Copiii vă aud câteodată, prin casă, vorbind despre primar, primărie, cu tot cu înjurături. Unii dintre voi v-ați luat copiii la mitinguri politice dedicate unor aleși locali, iar alții chiar i-ați învățat să spună #muiePSD și i-ați filmat făcând asta. Nu vă judec, nu e treaba mea să fac asta. Vreau doar să vă întreb: v-ați gândit vreodată să le explicați copiilor Ce este un primar? Ce face Primăria? Cum poți ajunge primar? Ce lucruri poate face un primar?

Eu cred că ar trebui să o faceți, măcar așa, la nivel general. Pentru că dacă n-o faceți voi nu are cine s-o facă. Școala e complet cretină la capitolul ăsta, încă îi pune pe copii să memoreze tâmpenii. Îmi aduc aminte că fiica mea a avut o dată temă să deseneze instalațiile unei case. Toate: apă, canalizare, curent, apă caldă, cablu tv, internet... Pula mea, idioata aia de la Educație Civică i-a dat să facă unui copil de 12 ani munca unui inginer-proiectant cu ceva experiență. Și n-a fost nimic, în nenorocitul ăla de manual, despre primar, primărie, adică despre prima infrastructură politică de care se lovește, în viață, un copil. Nici acum nu e nimic. Și pe urmă ne mirăm că tinerii votează candidați cu discurs manipulator sau că nu vin la vot. De fapt, am greșit scriind "pe urmă". Lucrurile astea deja se întâmplă. 

Eu chiar cred în educația comunitară și în implicarea tuturor locuitorilor unui oraș în viața acelui oraș, Serios, eu cred că orașul care va derula un sondaj în școli, printre copii, pe tema amplasării și dotării locurilor de joacă ar avea mai mult succes decât în cazul în care doi pesediști, doi peneliști și un userist fac harta acestui tip de infrastructură după cum îi taie capul și după cum au tot ei de vândut terenuri, gazon artificial sau echipamente. Iar în prima varianta mai avem un avantaj: copiii se vor învață cu puterea pe care o au asupra autorității publice. Vor înțelege cum pot pune presiune pe o primărie să facă ce vrea comunitatea. 

Și ca să nu ziceți că doar zic fără să fac, l-am permis lui Ghenă, motanul care-mi mănâncă zilele, să-și exprime viziunea asupra administrației publice locale. A ieșit un proiect politic prin care javra gri vrea să unească Ploieștiul cu Bucureștiul și să facă metropola mondială a pisicilor, numită Pisicopolis. Programul lui politic e adorabil de dezarticulat și trădează grave probleme psihice, clar motanul are ceva cu oamenii si cu câinii, dar asta nu ar trebui să fie ceva nou pentru nimeni.

Vă mai aduceți aminte de primarul de Baia Mare care a construit un ghetou? De asanarea socială a unei zone din Timișoara, pentru a face loc acoliților primarului din zona businessului imobiliar? De proiectul useristului de la Botoșani? De achizițiile turcești ale Gabrielei Firea de la Primăria Capitalei? 

Pe scurt, Ghenă trebuie oprit. Iar copiii voștri vor putea învăța, citindu-l, cum să recunoști un primar dement care nu re nimic de-a face cu binele public.

Cartea Ghenă Primar, Votați Ghenă este disponibilă AICI (link), iar la preț mai bun o găsiți AICI (link). Livrarile vor incepe din 20 decembrie. 

"Să te fut în gură. A luat cartea și într-o juma de ora ne-a închis televizorul și ne-a invitat la joacă. Patru ore! Pe urmă ne-a făcut orar de joacă cu el până în decembrie. Să nu uit: nevasta-mea îți mulțumește din suflet".

"Băăăăăăi, m-am uitat pe carte, până să ajung acasă la aia mica. Este foarte tare, câteva o să le iau, modific și folosesc la următorul teambuilding de la firmă. Nu te superi, nu?"

"Felicitări. Sor'mea e educatoare și deși are niște probleme cu tonul, mi-a zis că selecția de jocuri e senzațională. Ai comis-o mișto".

