Când ești politician ai o droaie de ocazii să apari într-o fotografie proastă. Uneori ești tu prost de bubui, alteori n-ai experiența interacțiunii cu camera, câteodată nu știi că ești fotografiat, plus că poți fi așezat cu mâna într-o fotografie care să stârnească râsul. Eu am făcut-o frecvent. Când veneau lideri naționali la Ploiești, mă mișcam prin sala aia până când victima mea acoperea "P"-ul din inscripția de pe fundal, inevitabil aceeași, "Partidul.... filiala Prahova". Așa am obținut cadre cu Iliescu, Băsescu, Roberta Anastase, Tariceanu, lângă capetele cărora se putea citi "Rahova". Cu Elena Udrea m-am distrat minunat, după ce am încadrat-o astfel încât să acopere fix ce trebuie din "Mișcarea Populară" și am obținut un cadru în care blonda avea în stânga și în dreapta capului mesajul "mișc pula". Vai, si cum radea....

Dar o poză atât de proastă ca fotografia postată de Liviu Dragnea, pe facebook, de Ziua Armatei, n-am văzut de mult. O fi fost facuta de fotograful PSD? Fotograful armatei? O fi vorba despre o fotografie de presă, cumpărată de PSD și difuzată pe net? E poza de mai sus, un pic mai mare de atat. Facebook-erii au lăsat tone de comentarii la ea, care se referă în principal la cât de nasol e PSD și cât de nașpa e Dragnea. E atât de detestat acest băiat încât și dacă ar poza cu o portocală ar primi același feedback.

Eu am văzut cadrul ăla altfel. Întâi am avut senzația "e ceva în neregulă". Apoi am bușit în râs. Apoi am avut un fior rece pe spate. Apoi iar am râs. Și apoi am râs de m-am cocoșat.

Pentru că nici un lider politic,

niciodată,

niciunde în lumea asta,

nu va apărea într-o poză cu un copil

ținând mâinile acolo unde le ține Dragnea.

• Întâi puneți mână la gură, rostind din suflet "OMFG!!!!".
• Apoi radeți în voie.
• Apoi remarcați cât de bine se potrivește iminenta molestare a copilului cu privirea lui Dragnea.
• Iar apoi o rămâneți în cap cu asta: "ce privire de pedofil are Dragnea!"

Pentru că poza e demențial de realistă. Pare că Dragnea abia așteaptă sa-l desfacă la pantaloni si să-i faca una mică puștiului. Nici nu mai contează că nu e așa dacă asta transmite poza. Si chiar daca într-o luna o să uitați de ea, de faptul că Dragnea are privire de pedofil, o să rămâneți cu ceva în subconștient. Creierul o să va dea un semnal de alarmă legat de copii când o sa auziți sau vedeți "Dragnea". Iar din punct de vedere al carierei unui om politic, un asemenea reflex al subconștientului publicului este devastator. Mintea unui om normal nu se mai poate întoarce la "îmi place" după ce a fost până, hăt, departe, la "kid alert".

Recunosc, nu m-am gandit niciodată să sfătuiesc pe cineva cum să imbrațiseze un băiețel, credeam că e logic ca trebuie să eviți să-i atingi fundul, puțica si coițele. Dar le tot tot zic celor care cochetează cu imaginea publică să fie mai atenți la ce poze pun pe net decât la cât de bine își fut nevestele. Si tot sper, ca boul, că sarcina difuzării de imagini pe facebook va fi dată si in Romania unora care chiar se pricep. Nu, ca în cazul de față, unui orb social. Unul care a ales pozele după criteriul "nu e mișcată, șeful arată bine", fără să se uite că șeful mai are un pic și ii face un handjob unui băiețel.

Și gata. Acum știu, va uitați iar la poză și radeți. Radeți, că e de râs.

https://bogdanstoica.ro/shop

Andreea mi-a pasat raspunderea rapid: "Ma, eu iti fac o dieta, desi evit cat pot sa fac asta pentru copii, ca na, copiii mai mananca pe furis o inghetata, un hamburger... Te mai intreb o data: esti sigur, nu e prea mica?"

