Nu-l cunosc pe Mario Iorgulescu si e foarte posibil sa am o impresie gresita despre el: aceea ca este un viitor infractor (e cercetat pentru sechestrare si violente fizice) si ca se poarta ca un cocalar de bani gata (conduce o masina de 300.000 de euro la 24 de ani). Sincer, daca aveam un fiu cercetat pentru asemenea infractiuni, ii cumparam doar un Aston Martin de jucarie, pe care-l sa-l puna pe bordul masinii de doua mii de euro pe care urma sa si-o cumpere singur din Vitan, dupa ce lucra un an la mine la firma, cu mopul. Dar nu despre el, in sine, este vorba. Ci despre presa, care a relatat accidentul mortal pe care l-a comis Mario cu indulgenta. Am aflat ca "un tanar de 24 de ani" (1) "se zbate intre viata si moarte" (2) dupa ce a "provocat un accident mortal" (3). In orice alt caz, ordinea informatiilor si tonul ar fi fost altele: "un tip dubios (1) a ucis un om (2) si acum e si el in spital (3)".

Este indulgenta pe care am mai intalnit-o o data: atunci cand Serban Huidu a condus ca un descreierat si a omorat trei oameni. Iar Huidu a scapat fara sa faca o singura zi de puscarie si cu o despagubire penibil de mica. Faptul ca se intampla din nou este un semn ca in Romania merita sa alergi dupa notorietate, pentru ca, uite, notorietatea te salveaza, iti aduce indulgente publice, iar presa nu va pune presiune pe decidenti si pe justitie ca tu, un dobitoc iresponsabil, sa primesti o pedeapsa aspra. Si azi, uitandu-ma cum relateaza presa accidentul lui Mario Iorgulescu, am curaj sa pun pariu ca dosarul asta de ucidere din culpa va ramane asa, in aer, mult timp, si dupa aia se va solutiona ca in cazul vedetei de la Prima TV (apropo, cum tin astia un criminal pe micul ecran nu tine nimeni). 

UPDATE 1: 3 zile dupa accident, analizele au aratat ca Mario Iorgulescu consumase si alcool, si cocaina, inainte sa urce la volan.

UPDATE 2: 30 zile dupa accident, familia l-a scos pe Mario din tara, pe sestache, adica fara sa anunte Politia si Parchetul. 

In incheiere, un sfat pe care l-am auzit mai demult, de la un pilot de incercari: nu-i cumpara niciodata unui tanar o masina scumpa si puternica. Intr-un Logan, Opel, Fiat, simti cu ce viteza rulezi, pe cand intr-un BMW de top, Range, Aston, etc - nu. De-aia mor pe capete tinerii la volanele masinilor scumpe, pentru ca la lipsa de experienta rutiera se adauga acest veritabil handicap, al lipsei vibratiilor, sunetelor si celorlalte senzatii care transmit: "te rog ai grija, nu cred ca pot lua virajul asta cu 150 la ora".

cartile mele sunt aici: 

https://bogdanstoica.ro/shop

E duminica si - orice ziarist stie - sunt prea putine stiri de facut. Accident cu sase morti, pe DN1? Cu mesaj de sinucigas in coada? Perfect! Sa tragem tare, toata ziua, pe subiect, ca tot n-avem altceva, s-a dictat in toate redactiile tv din Romania.

Dupa aproape 24 de ore, jurnalismul practicat pe acest subiect a reusit sa ramana steril. Se cauta doar emotii, pentru a induce alte emotii: cine era victima 1, cine era victima 2, cum arata parintii, ce spun prietenii etc. Nu oferim raspunsuri la problema in sine. Doar facem telespectatorii sa planga.

Nimic serios despre boul care a provocat tragedia. Aparent, era un sensibil, care s-a sinucis fiind puternic afectat de modul in care evolua relatia cu iubita lui. Aiurea! Era doar un tampit, care s-a labilizat psihic de unul singur. Mare chestie, te-a parasit o femeie, du-te sa omori pe cineva! Nici daca era George Clooney nu trebuia sa se poarte asa. Toti am fost parasiti, de o femeie, cel putin o data. Si toti am avut gandul sinuciderii, cat de mic si de fugar a fost gandul ala, dar fara sa vrem sa omoram alti oameni, o data cu noi. Asta nu mai e gand normal pe timp de depresie, ci un semn ca psihicul e dereglat serios. 

