Eu nu le am deloc cu cumparaturile. Adica, nu vad de ce sa-mi cumpar lucruri. Cum sa-mi cumpar sosete, daca am? De ce mi-as lua un pulover, daca mai am cinci? In general, imi cumpar haine cand e nevoie. Ultima haina cumparata din Afi a fost o camasa. Aveam o intalnire chiar acolo, eram intr-un tricou, si am avut un feeling ca interlocutorul meu o sa fie bine imbracat. Asa a fost! Avea o camasa care valora cat toata tinuta mea, si-am facut bine ca am renuntat la tricou, chit ca am socat o baba, care m-a vazut cum ma schimbam in masina....
Azi, insa, m-am jucat, pentru prima oara, cu un card Afi VIP Club. Un card emis fie de Afi Palace Ploiesti, fie de Afi Palace Cotroceni, si care e valabil in ambele locatii. Se acorda dupa criteriul financiar, respectiv dupa ce-ti cumperi ceva, dintr-un singur magazin, de 700 de lei, si daca dupa aia, in maxim 30 de zile, mai cumperi, din oricare/toate magazinele afiliate, chestii de inca 2.800 de lei.
Multi bani, nu? Adica, nu e tocmai un produs popular. Pe de alta parte, nu sunt atat de multi. Toti cumparam, cel putin o data pe an, cate ceva de 700 de lei. Nici nu vreau sa-mi amintesc de luna septembrie, in care, in fiecare an, descopar cat a crescut fii-mea, de nu-i mai vin nici macar tricourile. Si n-a costat niciodata doar 700 de lei sa o pregatesc pentru scoala....
Plus ca daca te uiti la card ca la o investitie, cum m-am uitat eu azi...
Am intrat azi, cu el, in doua magazine:
Pretty cool, nu? E ca si cum ai avea un inel fermecat, care reduce preturile doar pentru tine.
De fapt, la asta se rezuma totul. In loc sa te pupe in cur aiurea si sa-ti ia cadouri de Craciun, Paste si de ziua ta, afiotii iti ofera libertatea de a-ti cheltui banii pe chestii care-ti plac doar tie, cu atat mai avantajos cu cat esti mai tenace in a urmari ofertele. Poti sa-ti iei produse la jumatate de pret, pentru ca se cumuleaza reducerea magazinului cu reducerea oferita de card. M m-a anuntat deja ca o sa monitorizeze ofertele Mohito, Cropp si Sinsay, iar eu mi-am propus sa-mi iau naichiurile alea.
M-am uitat si pe site, sa vad ce alte chestii mai pot face cu cardul. Cateva chiar sunt ok.
Inca o observatie: aveam senzatia ca eu nu-mi cumpar nimic din magazinele partenere AFI VIP, adica Aldo, Al Wady, Amsterdam, Bigotti, Braiconf, Cinema City, Cropp Town, Il Passo, Jack& Jones, Kitchen Shop, Massini, Mohito, Moving Express, Musette, Nike, Optinova, Plafar, Reserved, Sabon, Samsonite, Sinsay, Timeout, Ted’s Coffee, Zappa. Acum, ca le-am trecut in revista, am constatat ca din zece (sunt 24 toate) am cumparat, anul trecut, cate ceva. Deci nu-s atat de anti-shopping cum credeam....
DISCLAIMER - N-am fost rugat/platit sa scriu acest text, nici de AFI, nici de entitati afiliate AFI si nici n-am cerut/primit favoruri sexuale pentru asta, desi n-ar fi fost impotriva religiei mele nici una dintre cele doua situatii. E doar o chestie care mi se pare fun.
