi dacă are armă? Dacă chiar vrea să-mi tragă un glonț în cap? Gata, m-am mai speriat un pic, schimb căutarea, trec în modul out of Facebook.
Ce zice Google despre băiatul ăsta și despre Cluj? Zică că ăsta e ăla de pe facebook care mă amenință. E cameraman. Și fotograf, are un Nikon 3100. Cameraman, fan Antena... se leagă. Se dă manager la o firmă din Cluj. City Media Plus îi zice. O firmă cu o identitate aparte în social media...
Încă cinci minute, în modul nu e treaba voastră cum, și am găsit tot. Pot să mă urc în mașină și să beau cafeaua cu el, mâine dimineață, la Cluj, întrebându-l unde i s-ar părea cel mai cool să mă împuște. Sunt curios la maxim ce moacă ar face....
Curios sunt, dar nu-s tâmpit. N-o să-mi pierd timpul cu toți băieții ăștia curajoși pe net, cărora nici nu le trece prin cap că un fost ziarist poate să afle date despre ei mai repede decât reușesc ei să obțină o erecție.
Sunt însă și aproape sătul de mesaje de-astea, și foarte aproape de momentul în care o să-mi sun prietenul avocat care se roagă de mine de câțiva ani să facem niște bani, împreună. Dacă mă transform într-o persoană sensibilă și vulnerabilă psihic, care, după fiecare mesaj de amenințare, are nevoie de sesiuni lungi de relaxare prin Tenerife? Păi are bani Ciprian să achite tratamente de-astea?
Ameninţarea reprezintă fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere. Aceasta se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.