Cred ca-s homofob. Nu sunt sigur, ca n-am fost la doctor, sa-mi spuna ce si cum. Dar asa mi se pare mie. Si am momente in care ma simt anacronic din cauza asta. Am cunostinte care au gay in familie, la munca, sau in anturajul de prieteni. Eu n-am. Nu mai am.
De ce ma consider homofob:
- Argumentez contra cand se pune problema drepturilor civile ale gay-ilor, pentru ca nu pricep nici mort cum o preferinta sexuala se poate transforma intr-un avantaj social.
- Nu ma pensez, nu ma dau cu creme, nu ma tund la salon ci la frizer.
- Nu dau bani pe sampoane si geluri de dus scumpe, si n-am parfum decat atunci cand primesc unul.
- Trusa mea cosmetica incape si in buzunare, cand plec pe undeva.
- Nu port pantaloni mulati, nici camasi si tricouri roz, fucsia sau mov.
- Nu port fes si izmene iarna, imi place sa dau zapada si sa mesteresc.
- Cand ma julesc nu ma duc la doctor, nici la spital. N-am in casa leucoplast, bandaje, dezinfectant.
- Nu plang la Titanic.
- Nu stau picior peste picior ca fetele.
- Nu ma epilez pe picioare si pe maini.
- Nu pot sa sustin sedinte foto cu barbati. Serios, am incercat sa fac un book unui model masculin. Desi nu s-a dezbracat, nu eram in vreun spatiu inchis si era un hetero obisnuit, n-am putut sa-l privesc prin vizor si sa apas declansatorul cand se uita sexy la mine. Prima mea reactie a fost "ce mortii ma-tii te uiti asa?", care, recunosc acum, n-a ajutat deloc.
- Incerc sa evit filmele cu gay. Oricat de tare as incerca sa ma motivez ca lumea a evoluat, ca e timpul sa ma schimb, nu pot sa trec peste gandul ca intr-o camera in care au facut dragoste doi gay miroase diferit.
- N-am nici o problema cu lesbienele. Apropo, daca stie cineva doua lesbiene atragatoare, care vor o sedinta foto, sa ma anunte. Le-o fac cadou!
Cred ca tot de homofob ce sunt am ramas si fara gay. Este vorba despre un amic din copilarie, pe care l-a impins mintea aia creata sa ne marturiseasca, mie si altor cativa amici, ca e gay. A fost foarte nasol. Pentru ca ne stim de mici, pentru ca am convietuit perfect normal pana in adolescenta, pentru ca nimic nu indica ca omul a schimbat macazul, dezvaluirea lui trebuia sa nu conteze. In schimb, a contat si ne-a afectat prietenia.
Stiu cum e in filme. El recunoaste ca e gay, prietenii lui il sustin, plang un pic impreuna apoi fug sa-i cumpere amaratului o rochie noua si-l cheama sa le aleaga noile jaluzele. Frate, in lumea mea nu e deloc asa! Noi nu relationam, ca amici, bazandu-ne pe corectitudinea politica, respect reciproc si moderatie, cum vezi in filme. Suntem niste brute din est, asta e clar! In toate gastile mele de prieteni ne bestelim unii pe altii nonstop. Uneori ne e greu sa spunem "Adu-mi si mie, te rog, o bere, daca te duci in casa" si spunem "Bosorogule, misca-ti curul ala basit si adu berea, in pu*a mea...". Sau, in loc de "Te doare, vrei sa anunt ambulanta?" spunem "Hai, ma, ca nu mori, du-te in pu*a mea de sensibil...". Aproape toate dialogurile intre barbatii pe care ii cunosc se bazeaza pe cateva cuvinte-cheie, care fac legatura intre realitate si pornismele din capetele noastre.
Ori, nu poti sa faci asa ceva cu un gay, care are alte pornisme in cap..
- Cum sa razi, ca de obicei, cand un gay iti spune "baga-mi-as pu*a in sufletul tau de martalog"? Cand vine de la un prieten e ok, dar cand prietenul e gay, la el inseamna altceva. La el se pune!
- Cum sa-i spui tu "imi sugi pu*a", iar el, in loc sa zica "sa ti-o suga ma-ta" sa zambeasca?
- Cum sa nu faci diferenta intre "ce te-ai dichisit, coa'e, tu te duci la fu^ut..." si "ce bine iti sta camasa asta.."?
Intelegeti ideea? Poti sa injuri oricum un prieten, daca nu te duci intr-o zona sensibila. Nu-i spui "s-o f*t pe ma-ta" prietenului caruia i-a murit mama, nici "s-o f*t pe sor-ta" celui cu sora cam curva. Nu injuri despre chestii posibile sau personale, ci doar despre tampenii irealizabile. Ori, cu un gay, 80% dintre injuraturile obisnuite isi schimba semnificatia!
[paranteza - in poza este apa, nu lemn, nu fier]
Asa ca dupa vreo luna in care l-am certat ca vorbea cu noi si injura incorect, in raport cu situatia lui, sarmanul meu prieten gay ne-a abandonat. Am ramas prieteni, dar d-aia care se suna din an in paste. Imi e foarte bine fara el. Sper ca si lui, fara noi. Am scapat de momente penibile, toti. Probabil crede despre noi ca suntem homofobi, si e la fel de probabil ca ipoteza lui sa fie adevarata. In schimb, noi nu credem ca are vreun defect nou, in afara faptului ca nu mai are ochi pentru femeile superbe de care discutam periodic.
Acest text nu este un manifest anti-gay. Recunosc: e vina mea/noastra, nu a lui. Iar luzerii care au de gand sa-mi spuna ca acest text este plin de ura, ca de fapt sunt un gay latent, ca am fost violat cand eram mic si ca, in general, merit sa fiu impuscat pentru ca-mi exercit dreptul la libera exprimare - sa faca bine sa foloseasca acest spatiu. O sa-i banez, dupa.