De cand s-a apucat serios de citit, M primeste, de ziua ei sau de sarbatori, si bani, nu doar daruri. "Sa-ti cumperi carti, sau ce vrei tu"", se aude, de fiecare data, urarea. Si pentru ca stia ca azi e deschis AFI Ploiesti, M a vrut sa dam o fuga acolo, sa-si cumpere carti cu banii primiti de Craciun. Cum nu ma impotrivesc cititului, ba chiar dimpotriva, m-am urcat in masina si in 10 minute am ajuns ...
intr-o parcare plina. Nu glumesc, parcarea AFI era plina cu masini. Am stat un pic la usa, sa intre zecile de oameni care s-au gasit, la aceeasi ora cu mine, sa vina sa cumpere....
mancare, globulete, vin, cadouri, faina, zahar, carne. Nu glumesc nici acum, 8 din 10 oameni care au intrat in AFI azi se duceau in Cora. Ce Dumnezeu mai aveau de cumparat, nu stiu, dar ieseau cu caruturile pline. Am facut si un video, de plictiseala, dupa care m-am dus la Gloria Jeans, sa beau o cafea, cat statea M sa-si aleaga o carte, si-acolo am vazut...
cafeneaua aproape plina. Cu pustani, in mare parte. Plictisiti probabil de mesele imbelsugate de acasa, unde insa nu pot fuma de fata cu parintii, au ales sa se mai vada o data, si sa-si spuna, cel mai probabil, ce-a primit fiecare. A venit si M cu cartile, si, inainte sa plecam, am decis sa urcam. Eram curios sa vad daca....
e cineva in zona de food. Si - surpriza din nou - era plin la McDonald's. Aici chiar m-am blocat. Cum sa mananci la mec de Craciun? De ce ai face asta? Cat de prost gatesc parintii, sau nevasta?
Am revenit cu M acasa, care m-a anuntat care sunt optiunile ei: citeste, sau cauta un film la tv, sau se uita pe stumbleupon. Solo. Bine, ma, solo placut....
Cumva, si eu am chef de solo. N-am chef sa conduc masina, n-am chef sa stau incaltat pe undeva, n-am chef sa mananc iar. Asa ca mi-am pus un pahar de vin si o sa deschid o carte, imediat ce termin textul asta in care incerc sa-mi explic cum s-a transformat Craciunul intr-o simpla duminica cu cadouri din timpul saptamanii.
Pentru ca de transformat s-a transformat, asta e clar. Azi am vazut deschise nu doar un mall, ci si magazine, localuri, benzinarii, farmacii. In curand o sa ramana deschise si cabinetele stomatologice, atelierele de reparatii telefoane si o sa se lucreze la cate o casa al carui proprietar vrea macar parchetul pus pana de Revelion. Pentru ca de Revelion - ati ghicit! - vrea sa-si invite partenerii de afaceri la o discutie de business. Ceva relaxat, la un spirtz, ca intr-o duminica oarecare....
Am pus titlul acesta pentru ca a asta fost prima ideea care mi-a trecut prin cap, dar si de lene sa mai caut altul. De fapt, eu stiu exact cine mi-a furat Craciunul. Mi l-am furat singur.
Poza e făcută cu o zi înainte de Crăciun.
Cautam azi, prin Ploiesti, un hard extern. Apropo: cum e posibil ca magazinele no-name sa vanda nimicuri de-astea mai scump decat retelele de electro/IT? Nu zic ca intre 220 de lei si 240 de lei e o diferenta atat de mare. Dar este, totusi, o diferenta de 10%, uriasa atunci cand vrei sa traiesti pe o piata dominata de giganti ca Altex, Domo, Flanco.
Nici nu luasem in calcul eMag-ul. Mie, personal, brandul asta mi se pare cel mai ipocrit dintre toate. Nu e normal sa vinzi la acelasi pret cu unul care vinde in 50 de showroom-uri uriase, atata timp cat tu vinzi de pe net. Adica n-ai chirie, becuri, gresie, raft, etc de platit. Intr-o piata normala, eMag ar trebui sa vanda cu 30% mai ieftin decat Altex, de exemplu.