Am mulțumit la fiecare mesaj, dar nu m-am bucurat atât de tare. Cumva, eu știam deja că Ghenă a nimerit-o. De la începutul anului lucrează pisica la lista asta de jocuri pentru copii, care a ajuns la câteva sute. În "Manual de Jocuri Vechi-Vechi-Vechi" sunt vreo 40, fără ca printre ele să fie mai mult de trei-patru pe care le-am jucat și eu în copilărie. Din toata lista, a ales jocurile cele mai necunoscute, care merg jucate în aproape orice fel de mediu și care nu necesită vreo logistică specială. Pentru că aici este problema, de fapt.

Copiii de azi se joacă aproape exclusiv singuri cu jucării, sau stau cu orele privind câte un device din cauza noastră. Nu numai că i-am lăsat să facă asta, dar nici nu am jucat cu ei jocurile copilăriei, nici nu le-am "tradus" acele jocuri pe limba lor. I-am încurajat să nu se cunoască prin joc, să nu lege prietenii, să nu simtă la comun bucuria unei victorii sau ciuda unei înfrângeri, să nu aibă nici un cucui pe cap și nici o julitură pe corp până la 15 ani când se îmbată și și-o fură în vreun club. Si-o sa ajunga, daca lasam lucrurile asa, ca locuitorii din Tokyo care m-au speriat vara asta: niste adulti complet autizati de tehnologie.

Ideea e ca putem să ne salvăm copiii de digitalul care da dependență dacă le dăm pe mână niște jocuri nici prea grele dar nici ușoare, nici foarte complicate dar nici simple-simple. Jocuri care să le stimuleze nu doar două degete, ci și inteligența, creativitatea, viteza de reacție, motricitatea, ambiția, spiritul de echipa, modestia, rabdarea, rezistenta la efort, la durere, la foame si la sete. Sau ai uitat ce bine era când nu mancai toată ziua pentru că te jucaseși toată ziua?  

Ce vreau să spun este că sunt megasigur că "Manual de Jocuri Vechi-Vechi-Vechi" nu contine 40 de jocuri, ci 40 de prilejuri de a petrece timp de calitate, dacă ai sufletul cu varsta între 5 și 35 de ani.

* Cartea "Manual de Jocuri Vechi-Vechi-Vechi"  e de găsit doar aici.

** La un preț mai bun si insotită de alte carti destinate copiiilor ce nu prea vor sa citeasca o găsești aici.

*** Pentru cei generosi, care se gandesc de Craciun si la copii altora, cartea este la un superpret aici.

Reține și că miercuri, 30 octombrie, te aștept la o dublă lansare de carte.

Ai toate detaliile pe facebook.

Eu nu-s fanul evenimentelor in care lupa e pusa pe mine. Dar am organizat asa ceva, pentru ca am cateva motive. Vreo șapte. 

1. În primul rând, pentru că mă întâlnesc periodic cu oameni care mă întreabă "ce-ai mai scris?", și durează prea mult să le explic că de la 5 titluri am sărit la 12, în nici un an. Plus că pare că mă laud. Așa, când omul vine intr-un mediu ok si se uită in voie la carti - își face o părere mai clară despre munca mea.
2. În al doilea rând pentru că sunt foarte mulțumit de mecanismul de vânzări de pe bogdanstoica.ro/shop, cu al sau transport gratuit și cu ale lui lucruri care se dau gratuit dacă îți cumperi mai mult de o carte. Planul părea nebunesc la debut, oameni deștepți mi-au zis că o să mă bage în gard, dar uite că nu s-a întâmplat așa pentru că am parte fix de publicul mișto pe care-l intuiam, nu de disperații după mocangeală.
3. În al treilea rând pentru că am mare nevoie de feedback-ul cititorilor. Am făcut schimbări, în mai multe cărți, după ce diverși cititori mi-au spus diverse lucruri. Și chiar dacă discut aproape zilnic cu ei (pe net, sau când fac eu personal livrările), o asemenea întâlnire, relaxată, o să mă ajute foarte mult. 
4. În al patrulea rând, pentru că sunt foarte mândru de echilibrul din portofoliul de cărți. Am ajuns la patru cărți pentru tipe, patru cărți pentru tipi și patru cărți pentru copii. Aud frecvent "nici una n-a ramas necitita, le-am impartit" si ma bucur. Pe cât posibil, o să încerc să păstrez asta. 
5. În al cincilea rând, pentru că i-am promis lui Ghenă și o ieșire civilizată în public, din care să nu mai iasă speriat, ca la prima, sau de-a dreptul jumulit, cum a fost la a doua, având cel mai mult de suferit de fiecare data de la falșii iubitori de pisici. 
6. În al șaselea rând, pentru că mi-am propus, de ceva vreme, o seară cu vin bun la Eden Dream Garden, un loc pe care nu l-am frecventat ani la rând ca prostul, de bou dezinformat ce sunt (o să vă povestesc mâine, pe larg, cum m-am frustrat singur de niște seri frumoase).
7. În al șaptelea rând, pentru că după vara asta în care am fost răsplătit cu sute de comenzi și de fedback-uri pozitive, consider ca am de dat înapoi. Mai exact, o sută de lucruri vechi au fost ambalate și așteaptă, într-un cufăr, să ajungă la noii proprietari. Și cufărul va ajunge tot la un cititor. 