De-aia, cred ca e timpul sa punem niste intrebari serioase. Cumva, dobitocul asta care a omorat cinci oameni si-a luat avizul psihologic necesar obtinerii permisului auto. De la ce clinica? De la ce doctor? Si-a facut testele alea sau a dat spaga pentru ele? Avea si un job? Deci are si acolo, depus, la dosarul de angajare, un aviz psihologic. Asta de la ce doctor era?

Se duce cineva peste doctorii astia doi, sa-i opreasca, pentru ca au dat avize ok unui dement?

Este atat de stupid si de rau ce a facut individul asta incat as dori ceva: sa fie condamnat pentru omor, chiar daca a murit. Amintirea lui trebuie sa fie cea a unui criminal psihopat, care a curmat cinci vieti cu sange rece. Nu vreau ca cineva sa-si aduca aminte de el ca de un baiat fara noroc, care a facut un gest aiurea pentru ca l-a parasit iubita. Este un dement.

Pentru ca doar despre asta este vorba, dragii mei. Tragedia de pe DN1 arata ca in Romania, permisul auto se ia prea usor, si nu este ridicat pe motive medicale aproape niciodata. Sunt zeci de mii de nebuni pe strazi, la volan. Stiti cati? 40.000. Mai mult de jumatate sunt adulti si conduc masini. Acum, pe bune: cum vi se pare traficul din Romania, cu vreo 20.000 de dereglati la volan? Cam 500 in fiecare judet...

Aşa că, domnu' Ponta, pentru ca tot va plac ordonantele de urgenta, va rog sa mai dati doua:

1. una care sa oblige Ministerul Sanatatii sa transmita, anual, lista bolnavilor de afectiuni psihice aflati in evidenta, Inspectoratului General al Politiei, in vederea retragerii permisului valabil de conducere. 

2. una care sa modifice Codul Penal, astfel incat un medic ce ofera un aviz psihologic favorabil unui sofer care ulterior se poarta ca un dement in trafic si savarseste infractiuni grave, sa fie considerat complice sau coautor la fapta acestuia. 

As dori sa va miscati cu talent, domnu'Ponta, ca tot e campanie si tot n-aveti mesaje serioase. Va asigur ca sa fie altceva, ca feedback, decat lansarile facute cu oameni adusi cu japca. Va garantez ca daca va faceti timp si treceti si pe la guvern, scapam de astia pana nu se trezeste alt tampit sa bata acest record trist, stabilit sambata, langa Ploiesti: sase oameni morti, dintre care trei copii.

A cazut un avion, au murit 300 de oameni. Tragic. Nu pricep insa de unde si pana unde emotia asta colectiva si isterica. Sincer, pe mine ma doare-n cot ca au murit aia. N-aveam nici o cunostinta in avionul ala. Si nu-s atat de sensibil incat sa plang pentru orice accident in grup de pe planeta. As boci toata ziua, la ce vad pe CNN....

Nu pricep nici de unde a aparut dorinta enuntata peste tot de a face ceva, pentru a opri astfel de tragedii. Pai suntem doldora de tragedii pe langa care asta din Ucraina e fix pix. Ia fiti atenti:

• Stiati ca in fiecare an, in Romania, mor la nastere in jur de 2.000 de bebelusi, mare parte din cauza mamelor cretine, care duc sarcina aiurea?
• Ca pe soselele Romaniei mor in fiecare an, in accidente de masina, peste 4.000 de oameni, adica populatia unei comune, mare parte din cauza bauturii?
• Ca in Romania mor anual de cancer 70.000 de oameni, pentru ca refuzam sa cumparam medicamente oncologice de ultima generatie? Pai 70.000 de oameni inseamna toata populatia din Campina, Breaza, Sinaia, Busteni si Azuga!

Sigur, ai nostri nu mor impreuna. Nu mor socant. Nu reprezinta subiect de stire, pe toate televiziunile, in acelasi timp. Dar tot ar merita ceva mai multa atentie. 

• In primul rand, pentru ca pe unii ii cunoastem. Ne sunt rude, prieteni, colegi...
• In al doilea rand, pentru ca pe unii inca ii mai putem salva de la moarte. Cu un sfat, cu un ban, sau punand presiune pe stat....
• In al treilea rand, pentru ca asa ar fi normal, sa manifestam atentie si compasiune pentru ai nostri inaintea alor lor...

Da, avem de ieri 300 de decese, intr-o chestie spectaculos ambalata si prezentata de media. Dar asta nu se intampla pentru ca cei 300 erau speciali. Sau pentru ca moartea lor reprezinta ceva pentru umanitate. Toata tevatura asta a aparut doar pentru ca unii au interes sa mai vanda niste arme, iar altii sa castige niste teritorii.