Dar azi am ajuns in Afi, cu showroom-ul ala eMag mic si meschin, si am zis sa vad preturile. 190 de lei un hard extern exact ca la ATX Computer, unde era vreo 230 de lei. L-am luat, si cand m-a trimis emagărul la casierie să plătesc, am vazut casierita, care avea niste sani din seria ... panică-panică!
Nu vreau sa vorbesc despre ei. Daca imi plac sau nu. Daca m-as juca cu ei sau nu. Daca m-am gandit la ceva, cumva, candva. Si asta pentru ca oricum n-am actionat in nici un fel. M-am chinuit sa ma uit in perete, cat am putut...
Dar tot a contat, sa stiti. Oricat ne-am da noi barbatii de loiali [eu sunt], de bine intentionati [da, sunt], de relaxati [clar, sunt], de relaxati la capitolul sex [ :) ], tot ne impresioneaza o pereche de sani enormi. Mai mult ca sigur, de acum incolo, cand o sa mai am de cumparat ceva care se baga in priza, si-o sa fiu in zona AFI, o sa verific preturile si la eMag.
Tot asa cum, atunci cand ma duc la Tres Olivos, ma uit daca e de serviciu bruneta aia cu bustul senzational.
Si la Bricostore, la biroul de credite, e o tipa care-ti rupe capul, vizual vorbind.
Pe aia de la Carrefour, sectorul de tigari, o stiti?
Dar pe aia de la Nero Bianco?
Sau pe Andreea, care a fost la Filicori, pana anul trecut?
Sau blonda din prima serie de angajati ai Sky Club...
Si la firma unui amic e o tipa dementiala.
Nu m-am dat in viata mea la o tipa care vinde, cumpara, sau asigura un serviciu, de pe pozitia mea de client. Nici nu stiu sa agat, in pana mea! Dar tot am in cap o harta cu sanii si fundurile misto ale Ploiestiului. Stiu, nu-mi foloseste la nimic concret. Dar nici nu-mi dauneaza, asa ca....
hartasanilor.ro, bunaciuni.ro - sau altceva de genul asta - ar fi genul de website care ar avea un public numeros, de tip OTV. Stiti voi: nimeni nu recunostea ca se uita la domnu' Dan, dar toata lumea stia ce-a spus aseara.
Stiu, suna misogin si sexist, dar depinde doar de developeri sa nu si fie asa ceva.
Aveam 30 de minute intre doua intalniri asa ca am iesit si m-am asezat la o masă pe terasă. Mi-am luat un Mirinda, că nu mai băusem de ani de zile. Nu trec cinci minute și aud, din stânga "Ai scris de mine, că trag pe nas de pe platane...". Mă uit: un wannabe de MC/DJ mă privea confuz de la masa vecină. Știam personajul. Da, un drogat notoriu. Nu l-am băgat în seamă. Nu mai știu ce-am scris, de cine, am făcut-o de prea multe ori. Omul a mai repetat de vreo două ori chestia cu "ai scris de mine" și pe urmă a început o conversație cu o fătucă. Când mi-a expirat timpul, am chemat ospătarul să achit sucul și să vezi chestie: "domnul de la masa vecină v-a achitat consumația". Am rămas paf. I-am dat zece lei ospătarului și i-am spus să-i transmită "domnului" să-mi sugă pula. Și-am plecat.
Cinci minute mai târziu, mă sună drogatul. De unde avea numărul, dracu' știe. Că sunt bulangiu și fricos, și-am înjurat și-am fugit de frică. Normal, ca orice dobitoc de bărbat, am întors mașina și-am revenit la terasă, să-i dau drogatului cu masa-n dinți. Evident, curajosul nu mai era acolo, furia mea s-a transformat în frustrare și i-am mai transmis prin ospătar niște înjurături. Apoi mi-am reluat goana spre întâlnirea doi, și de pe drum, am sunat-o pe angajatoarea lui. Șefa clubului unde lucra prăfuitul. "Măi femeie, angajezi toți terminații, dacă-ți vine cu prafurile la el și ai o razie de la BCCO cum pula mea mai scoți cămașa? Ce club conduci tu unde nu doar clienții, ci și angajații trag pe nas?!". N-o să uit cât voi trăi reacția ei. "Hai, măi Bogdane, vă certați aiurea, nu e băiat rău, oricum el pleacă afară, pe bune vă certați de la un suc...."