Am dat din umeri. Dupa buletin, este. Biologic insa, fiica mea arata ca o femeie tanara. Nu doar ea, intreaga ei generatie a crescut spectaculos, devansandu-si cu mult varsta din certificatul de nastere. Apa, soarele, poluarea, alimentele, vaccinurile - habar n-am ce-a fost. A facut 1.60m inaltime inca din clasa a sasea. Acum trece a zecea si are 1.70. Plus ca nu urmeaza sa-i iau o dieta de slabit, plus ca ea a venit cu ideea, ca de cateva luni e in faza vegetariana, mananca doar avocado, lamai, mere, supe creme de legume cu rahaturi ca ghimbir si patrunjel, de care eu nu ma pot apropia. Carne, dulciuri - foarte rar. Inca ii plac lactatele, ca altfel o declaram prima vegetariana din istoria clanului Stoica, neam de tarani crescatori de vaci, gaini si porci pana la generatia mea de degenerat care sta la bloc si mananca cacaturi de la mega.

Fata care face dieta este Andreea Coman de la ZenDiet. Nutritionista. Acum cativa ani dadea credite intr-o banca si ii era foarte bine asa. Nu si corpului ei: stresul si stilul de viata de atunci au cadorisit-o cu un cancer agresiv, de care a scapat cu greu. De atunci, n-a mai vrut sa auda de munca stresanta si, dupa ce a discutat cu medicii din Austria, unde s-a tratat, nici de mancarea plina de chimicale. Doi ani a citit și învățat, dupa care si-a gasit furnizori locali si s-a apucat de gatit. Pe 7 iunie 2017 a implinit tot doi ani de cand a lansat ZenDiet, un serviciu de catering cu mancare sanatoasa impartita in trei diete: detoxifiere, slabit si vitaminizare, care pot fi tinute 1, 3, 5, 7 sau 14 zile. 

Andreea: "Detox e un termen controversat, dar eu le explic oamenilor ca singurul lucru pe care-l asigura este o vacanta digestiva. Cand consumi doar piureuri si sucuri, nu prea mesteci, stomacul digera imediat continutul, iar organele digestive se odihnesc, cumva. Dupa o dieta de-asta, te simti mai bine, mai odihnit, mai cu chef de viata". 

#magirl a vrut dieta scurta de detox si eu am acceptat pentru ca e complet inofensiva. Portiile sunt normale, caloriile sunt la locul lor si meniul nu include socuri alimentare cretine, gen azi carne, maine paine, poimaine morcov. Zilnic, timp de trei zile, Andreea mi-a livrat ditamai pungoiul de hartie cu sucuri, salate si supe crema si tot zilnic fiica mea s-a declarat si incantata, si satula. Pret: 360 de lei, adica ceva mai putin decat as fi dat de 20-30 de kilograme de fructe de n feluri, cu care sa scot fum din robotul de bucatarie, in 7-8 ore de munca. Acum #magirl vrea si dieta de vitaminizare. Pana mea, chiar ii place cum gateste fata asta.... 

Dietele de slabit functioneaza cam la fel. Primesti in fiecare zi cele 3-5-pula mea nu stiu cate mese pe zi, in recipiente marcate cu "masa 1, masa 2" etc. Nu doar sucuri.

Andreea: "Stiu ca sunt mai multe firme care livreaza asa ceva, dar eu cred ca serviciul meu e diferit. Nu am doua diete identice. Dupa ce omul isi alege dieta pe durata dorita, discut cu el si eliminam impreuna alimentele care nu-i plac sau la care are intoleranta sau alergie. Abia apoi ii fac meniul, personalizat dupa preferintele lui. Stiintific, ca de-asta am facut scoala de nutritionisti, nu fac dietele cum ma taie capul".

Ai zice ca poti face si tu asta, acasa, fara sa mai dai bani pe mancare. Ca o dai pe carne slaba, pe salate.... Poti o pula! Eu sunt cel mai bun exemplu. Acum doua saptamani am constatat ca am 88 de kile. M-am privat de paine, n-am mai mancat seara tarziu, am rontait mere ca un cal cand mi-era foame. Dar pentru ca nu mananc dupa un program stabil si pentru ca inca mananc aiurea (aia e, imi place porcul), am slabit, intr-o saptamana care mi s-a parut extrem de lunga si de paupera, doar 600 de grame.

Andreea: "Infometarea este cea mai proasta dieta de slabit. Doar te subnutresti si cand te reapuci de mancat normal, primul lucru pe care il face organismul tau e sa faca depozite de grasime. Trebuie sa mananci normal, dar nu mai mult decat consumi. Am clienti care rup sala, dar rup si masa. Pai cum sa slabesti cand tu consumi 2.000 de calorii pe zi si mananci 2.500?"

