Baha Lounge. Cool, but not so cool.

Baha a avut o campanie de marketing foarte mișto. Vizualuri bune, fotografii bune, povestea spusă mișto... S-a deschis sâmbăta trecută, dar am ratat, ca de fiecare dată, inaugurarea, pentru că inaugurarea unui local spune o poveste falsă. Am ajuns însă miercuri, pe la prânz. 

Prima impresie - excelentă. Zici că ești la mare, în Mamaia. 

Pe urmă, mi-a mai trecut. Clar, aia nu e o terasă de zi, soarele îți rupe capul la aproape toate mesele, cu toată umbra aia aparentă și cu pânzele alea drăguțe întinse pe deasupra. Am reușit să găsesc singura masă umbrită pe bune și am cerut o cafea și un meniu. Au venit și cafeaua (un Julius Meinl excelent, ca de fiecare dată), și meniul.

Mâncarea de la Baha nu e pentru mine. Nu dau vina pe Baha, evident, ci pe gusturile mele de țăran. Humus, șfumus, frumus etc., detest mucii ăștia de mâncare la fel de mult ca șhaorma și aproape la fel de mult ca fructele de mare. Prietenul meu întârzia, așa că am luat și meniul de băuturi la citit. Și aici am găsit o problemă.

Cum să zic? Nu-s eu vreun expert, sau vreun connaiseur de concurs, dar lista de prețuri la vinuri e cumva, așa, cum să zic? Unfair. Nu poți să ceri pe un Vinul Cavalerului mai mult decât pe un Budureasca 2011. Adică poți, dar dai senzația că ai urmărit un adaos fix în loc să ții cont de ierarhia vinurilor din listă. Că nu vorbim de Pepsi și Mirinda, ci de un produs ales de obicei cu mare atenție. Iar prețurile pentru vin la pahar sunt de-a dreptul ridicole. Omul care comandă vin la pahar transmite semnalul că nu vrea să se facă rangă și nu trebuie amendat pentru asta. 

Problema prețurilor apare și la băuturile fără alcool.

• Prima e o tâmpenie pe care am regăsit-o la 99% din localuri: ciocolata caldă e mai scumpă decât cafeaua. Păi de ce, frate? Că produsul în sine, praful ăla de ciocolata, dracu' știe ce-o avea în el, pe când la cafea plătesc boabe proaspăt râșnite, râșniță, esspresor, taviță, apă, zahăr, lapte.... Te costă 5-6.000 de euro să servești o cafea bună, cu tot dichisul, pe când ciocolata aia merge făcută și cu un fierbător.
• A doua: Ceaiul, mai scump decât cafeaua?! De ce, frate?! N-ai nici regie la un ceai, eu bag ceaiul ăla în apă, cu mâna mea, tu-mi vinzi un pliculeț și o ceașcă de apă fiartă. Cum Dumnezeu să fie ceaiul mai scump decât cafeaua?
• A treia: Limonada cu măr verde și castravete, mai scumpă cu doi lei decât limonada simplă? Pe bune, un leu felia de măr și un leu felia de castravete? De unde luați castraveții, din America de Sud, cu semnătura grădinarului pe ei?
• A patra: Fresh-ul, mai ieftin decât limonada?! Cum e posibil așa ceva, chiar cu diferența de gramaj? Păi se presupune că în fresh-ul ăla e 90% suc de fruct, pe când în limonadă e 90% apă...

Pot continua cu exemplele, dar n-am chef. N-am nimic cu bahaioții, fie să le meargă bine, iar terasa aia să însemne ceva pentru orașul ăsta. Dar dacă aș fi owner-ul acestui loc, m-aș uita un pic pe prețuri. Pare că cineva și-a făcut calculele fie aiurea, fie cu cinism. Iar lumea nu mai e la fel ca acum doi-trei ani. Nu mai poți să deschizi cu prețuri mari, fără să le susții cu ceva în plus. Toate localurile din oraș au fix aceiași distribuitori de băuturi, cumpără aceleași sticle la aceleași prețuri, nu mai merge să dai în prețuri aia, aiurea, că e plin Ploieștiul de alternative. Ca să rezum: nu mă vait că-s mari prețurile de la Baha Lounge, ci că nu sunt corecte.

Aaa, vrei să simt că nu sunt la orice terasă? Să conștientizez că sunt la Baha, un loc cool, un must? Păi pune, frate, taxă la intrare! Pune-mă să-ți dau douăjdelei ca să fiu văzut pe terasa ta, dar nu mă aburi cu castravetele ăla la un leu felia...

publicitate