Evident, fără nici o legătură, vă anunț că pe 14 februarie se inchide Zappa. Sincer, mă mir că a durat atât. Zappa a fost un loc făcut mișto, dar care a fost dat pe mâna unor nepricepuți care l-au transformat rapid în cel mai rău famat loc al Ploieștiului. Spre final, era aproape la fel de rău ca într-un club de manele.
Cum a murit clubul? Păi, a murit un pic din prima zi, când cineva inteligent la maxim a decis să aplice rețeta care a ucis și alte cluburi din oraș: aducem trupe potrivite pentru targetul 15-20 de ani, că ăștia arată bine și fac atmosferă. Așa s-a umplut clubul de minori. Și pentru că notele de plată ale minorilor au fost mediocre (eu știam că puștii n-au salarii să le spargă, dar na, poate asta e o informație inaccesibila unora), s-a permis accesul în club oricui făcea consumație. Și ghici ce? Cei mai dubioși dintre dubioșii Ploieștiului s-au simțit în Zappa ca acasă. Cine nu crede, să se uite pe pozele de pe fb. Neoficial, n-a fost seară de club în clubul ăla fără măcar o bătaie, deși Poliția Ploiești nu suflă o vorbă despre asta. În mod absolut logic, oamenii ok n-au mai călcat pe acolo. Clubberii au luat drumul Bucureștiului, iar ăia ca mine, care dansează ca un scaun, au virat-o spre restaurante și pub-uri cu muzică bună. Singura funcție pozitivă a Zappa a devenit cea de fosă septică socială, dacă pot să spun așa. Înțelegeți voi....
Ce s-a întâmplat, concret, de s-a luat decizia închiderii Zappa, nu știu exact. Mă simt bine știind că le-am spus, în vreo două rânduri, celor de la Afi, că au o problemă cu clubul. Uitându-mă pe comunicatul dat de mall, care vorbește despre mutarea interesului de pe party people pe family, înțeleg că s-au prins, într-un final, că ceva nu e bine în demografice. Tot e bine că s-au prins.... Sunt curios doar dacă de schimbare se vor ocupa aceiași oameni care au condus clubul. Și dacă în noul concept se va continua practica vinderii de alcool minorilor.
Nu doar în Zappa se întâmplă asta, ca să fiu corect. Se întâmplă peste tot, pentru că legislația românească e absolut stupidă. În Ro, ai voie în cluburi de la vârsta de 14 ani. Teoretic, n-ai voie să cumperi alcool, dar puțini barmani cer cărțile de identitate clienților. Adăugați că nu mai e ușor să-ți dai seama dacă tipa din fața ta e clasa a opta sau a terminat facultatea și că băieții au barbă și 1.80 din clasa a 8-a..... Așa se face că puștanii consumă alcool în toate localurile, fără probleme. Poliția mai face razii, verificând vârsta, dar fără să verifice și dacă cei sub 18 ani găsiți în club au consumat alcool. N-am văzut niciodată razii cu fiole, în urma cărora părinții să afle că ăla micu' e un bețiv în devenire iar cluburile să ia niște amenzi cât stadionul național.
Stai un pic... asta e o idee chiar bună. Nu? Domnu' Ciolos, gasim si noi bani pentru vreun milion de teste de alcoolemie? Că banii s-ar întoarce rapid la buget, din amenzi....
Cât despre închiderea Zappa, sunt un pic trist. În pozele cui o să mai văd eu interlopi fericiți?