Iar presa s-a bagat in oala asta tot pe interes: pentru audienta. Rulezi aceleasi imagini si preiei moca aceleasi informatii venite de afara, si faci un program tv fara munca, fara productie, fara deplasari si fara reporteri. Dati-mi trei elevi de clasa a cincea, buni la romana, si intr-o ora ii invat sa faca un program tv de stiri externe de-o sa ziceti ca va uitati la Reuters.

Ce vreau sa spun este ca si autorii, si naratorii evenimentului petrecut ieri in Ucraina sunt niste cinici, care vor ca tu sa lacrimezi aiurea, ignorand ce se intampla chiar langa tine. Te vor alienat, conectat la problemele prezentate de ei la tv, nu la cele pe care le-ai putea sesiza uitandu-te pe geam. 

Altfel, urez o tragedie placuta tuturor! Sa nu uitati sa discutati despre ea weekendul asta, la baute. Si de luni sa uitati complet, ca sa aveti memoria libera pentru urmatoarea tragedie televizata.

„...în jurul orelor ... pe rază localitătii Tancăbesti a avut loc un accident rutier ... decesul unei persoane ce traversa strada ... șoferul este militar în cadrul SRI ... avea o alcoolemie de 0,43 ml/l alcool pur în aerul expirat ... dosar penal ... ucidere din culpă și conducerea unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice... Parchetul Militar ..." (IPJ Ilfov). Ulterior s-a aflat că autorul accidentului era chiar șeful SRI Prahova și de aici a plecat un văl (mic, temperat), de indignare publică: Un asemenea om, băut la volan?! Păi cum se poate așa ceva??????

Se poate, băieți. Șeful SRI Prahova conducea băut dintr-un motiv foarte simplu: toți oficialii români beau și își conduc mașinile. I-am văzut eu

Timp de 15 ani, am fost la n evenimente care aveau cel puțin trei ingrediente: 1. se desfășurau după oră 14.00; 2. includeau servirea de băuturi alcoolice; 3. la ele participau și înalți oficiali locali sau naționali. De la fiecare din ele plecau, băuți, la volan, cel puțin 10-15 persoane. Senatori, deputați, prefecți, primari, șefi de poliție, din Finanțe, diverși directori și șefi de servicii, dar și secretari de stat, miniștri, președinți. Și jurnaliști.

Că mă credeți sau nu, eu n-am făcut-o niciodată, din două motive: Primul: în a doua luna de deținere a permisului auto, după ce băusem un singur pahar de vin, era să lovesc un băiețel care mi-a traversat, din senin, prin fața mașinii. Avea exact înălțimea fiicei mele, iar gândul că părinții lui erau să rămână fără el iar fiica mea fără mine anii pe care i-aș fi petrecut la pușcarie a fost un element de autoeducare rutieră de excepție. Al doilea motiv: eu n-am fost niciodată un jurnalist iubit de oficiali și nu mi-aș fi riscat permisul sau libertatea consumând alcool în prezența unor tipi care abia așteptau să mă lase fără permis, viitor, picioare etc. Așa că fie nu beam alcool, fie îmi lăsam mașina acolo, după eveniment.

Va rog sa nu incepeti cu "Dar de ce scrii asta abia acum si n-ai scris atunci, cand se imbatau aia pe langa tine?". Adica, intrebarea e justificata, dar n-o sa fiti de acord cu raspunsul daca nu stiti contextul. Stiu ca vedeti in filme cum jurnalistul de investigatie munceste la biblioteca, fileaza, bate arhivele in cautarea unor indicii. La noi nu e asa. La noi, investigatia de presa incepe la spriz. Acolo se dezleaga limbile si afli cine cu cine ce a facut si de ce si cati bani si de la cine si pentru cine si cand. Daca ai suficienta minte sa pui cap la cap ce auzi si sa cauti, in zilele urmatoare, dovezi care sa sustina ce-ai aflat, te-ai ales cu o preafrumoasa ancheta de presa. Dar niciodata nu scriam despre chefurile alea, ar fi fost ca si cum as fi taiat vaca, in loc sa o mulg.

