Cateodata in viata, ai noroc la cumparaturi. Dai peste o oferta incredibila, careia, daca nu-i dai curs, te oftici la maxim.

Mie, viata mi-a aranjat o intalnire cu o oferta care pe jumatate, m-a lasat rece: la haine. Pe mine ma cam doare-n cot de haine. Sigur, am invatat sa respect conventiile, sa ma imbrac adecvat evenimentelor, dar, pe fond, nu-mi pasa. 

Asa ca atunci cand am ajuns in locul in care mi s-a spus "magazinul se inchide, totul se vinde la 10% din pret", mi-a fost destul de clar ca sunt un dobitoc daca nu-mi cumpar ceva, dar si destul de greu sa aleg ce mama dracului sa-mi cumpar. Am luat cizmele Zara la misto, ca n-am decat niste bocanci, si pareau marimea mea. 

Ei bine, nu erau. Erau marimea 45, iar eu port 44. Sa le vand? Habar n-am sa fac asta. Si cu cat sa le vand? Cu 50 de lei? Nu ma crede nimeni ca sunt autentice! Cu 300 de lei, ca in magazinul de la mall? Pai de ce sa nu si le ia omu' de acolo? Le-am pus in portbagaj, mi-am intrebat prietenii, o zi, pe urma am uitat de ele. Si acum, cizmele Zara sunt tot in portbagaj. Au trecut trei luni. 

Cat sunt eu de bun in bucatarie, am invatat cu mare greutate o reteta sofisticata, specifica restaurantelor de inalta clasa de pe tot mapamondul: eggs & bacon.

Am pus egg-surile in tigaie si bacon-ul pe *XXX si, evident, m-am apucat sa spal vase. Chiuveta, langa aragaz. Brusc, sunca incepe sa traga in mine cu bilute incinse de grasime. Rabd una, doua, ca poate merit, cine stie pe cine am mai suparat weekend-ul asta, dar sunca a inceput sa traga in rafale.

Normal, mi-am inchis chackrele si am rostit mantra de protectie: Baga-mi-as in sunca ma'tii, cu mortii ma'tii. Nici un efect. Si exact, dar exact cand ma chinuiam sa citesc invers pe ambalajul de pe masa cine dracu' produce sunca exploziva, am fost atacat de o feliuta sinucigasa. A sarit din tigaie, mi s-a lipit de picior, cred ca avea 70 de grade, si a cazut pe podea. 

Acum, dupa ce m-am calmat si mi-am devorat dusmanul, conform unui foarte bun obicei din Noua Zeelanda, ma gandesc ca nu e asa rau, din punct de vedere profesional, ce s-a intamplat. Stirile cu mancarea ce isi ataca cumparatorii se vor citi, si e genul de subiect in care nu vom ramane in urma colegilor din Vest din cauza decalajului tehnologic. Oamenii vor cumpara camere de supraveghere speciale pentru bucatarie, cu vedere prin abur si fum, dupa caz. Scolile de auto-aparare vor avea sectiuni de lupta impotriva mancarii agresive. Va spun, nu exclud o carte cu titlul: "Dusmanul din bucatarie - Cum poti gestiona cu succes 10 situatii de criza". 

* - [tigaia aia cu denivelari pe fund - habar n-am cum se numeste]

Comentezi? Fa-o aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro


Cei care citesc des lucrurile pe care le scriu aici, stiu, probabil, ca eu impart barbatii in trei categorii: normali, gay si carearputeafigay. In a treia categorie eu ii includ, cu voiosie, pe cei care poarta blugi mulati desi sunt grasi ca porcii, pe cei care poarta camasi roz, pe cei care se penseaza, se dau cu creme pe corp, plang la filme de dragoste si se duc la doctor si in situatii in care nu le-a cazut un picior. Adaugati-i si pe aia care poarta simultan mai mult de 7 (sapte) articole de imbracaminte, pe cei care au strampi sau izmene pe sub pantaloni, pe cei care poarta mai mult de doua bijuterii/accesorii si pe cei care beau cu paiul. 

Acestea fiind spuse, va dati seama cum m-am simtit cand un amic m-a invitat sa vad "o lucrare". Mai precis, un fel de spa. M-am dus, ca eram curios. Stiam ca amenajarea s-a facut intr-o casa splendida, din zestrea de o suta de ani a Ploiestiului. 

Casa n-a patit nimic, arata si mai bine dupa amenajare, lucru rar. Iar spa-ul este ... cum sa zic? Ca-n filme. E mega misto si amenajarea: femeile la parter, barbatii la etaj, mai ales ca etajul e mai frumos decat parterul. Anabelle Beauty este numele spa-ului. Da, stiu, si numele pare gay, dar daca va explic ca este inspirat de numele unei fetite, inalta cat o carte mai mare, veti intelege, asa cum am inteles si eu, de ce asa ii va ramane numele, in veacul vecilor.

Cred ca m-as duce la Anabelle, la etaj, saptamanal, daca as fi genul carearputeafigay. E cu masaj, tuns, ras, spalat, sauna, etc. Numai ca eu, din toata oferta salonului, folosesc doar scaunul de frizer. O data pe luna, iarna, ca nu port fes, si ceva mai des, in sezonul cald. Iar de tuns, ma tund si la obor, cel mai bou frizer poate sa execute un "cu unu pe parti si la ceafa, cu patru sus". Partea dedicata femeilor cica e si mai misto utilata, dar eu nu ma pricep sa explic ce-i acolo.

Anabelle Beauty e pe Facebook. Mergeti, ca e misto.

Pentru cei care se simt cu musca pe caciula si cu masculinitatea amenintata de ce-am scris: hoooo, e doar parerea mea. Si, daca vreti sa stiti ceva, pe voi astia care va epilati cu ceara, inghinal, chiar va invidiez pentru curaj. Va tineti si coaiele cu o mana cand va da doamna cu ceara, sau o lasati doar pe ea?

Imi place mult sloganul "treburi barbatesti, medicament barbatesc", spus cu voce groasa, de BARBAT!, imediat ce dupa ce ecran a scris cu roz "jet slab" si "probleme de urinare". Asta arata in mod indubitabil, ca doar daca iei Prostamol esti un barbat adevarat! Nu vreun papagal cu "jet strong, gen irigatii"...

Trebuie sa recunosc ca am sentimente de admiratie fata de creativii din spatele acestui spot publicitar. E genial cum au transformat un subiect jenant de care barbatii nu vorbesc niciodata, o afectiune pe care toti barbatii neaga ca o au. intr-un subiect de mandrie masculina.

Astept cu groaza momentul in care o sa cunosc pe cineva din filmul asta. Cineva care o sa-mi spuna: "Bai nene, nu stiu cum sa-ti spun, dar mie nu-mi plac delicateturile. Eu ma scol dimineata si ma dau cu crema de cearcane, apoi pap tot, apoi iau un prostamol. Pentru ca un barbat trebuie sa se poate ca un barbat, intelegi?"

Mai adu-ne doua Jack-uri cu gheata si lasa cutia aia de prostamol pe masa. In seara asta o facem lata!