Comentezi? Fă-o aici: facebook.com/bogdanstoica.ro
Disclaimer: n-am reușit niciodată, indiferent de anturajul avut, să mă conving că merită să consum droguri. Nici ușoare, nici grele. Probabil n-am avut niciodată nevoie să fiu cu totul altcineva. Când vreau să mă eliberez un pic de mine, consum doar alcool. Te rog, nu mă certa că-s încuiat din cauza asta.
Inainte de toate, sa definim mall-ul. Pentru un bodyguard, mall-ul este obiectivul. Iar legat de obiectiv, bodyguard-ul are sarcini clare, pe care a semnat ca le va indeplini. Nu e de gluma, da? Omul e in misiune, nu asa, ca un prapadit de doctor care doar scrie retete toata ziua....
Pentru un om obisnuit, mall-ul este fosta piata publica. Parintii nostri mergeau la piata si opreau si la o bere. Targuiau niste haine si mergeau la un spectacol. Ieseau la bulevard si reveneau cu taxiul. Noi facem toate astea la mall. E o mini-lume, chiar centrul universului social, pentru foarte multi. Sunt convins ca daca vreun mall ar face o pista de biciclete la interior, am vedea si oameni pedaland, nu doar mergand pe acolo.
Ajung si eu, destul de des. Pot sa-mi fac cumparaturile, pot sa merg la sala, pot sa ma tund, sa beau, sa mananc, sa ma imbrac, sa ma incalt, pot sa-mi cumpar medicamente, pot sa-mi schimb abonamentul la cablu sau sa asist la vreun concert. Pot sa fac aproape orice fac in restul orasului.
Dar eu inca pot sa-mi fac cumparaturile oriunde, nu tin deloc la branduri. Asa ca, pentru mine, ca fotograf, mall-ul este mai mult un experiment social imens si intens. Pot trece zeci de mii de oameni, intr-o zi, printr-un mall. Varietatea aia de figuri, de obiceiuri, de haine, de atitudini e foarte greu de gasit in alta parte decat la mall. Lumina este perfecta, aproape oriunde, ai reflexii, ai umbre, ai tot ce vrei... Am facut fotografii foarte bune (apropo, fotografia alaturata, facuta in Afi Palace Ploiesti, e una din preferatele mele) in acest mall, care, daca n-au contribuit la succesul acestui brand. macar nu i-au dat in cap, asa cum o poate face un bodyguard prost instruit.
Revin, asadar, la bodyguarzi. Data fiind importanta publica a unui mall, daca as avea/conduce unul, as avea foarte mare grija cand as selecta oamenii care se ocupa de paza. Bodyguarzii, cum ar veni, desi multi nu-s asa ceva. Eu am pretentia de la un bodyguard sa ma domine prin statura. Sa fie mai lat in spate decat mine. Sa fie imbracat diferit, ca sa inteleg mesajul, atunci cand e un mesaj. Sa nu fie singur, ca sa ma simt in siguranta, sau, dupa caz, intimidat. Vreau sa indeplineasca functia sociala a politistului, care genereaza securitate prin simpla prezenta. Sau nu stiati ca de-aia poarta politistii uniforma?
Selectia asta nu se face insa foarte bine, nicaieri in Romania. De obicei, mall-ul semneaza un contract cu o firma de paza. Criteriul principal este pretul, pentru ca un mall este un business, nu un centru de excelenta in badigărdeală. Iar firma aia de paza trimite, de obicei, la obiectiv, două feluri de oameni: unii numa' muschi, ca sa faca impresie, si altii care, neavand muschi, sunt suspectati ca au creier. Nu au mereu.
Luni seara, in Afi Palace Ploiesti. Ma duc sa las un dar, intr-o locatie. Scot cutia (apropo, era o cutie) din punga, o pun pe tejghea si dau sa-i fac o poza cu telefonul, pe care s-o trimit tipei care astepta darul. Brusc, sunt insfacat de brat si impins spre usa, de un nene de la paza, cu care am avut urmatorul dialog:
El: - Te-am vazut cand ai scos cutia din punga, ia-o si da-i drumul de-aici!