Totul o să se întâmple miercuri seară. Va aștept AICI.

"Miaufullnes - cum sa fii fericit ca o pisica" este a treia carte scrisa de motanul gasit la gunoi si botezat in consecinta. Cartea este o insiruire de teorii filozofice ale celei mai aiurite pisici din Romania si te provoaca la hohote de ras irezistibile, fie ca esti copil, fie ca esti un adult iubitor de pisici.

Motanul Ghenă scrie așa cum povestește un copil de 5-8 ani. Cărțile motanului Ghenă sunt scrise special pentru copiii aflați la primele lecturi sau care nu se dau în vânt după citit.

Toate cartile scrise de motanul Ghena se gasesc doar pe https://bogdanstoica.ro/shop 

Se fac, zilele astea, șase luni de când cărțile mele se vând pe acest site și am făcut, in acest timp, câteva observații.

Prima este că o firmă de curierat perfectă nu poate exista. Serios. Poți întâlni niște profesioniști, cu care să semnezi un contract bun, doldora de proceduri eficiente, dar dacă unui curier îi tună mintea într-o zi să-și bage pula în ea de muncă, toate procedurile devin inutile, iar cititorul nu primește coletul. Mi-am dat seama ca nu avem o problemă serioasă de salarizare in România cât de productivitate, curierul român nu vrea să fie la fel de atent, bun, eficient, toată ziua. Și nu pricep de ce. Eu, de exemplu, îi las șpagă dacă se poartă ok cu mine. Și alții o fac. După mintea mea, dacă esti curier si vorbești frumos cu clientul poți câștiga mai bine decât un ospătar bun. 

A doua ține de plata cu cardul. E ceva mai prezentă decât pare. Și dacă în prima fază am preferat să las firmei de curierat sarcina colectării banilor, va trebui să fac ceva în sensul ăsta, anul viitor. Oricum, ca să știți, dacă nu sunteți fanii plăților cash ramburs la curier, scrieți în comandă, la observații, că vreți soluția de plată x. Se va rezolva, punctual. 

A treia se referă la promoții. Unele, cele de preț, s-au dovedit a fi de-a dreptul nefuncționale. Altele au mers de minune. În cele șase luni, la mine pe blog si la evenimentele organizate s-au dat cadou peste o mie de lucruri vechi, de la cărți la timbre, decorațiuni și obiecte de mobilier.  Eu am înțeles din asta că am cititori care nu vor neapărat să obtina o reducere (de 10-30 de lei), preferând să se bucure, exact ca mine, de amintirile generate de vreun obiect pe care nu l-au mai avut/atins din copilărie, sau cum au mai văzut numai la muzeu. 

