Samsung S7 - prima impresie
Mi-au curs balele tot timpul la camerele foto de pe Samsung, deși am fost extrem de mulțumit de iPhone. Până anul ăsta, când m-am jucat un pic cu un Samsung S7 și mi-a picat fața cât de bine se mișcă. Așa că n-am ezitat să zic da când a apărut ocazia să iau unul. Ieri l-am primit. Culmea, fără bucuria aferentă unui lucru pe care ți-l dorești. Stai, să-mi fac cont pe Android, să copiez conținutul de pe iPhone, să configurez emailuri, aplicații, spanac pansat, să vezi ce umblu o lună cu iPhone-ul după mine ca agendă....
Pentru că azi m-a murat o ploaie de senzație și a trebuit să ajung acasă să mă storc, m-am apucat de proceduri. În scârbă, cu atitudinea e vineri, hai că până luni am timp să găsesc pe net toate articolele cu sfaturi și să-mi fut la cap toți prietenii cu Samsung...
- Să-mi aflu parola la contul de gmail a durat două ore. Vina mea. Era notată pe o hârtiuță, pusă într-un teanc cu un milion de hârtiuțe. Boul de mine nu s-a gândit niciodată la verificare în doi pași, cu sms... Până azi.
- Să fac un cont pe icloud și un backup agendă/poze/mesaje a durat încă trei ore. Eu, cu paranoia mea, să am datele pe net!? Never!
- Să pornesc Samsungul S7, să instalez TOT și să mut tot conținutul din iPhone - 20 de minute. Jur. Telefonul ăsta pare făcut pentru cei care migrează de la Apple.
Ce vreau să vă zic este că dacă vă mai spune cineva că Androidul e aiurea și că Samsung are comenzile anapoda, să-l futeți în gură. Minte. Eu nu-s bun la tehnologie, nu-s fan Samsung, nu-s fanul tehnologiei și încă mă consider virgin în Android. Dacă și unul ca mine s-a descurcat....