Eu: - Pai e cutia lor, nu a mea.
El: - Atunci las-o si da-i drumul de-aici!
Eu: - Nene, tu esti sanatos la cap?
El: - Nu conteaza! Tu esti ziaristul ala, de la site-ul ala online, care tot face poze pe aici...
Eu: - Asa, si?
El: - Da-i drumul. Afara!!! (catre colegi) Tineti-l afara, nu-l lasati sa mai intre!!!
Pana mea, eram afara deja, dus aproape pe sus... Am rugat pe cineva sa-l cheme afara pe furios, sa-i explic ce si cum. N-a vrut sa vina. Il vedeam prin geam cum discuta cu blonda de la receptie. Am asteptat, pazit politicos de doi bodyguarzi. cat sa fumez o tigara si am plecat. M era la scoala, trebuia s-o duc acasa.
Dupa ce am terminat si acest ultim job pe ziua de azi, m-am gandit la incidentul de la Afi Ploiesti. Intai m-am amuzat la maxim. Dintre toti bodyguarzii din lume, fix ala de 70 de kile (eu am 90), cu ochelari (eu n-am) si de 1.70m (eu am 1.80m) m-a dat afara! Si m-a dat afara nu cand am facut poze prin mall, ca de facut am facut, ci cand am venit fara aparatul foto. Am fost dat afara cand am vrut sa fac poze cu telefonul, ca alti un miliard de oameni din intreaga lume. Pai nu-i de ras, spuneti si voi?
Pe urma, nu mi s-a mai parut atat de amuzant. Am fost scos dintr-un mall, in vazul a zeci de oameni, care, cel mai probabil, acum isi inchipuie ca sunt un hot de buzunare. Motivul a fost - deduc din ce-mi aduc aminte din urletele lui - o incalcare a regulamentului Afi Palace pe care am facut-o acum un an, cand m-a surprins el facand poze clandestin.
Din desfasurarea evenimentelor de luni seara, eu inteleg ca tipul este incompetent pe jobul ala de la paza. Cum urla la mine, degeaba.... Sigur, nu vreau ca la paza sa fie niste tipi timizi si care rosesc imediat. Dar nici un agitat d-asta....
Sigur, ati putea crede ca, avand talent la scris si un lexic mai bogat ca tipul, povestesc mai bine si ca pun de la mine. Nu pun. Incidentul apare pe inregistrarile camerelor video, eram la intrare, nu in vreun colt...
Inchei cu o sugestie pentru cei din managementul Afi Ploiesti: v-ar deranja foarte tare sa-l trimiteti pe tipul asta sa pazeasca baxurile de apa din depozitul Cora? Si cand se varsa vreun bidon, sa poata sa-l ia la picioare, fericit, si sa urle la el: "Borsecule, ai udat Dornele si Zizinurile! Afara! Afara cu tine ca-ti dau doua mopuri de te usuc!!!!". In fond, ce-aveti de pierdut: sa ramaneti fara un sef la paza? Pai ce, asta-i sef?
Sigur, incidentul e un rahat, nimic grav. Dar daca in locul meu era vreo persoana de-aia tipicara, disperata sa o puna de-un proces de daune? Daca eram fiul vreunui deputat, ca ala care a avut o problema la gat ultima oara cand a venit la Afi? Daca eram unul din actionarii AFI Europe? Daca eram Fuego, si nu mai puteam sa cant, din cauza socului provocat de acest - cum sa-i zic, sa nu jignesc vreun cuvant? Acum, pe bune, afiotilor: va dati seama ce deservicii va poate aduce tipul asta?