A patra este despre partea mai puțin frumoasă a vieții. Despre țepe. De oamenii care comandă cărți și apoi refuză coletul. Am și d-ăștia, mi s-a explicat că e fix din cauza mea, pentru că am insistat să includ transportul în prețul cărților. "Oamenii știu, astfel, că nu riscă nimic, returnand coletele, iar noi trebuie să-ți facturăm serviciul de două ori, ca să-ți aducem cărțile înapoi", mi-au explicat cei de la firma de curierat. Cum cei mai mulți dintre tepari sunt cei care au comandat o singură carte, o să rezolv asta foarte simplu: de pe 1 decembrie 2019, nu mai accept comenzi de o singură carte. O să fie "minim două cărți, sau minim 70 de lei"; o să mă gândesc zilele astea.

A cincea ține doar de mine. Instinctiv, am luat la un moment dat o decizie genială: să livrez chiar eu cărțile în Ploiești (tot timpul) și în București (când pot). A fost atât de valoroasă fiecare întâlnire cu cei care mi-au cumpărat cărțile încât n-am de gând să povestesc nimic despre nici una. Doar să recomand, oricărui creator de conținut, să se întâlnească periodic cu cei care-i "consumă" munca. O sa-i faca bine la spiritul critic și la inspirație.

A șasea este de mediu. Serios. M-am străduit să las o amprenta de poluare cât mai mică și sunt mândru de ce-am făcut. Toate cărțile mele sunt tipărite pe hârtie reciclată sau din import, nici un copac din România nu și-a pierdut vreo frunză din cauza mea. Fac semne de carte din cărți poștale, decorațiuni de perete din ambalaje, tipărituri și picturi vechi, iar alte cărți vechi au devenit ascunzatori exact cum are Mihai Sora in infamia aia de spot eMag. Toate au fost pe larg apreciate, iar dacă socotesc că dintr-un copac se fac cam 32 de seturi de cărți de-ale mele, estimez că, undeva pe Terra, o pădurice mică încă mai există pentru că eu m-am purtat responsabil. Și-mi place la maxim sentimentul ăsta, că am reusit să devin publisherul cu cea mai mică amprentă de poluare. 

A șaptea ține de bunătate. În aceste șase luni, au fost o droaie de oameni care mi-au oferit diverse lucruri vechi, de la cărți la .... orice, necesare fie în documentarea unor viitoare cărți, sau care au ajuns în secțiunea de lucruri care merg gratuit la cititori. Lucrând în medii ostile, mereu înconjurat de jurnaliști și de oameni politici, m-am dezobișnuit de generozitatea dezinteresată, pentru că mereu mi se cerea ceva meschin la schimb. Acum, de când tot ce fac este să scriu cărți, să fac fotografii și să salvez lucruri vechi, am cunoscut și oameni incredibil de mișto, cărora le mulțumesc, cu această ocazie, cum pot eu mai bine. 

Anunț, cu acesta ocazie, că în curând, adică până în Sărbătorile de Iarnă, vor mai fi gata două noi titluri Străbunicii, dar și că până în primăvară o să vă prezint doi noi autori Străbunicii. O să vă placă, promit.

Închei rugându-vă două chestii:

1. Nu mai faceți cadou dulciuri copiilor. Nu sunt bune. Cărțile sunt.

2. Duminică, 1 Decembrie, fluturati un steguleț tricolor, cât de mic, măcar două secunde.

Să ne vedem cu bine pe https://bogdanstoica.ro/shop

P.S. poză aia, de mai sus, e acolo pentru că am câștigat un concurs cu ea. 

Am văzut, ca ziarist, sute de evenimente dedicate copiiilor, de Sărbători. În general, de trei feluri: A. un grup de copii amărâți vin și cântă/colindă într-o instituție/firmă și la final primesc cadouri; B. copiii dintr-un așezământ special sunt vizitați de diverse persoane care le dăruiesc cadouri. C. la petrecerea de Sărbători a companiei, angajații sunt rugați să-și aducă copiii care primesc daruri. 

Și de fiecare dată, în pungile alea nenorocite erau dulciuri. Ieftine. A se citi "nocive". Ciocolate, bomboane și prăjituri doldora de E-uri și de alte căcaturi toxice, sau cu un conținut de zahăr menit să distrugă, pur și simplu, ficații copiilor. Ultima oară când am scris despre asta, ca jurnalist, am calculat că fiecare copil primise, la serbarea aia nenorocită, circa 28.000 de calorii pe care le-a consumat, în medie, în două zile. 