Nu pot sa continui textul asta fara sa spun si ca si eu am condus, băut, de câteva ori. De două ori am mers la București la câteva ore după ce băusem destul cât să nu mă ating de volan, dar pentru că prezența mea era vitală în rezolvarea unor probleme ale altor oameni la care tin. Am condus cu 40 la oră, cu ochii beliți în toate părțile. Alta data am condus nebunește, într-o noapte ploioasă căreia îi mulțumesc, pentru că așa drumul a fost extrem de liber. Din nou, era vorba de o urgență, de data asta medicală. Și-am mai condus o data băut, singura data cand am facut-o fara un motiv intemeiat. Luasem prânzul la un local aflat foarte aproape de casa și ne-am întins la spritz, iar pe la doua noaptea am ieșit în fața hotelului și am decis că până la mine acasă e o linie foarte .... dreaptă. Au urmat câteva minute de chin să scot mașina din parcare, alte câteva minute să ajung acasă pe o strada absolut pustie și o parcare în fața blocului care m-a făcut să mă piș pe mine de râs, a două zi, când m-am trezit: ocupasem nu două, ci trei locuri de parcare și blocasem două mașini. Nu-s deloc mandru de mine ca am facut asta si ma consolez doar cu gandul ca nu cred sa existe cineva cu permis auto de mai mult de 15 ani care n-a condus baut cel putin o data.

Marea diferenta intre mine si oamenii ca seful SRI Prahova este ca, daca as fi fost oprit de politie, eu as fi ramas fara permis in oricare din situatiile de mai sus. Ei nu. Pot sa va asigur, in cunostinta de cauza, că în România, un post înalt în ierarhia unor instituții îți permite să bei până mori și să te urci la volan fără să riști să fii oprit, vreodată, de vreun polițist, pentru că fiecare polițist de rutieră cu mai mult de cinci ani de experiență știe numerele de înmatriculare ale mașinilor tuturor instituțiilor și evită să le oprească, știind că din mașinile aia se poate da un telefon care să le mute postul undeva unde îngheață frigul. Si tipul ăsta de la SRI ar fi ajuns acasă, neoprit de nimeni, dacă nu o lovea pe femeia aia. Iar daca nu murea tipa, vă asigur ca nici alcoolemia lui din seara aia n-ar fi fost cunoscută vreodată. Ar fi sunat telefoanele si s-ar fi rezolvat problema, cumva.

Dar nu vorbim doar de ăștia ca seful SRI Prahova. Pe lângă fiecare înalt oficial sunt 5-10 oameni de afaceri, de obicei cei care plătesc mesele si care se folosesc de relațiile de prietenie cu oficialii pentru a-și câștiga imunitatea în trafic. Adăugați și nevestele oficialilor și copiii lor. Adăugați-le și adjuncții. Și ei sunt imuni la poliția rutieră, iar dacă sunt opriți, dau un telefon unde trebuie iar agentului ăla i se transmite, pe loc, că poate are și altă treabă. Si chiar daca, pe loc, agentul rezista sugestiei de a nu-si face meseria, in maxim un an simte efectele intransigentei lui, pentru ca leprele astea sunt si razbunatoare si bine conectate, iar politistul ala are nevasta, parinti, frati, vreun balcon inchis fara autorizatie sau vreun teren fara cadastrul in regula....

Dacă cineva, cu mai mult timp decât mine, ar face o istorie a incidentelor rutiere în care au fost implicați înalți oficiali de stat care erau băuți, ar ieși o listă pe cinste. În fugă, așa, amintesc cativa: colonelul DIE Bernevig, Cristian Boureanu, Ludovic Orban, Nicușor Constantinescu, Radu Sorin, Mircia Muntean, Vasile Cățea, Marius Nicoara....

În Prahova sunt vreo sută de primarii, vreo cincizeci de direcții deconcentrate, vreo zece filiale de partid și diverse organizații, vreo două sute de biserici și vreo douăzeci de cabinete parlamentare. Folosind algoritmul de mai sus, mie îmi da că între 500 și 1500 de oameni își conduc mașinile fără să fie opriți de poliție sau, dacă sunt opriți, fără să fie testați cu etilotestul. Multiplic cu numărul de județe și îmi da, în variantă optimistă, că doar 20.000 de șmecheri din România conduc băuți. Singura metoda de lupta impotriva lor si a celor ce ii protejeaza pe care o vad eu este camera video de pe echipamentul politistului de rutiera (bodycam). Ne trebuie un martor digital si impartial pentru ca interactiunea dintre politistul de rutiera si soferul baut, oricine ar fi el, sa nu se mai soldeze decat cu ridicarea permisului. Dar nu-mi fac mari sperante. In ultimii 20 de ani, Politia Romana, desi are vreo 5.000 de politisti de rutiera, a cumparat doar vreo 40 de bodycam-uri. Pai ce politician credeti voi ca o sa aprobe, vreodata, o alocare bugetara pentru inca 4.950?!