UPDATE 1: "Omul de la paza care te-a dat afara din mall pentru ca faceai poze cu telefonul a actionat impotriva instructiunilor primite. Peste tot in lume ai voie sa faci fotografii cu telefonul intr-un mall. Ne-am dori ca oamenii sa aiba una sau mai multe poze facute in Afi Palace Ploiesti in casa, inclusiv pe frigider." [citat aproximativ, pentru ca n-am luat notite]. Cam asta este rezumatul discutiei pe care am purtat-o azi cu top-managementul Afi Palace Ploiesti, dupa ce incident. "Afioţii" m-au chemat azi la o discutie in care s-au clarificat toate aspectele posibile si imposibile ale incidentului de luni seara. Ma bucur ca s-au lamurit lucrurile si sper ca fiecare om din paza fiecarui mall din Romania sa inteleaga ca nu pazeste o unitate militara ultrasecreta. Da, mall-urile sunt teritorii private, nu spatii publice in care sa ma manifest cum vreau. Dar fara clienti relaxati, care sa se simta liberi sa faca orice nu afecteaza libertatea altora, un mall nu reprezinta nimic. Si gata. Telenovela se incheie aici.
UPDATE 2: imbecilul ala nu mai lucreaza la AFI Ploiesti. Incidentul si relatarea asta au facut ca spre mall sa curga alte cateva plangeri, care au convins managementul ca omu' era o bomba cu ceas.
Am fost client Filicori, una din cele doua cafenele de la parterul Afi Ploiesti, din prima zi, si mult timp dupa aia. Motive: pentru ca locatia e frumoasa, pentru ca sortimentul ala de cafea este perfect, pentru ca aveau o echipa de senzatie, pentru ca aveau cea mai frumoasa ospatarita din oras dar si pentru ca si alti amici de-ai mei considerau locul ala o alegere potrivita pentru o discutie matinala. Apropo, nu stiu daca am fost de 5 ori dupa ora 16.00, in Filicori...
Pe urma s-a stricat treaba. Andreea, frumospatarita, a plecat. A plecat si tipul venit sa asigure start-up-ul. Eu si amicii mei am continuat sa ne bem cafeaua acolo, dar din ce in ce mai stanjeniti de publicul cafenelei. Tigani, in mare majoritate.
Nu stiu cum au ajuns acolo. Poate ca toti locuiesc in zona, sau poate ca recomandarile facute pentru Filicori de multi, inclusiv de mine, au ajuns si la ei. Cert e ca ori de cate ori ajung in zona, constat ca 80% din clientela e formata din tigani.
Insist sa nu cititi asta ca pe un text rasist. Puteau fi chinezi in locul tiganilor care vin zilnic in Filicori, sau suedezi blonzi cu ochi albastri. Nu culoarea pielii e problema, ci comportamentul colectiv si ambianta creata de el.
Iar sambata dimineata, mi-am pus capac, singur.
Eram singur la cafenea, o asteptam pe fiica mea sa vina din Carturesti. Pe terasa mai erau, in fata mea, doua tipe imbracate sport, iar in lateral - doi tigani cu doua tiganci. Mesele erau la distante egale de mine. N-am auzit o vorba dinspre cele doua tipe in colanti si adidasi, dar am auzit tot de la cei patru. Pentru ca tipau.
Si nu mi s-a parut corect. Cand imi butonez telefonul la o cafea, vreau sa aud muzica sau franturi de conversatii normale. Nu urlete, nu amenintari, nu injuraturi. Atunci am luat decizia sa nu mai vin niciodata la Filicori.
N-o sa ma mai duc acolo asa cum nu ma duc niciodata sa beau ceva in bufetul Garii de Sud, sau in barul de gay de la Hale. Motivele nu tin de rasism, ci de diferentele culturale majore dintre mine si cei pe care eu ii vad mereu la Filicori. Eu nu-s ca ei, ei nu-s ca mine, ce sa cautam in acelasi loc?
Apropo: are cineva idee unde mai gasesti cafea Filicori in Ploiesti?