De fiecare dată am avut senzația că citesc despre conchistadorii spanioli care le ofereau cioburi de sticlă colorate incașilor și aztecilor, în schimbul aurului, pământurilor și vieților lor. Și anul asta am zis să nu mai critic fenomenul asta fără să ofer o alternativă. Asta:

Un pachet de cărți pentru copii la care prețul a fost redus de la 1.400 de lei la 600 de lei. Nu pierd bani, dar nici mult nu mai am. Pe de altă parte, mi se pare că plătesc foarte puțin pentru a face să dispară, cel puțin parțial, odiosul obicei de darui otrăvuri in ambalaje colorate. 

Oferta este AICI. Și chiar dacă nu ai de gând să profiți de ea, te rog să nu mai dăruiești dulciuri otrăvitoare copiiilor. Crăciunul nu e despre omorât copiii altora. 

restul cartilor mele sunt aici:

https://bogdanstoica.ro/shop

Oricum deschisesem usa ghenei, sa-mi arunc gunoiul. Doar ca dupa ce am pus pungile in tomberon, n-am mai plecat imediat, ca de obicei. Mi-am aprins o tigara si am stat dupa masina, uitandu-ma cum ia toate cartoanele alea, le compacteaza si le pune in niste saci gigantici. N-a facut mizerie, nu a scotocit dupa altceva. Doar hartia il interesa. I-a luat cateva minute. Cand a iesit si a trecut pe langa mine, am pus intrebarea:

- Iei macar zece lei pe toate astea?

- Iau 30-40 de lei. 

- Si la cate ghene te primeste lumea?

- Pe aici? Cam la vreo zece. Si mai sunt magazinele, care arunca. Ma *cheama ei. 

(* - normal ca te cheama; Rosal le cere bani sa le ridice deseurile, tu le iei gratis)

Si s-a dus. Eu m-am urcat in masina si m-am dus la treaba mea. Probabil ca n-am in bloc nici un copil care vrea sa faca cateva sute de lei lunar, cu care sa plece intr-o vacanta, sau sa-si ia un laptop. Probabil ca la nici un magazin din zona mea nu e cineva care castiga insuficient. Probabil ca la mine in oras s-a negociat prost contractul cu operatorul de salubritate, care ar putea sa faca un profit frumusel doar din colectarea hartiei, plasticului, fierului si celorlalte chestii reciclabile. Probabil ca e sub nivelul nostru sa facem bani asa, neuitand insa sa-i condamnam pe astia, care traiesc pe partea invizibila a societatii, pentru ca fac bani din lucruri pe care noi le aruncam ca prostii. 

Eu personal nu produc atatea deseuri de tipul asta. Nu arunc multe bidoane de apa, am apa plata la frigider doar pentru vizitatori (pentru ca eu beau apa de la robinet fara probleme), vinurile pe care le beau eu sunt in sticle de... sticla, cutiile coletelor pe care le primesc le folosesc la coletele pe care le expediez. Dar cum din cartoane si pet-uri vine volumul gunoiului in marile orase, cred ca n-ar fi o idee rea ca primariile sa schimbe un pic directia in promovarea valorilor ecologice si de mediu. In loc sa zica oamenilor "cum sa mentina orasul curat" sa le explice "cum sa faca bani".

Eu, de exemplu, incapabil sa arunc tiparituri, le upcyclez. Daca-s intregi, in stare buna, dar depasite moral, fac stashbook-uri din ele.  Daca-s rupte, distruse, incomplete, scot ilustratiile din ele, de multe ori niste mici bijuterii grafice. Mai am in plan sa fac niste semne de carte cool, de pus in cartile pentru copii. Daca-mi iese, o sa fac si niste kit-uri, cu care sper sa fac copiii nu doar sa citeasca, ci si sa scrie. O sa revin pe subiectul asta. Mi se pare ca merita.  

bogdanstoica.ro/shop