Înțelegeți, acum, de ce nu mai contează că șeful SRI Prahova a accidentat mortal o femeie, băut fiind? Păi e doar unul din cei 20.000 care puteau omori pe cineva în seara aia. Am scapat ieftin, ar trebui să fim fericiți....

sau mai bine uita tot ce ai citit si cumpără niște cărți mișto pentru niște tipe mișto:

  

Nu stiu in alte parti cum e, dar in Ploiesti, jurnalistii primesc niste alerte pe telefon, cand se intampla ceva nasol, care e de competenta Politiei. Iar din ce primesc eu, 90% sunt accidente rutiere. Multe, cu pietoni. 

Pe de alta parte, trecand de 5-6 ori pe zi pe Republicii, am vazut cu ochii mei destule accidente rutiere, inclusiv cu pietoni. Pe o parte a strazii e o scoala si cateva localuri, iar pe cealalta, un parc - magneti pentru pietonii grabiti.

Din ambele motive, nu conduc in viteza pe tronsonul ala. Cand am 50 la ora, se poate spune ca ma grabesc. 

Dar in ziua aia, tot era sa o comit. Era mic de inaltime. Cam cat tufele alea de trandafiri (sa le tunda cineva, va rog), care mi l-au ascuns privirii, in intentia lui de a traversa. N-aveam 50 la ora, nici 40, dar pentru ca efectiv s-a repezit pe trecerea de pietoni, dupa care s-a oprit, fix pe banda mea, sa se uite dupa  - nu stiu, probabil un coleg sau un prieten - a fost nevoie sa franez brutal, actionand inclusiv frana de mana. Cu greu, tragand si de volan in stanga, l-am ratat cu 30 de centimetri.

Am coborat geamul, pentru ca am vrut sa-i spun ceva de genul "asigura-te, pustiule, cand traversezi". Nu sa-l injur, pentru ca nu fac asta cu minorii, in trafic. Nici sa-l cert. Doar sa-i spun sa fie atent data viitoare. Nu eram nervos cat speriat. Din pacate, pustiul era la fel de speriat ca si mine. Vazand ca nu plec de pe loc, a rupt-o la fuga si a traversat fara sa se asigure si tronsonul urmator de drum.

N-am plecat de-acolo pana nu l-am vazut, in siguranta, pe trotuar si nu i-am facut aceasta fotografie. Ok, de mine s-a speriat, dar cineva trebuie sa-i spuna ca nu e o chestie optionala sa te asiguri cand traversezi. O faci si traiesti fericit, sau mori. Atat de simplu e. Sigur, e greu sa-i explici moartea unui copil. Si nici nu sunt sigur ca e bine s-o faci. Dar asta nu e treaba mea, ci a tatalui lui. 

Stai de vorba cu el, fratele meu! E treaba ta cum, dar e musai s-o faci. Cu mine a avut noroc, dar pe acolo se circula in viteza de cand e orasul. E un aliniament destul de lung, asfaltul e ok, radare nu-s niciodata in zona, e cumva normal ca iresponsabilii sa apase pe pedala.

Si inca ceva: are cineva idee ce s-a petrecut cu orele alea de circulatie rutiera din scoli? Cu patrulele scolare? Cu concursurile de profil? De ce aruncam la cos tot ce s-a intamplat in comunism, indiferent daca e bun sau rau?

Recunoaste-ti pustiul, daca e al tau. Fotografia e facuta pe 25 mai, ora 16.46. Nu-l certa, eu nu obtin ce vreau de la M cand o cert, ci cand discut cu ea. Explica-i ce si cum si nu uita sa-l imbratisezi in fiecare zi in care se duce la scoala de capul lui. Traim intr-o lume nebuna, in care orice cretin are carnet de sofer, punem amenajarile peisajistice inaintea sigurantei publice iar la scoala si acasa nu se mai invata nici macar reguli de supravietuire urbana.

Comentezi? Ia de colea: www.facebook.com/bogdanstoica.ro

Ma numesc Bogdan Stoica, sunt din Ploiesti, si as dori sa-mi prezint scuzele sincere pentru ce-a debitat in aceasta seara, la televizor, presedintele meu. Intre noi fie vorba, cred ca era baut la maxim. Nu l-am vazut niciodata atat de pornit impotriva tuturor.

Vezi matale, domnu' Putin, presedintele meu traverseaza o perioada proasta. S-a inhaitat cu niste tigani, a babardit niste terenuri, preferata nu-i mai ciuguleste din palma, nervoasa ca n-are partidul promis, mare si frumos. Pe aici nu-l mai place multa lume, si asta il face nervos. N-ai vazut ca s-a luat si de liderii din NATO, ca n-au facut ce-a zis el?! Iti dai seama ce era in ficatul lui???

Te rog sa treci cu vederea si faza aia cu razboiul economic, "chiar daca pierderile vor fi imense". De asta chiar il doare-n basca, garantez, pentru ca habar n-are cat costa benzina, gazul, painea, telefonul. Eu i le platesc, de ani de zile. Si pentru mine, un razboi economic cu Rusia ar aduce pierderi imense. Asa ca nu, da? Sa nu cumva, da? Ca nu eu am zis ca esti mana in mana cu teroristii. 

Altfel, toate bune? Sanatos? Ti-ati terminat colectia de avioane? Sa stii ca nu te plac nici cat negru sub unghie, dar nu-s tampit ca altii, sa te infurii aiurea si sa risc o confruntare cu tine Astept sa mori, glorios, ca toti liderii Rusiei: de o cauza oficiala si de una neoficiala.

Revenind la ce-a zis presedintele meu: sa nu fi bulangiu, da? Ca aragazul lu' mama nu merge pe lemne.... A zis si el ceva, la ghici, sa nu se mai uite lumea la filmuletele Isaurei Mondialu....

Se ia un cetatean. Sa-i zicem, la nimereala, Serban Huidu. Este rugat sa-si conduca masina ca un descreierat, sa ucida niste oameni, apoi se prezinta povestea unui judecator, care decide: trei ani de inchisoare cu suspendare.

Se ia apoi un pustan drogat si prost. I sa dau niste prafuri si un BMW X5, si este lasat si el sa omoare niste oameni. Din nou, se ajunge la un judecator, care decide: cinci ani de inchisoare cu executare.

Va vine sa credeti ca ambele exercitii au fost rezolvate gresit?

Expertiza mea in domeniul juridic este limitata, stiu foarte bine doar ca nu-mi plac avocatii. La judecatori nu ma pricep deloc, nici la munca lor. Dar, cand eram mic, am citit undeva ca ei trebuie sa fie inamovibili. Cu alte cuvinte, nu trebuie sa poata fi influentati de nici un factor extern, cum ar fi sefii, relatarile de presa, pozitia sociala a inculpatilor, parerile pro sau contra. Trebuie sa se uite doar la dovezi si sa actioneze strict in spiritul Codului Penal.

Si atunci, cum e posibil ca doi tipi, care au in comun pasiunea de a lua viata altora folosind o masina, sa fie judecati diferit? 

Cum a fost posibil ca Serban Huidu sa ramana liber? Si de cand o dubla-crima poate fi platita doar cu cinci ani de inchisoare?

Cum spuneam, nu ma pricep la justitie. Dar as prefera o justitie de tip american, unde elementul valoros este precedentul. Adica, atunci cand judeci un violator, si un alt judecator, acum niste ani, a dat o pedeapsa de 20 de ani de inchisoare pentru o fapta similara, si asta primeste tot 20 de ani. Ar fi ca la amenzi. Am invata rapid ce riscam, atunci cand bautura, drogurile sau furia oarba ne intuneca mintile.

De exemplu, stiu sigur, ca daca trec pe rosu intr-o intersectie, raman fara permis. Nu stiu insa ce se intampla daca omor un om cu masina, cand trec pe rosu. Primesc 15 ani, pentru crima, daca e un oficial cu rang inalt? Primesc cinci ani, daca e un amarat? Sau primesc o pedeapsa cu suspendare, pentru ca sunt ala care scrie pe blogul citit de atat de multi oameni?

Sau e in functie de zodie?

N-o sa uit niciodata ce mi-a spus un prieten avocat (stiu ca ma contrazic singur), acum cativa ani: coane, daca exista cineva pe care-l vrei mort, nu-i da in cap, nu pune mana pe cutit, ca faci puscarie ca berilă pentru omor deosebit de grav. Afla-i programul si da peste el cu masina; intri la omor din culpa si scapi cu suspendare. De ce sa faci tu puscarie pentru altii?