Si atunci, cum dracu' de te saturi si ti-e bine doar din sucuri si piureuri? "Conteaza din ce le faci. Exista legume si fructe care sunt medicamente naturale, iar daca le combini le poti amplifica efectul. Catina creste imunitatea, morcovul ajuta tenul, spanacul inhiba apetitul pentru dulciuri, sfecla rosie ajuta la anemie etc. Fac dietele urmarind si aceste efecte, nu urmarind doar caloriile. Iti scad retentia de apa, iti cresc oxigenarea celulara, iti reduc grasimea din jurul organelor si masa de tesut adipos. Nu te transform in vegetarian, dietele de slabit contin si carne, si carbohidrati, dar nu in cantitati mari. Poti pierde 1.5-2,5 kg in 3 zile, sau cinci kilograme pe saptamana, fara sa te infometezi, daca ai incredere in mine si nu trisezi", povesteste Andreea.

De ce sucuri si piureuri? De ce sa nu mestec si eu, ca omul, un morcov? "Cand esti cu sucurile dupa tine nu mai mananci gunoi chimic, pe unde te-a prins foamea. Iar cantitatea de legume si fructe in stare cruda din fiecare sticla de suc este mult mai mare decat ceea ce ai putea sa consumi in mod normal la o masa".

Cat discutam, Andreea mi-a dat un suc gros ca o crema, de o culoare dementiala. Mi-a spus abia dupa ce l-am baut ca avea si ghimbir si sfecla, adica ceva ce eu nu consum, pentru ca "sfecla e furaj" iar "ghimbirul are un gust de cacat" (am citat din mine). Sucul ala a fost, insa, delicios.  

Clienti? Destui, ca preturile sunt de la 100 la 1.500 de lei. Din toata tara. Si romani, si straini. "N-a fost oras mare in care sa nu livrez diete, in astia doi ani si nu am avut nici un singur feedback negativ. Am observat o chestie interesanta: femeile care tin dietele mele le recomanda si prietenelor, iar barbatii le repeta, tot pe ei. Tot mai des apar, mai nou, cererile venite de la cupluri. Adica tine si el dieta, sa nu-i faca pofta sotiei, sau invers. Am si comenzi de grup, gen 3-4 colege care tin dieta in acelasi timp, incurajandu-se una pe alta. Ca e altceva decat atunci cand tii singura o dieta si poftesti la ce mananca restul biroului.."

Evident, si familia Andreeei consuma tot asa ceva. La ei in casa nu gasesti niciodata sucuri din comert, mezeluri si dulciuri gata preparate. Fiica mananca doar hrana sanatoasa, sotul (il stiu, e genul ala de corporatist fit, fara burta), se aliniaza fara efort la dietele casei, iar Andreea tine dieta detox la debutul fiecarui anotimp. Si se cunoaste, din 2011 cancerul ala nenorocit nu a mai aparut deloc prin analize...

Pe Andreea Coman o gasiti pe zendiet.ro, pe facebook.com/zendiet.ro, tot pe facebook dar pe persoana fizica, dar si la telefon 0743 765 248. Sa n-o luati tare, ca e o mana de om, da?

UPDATE - sapte luni mai tarziu, Andreea e la schi, dar brandul ZenDiet o sa fie reprezentat, la lansarea volumului trei din Tipul din filme nu exista", de celebrele sucuri care fac bine. Detaliile intalnirii de sambata, 17 februarie, din Bucuresti, sunt AICI (link). Sa ne vedem cu bine. 

Pentru ploiesteni: noi ne vedem miercuri, 14 februarie, la cafeneaua 5 To Go Ploiesti. Nu pentru ca e Valentine's Day in ziua aia, ci pentru ca Alina si afacerea ei cu gust bun implinesc doi ani. Evident, vin cu carti si o sa stau acolo toata ziua. Daca nu e frig rau, vin si cu Ghena.

cine nu poate veni nici colo, nici dincolo, dar vrea cartile mele cu autograf, sa si le ia de aici:

   

Pachete-Cadou, numa' bune de dat tipelor misto de Valentine's Day, Dragobete, 1 Martie si 8 Martie. 

pachetul 1, dedicat celor care au deja unele din cartile mele - link

pachetul 2, dedicat celor nu au auzit inca de seria "Tipul din filme..." link

pachetul 3, dedicat celor care nici n-au auzit, vreodata, de mine: link

1. Nu ma mai certa pentru parerile mele. Le-am adus de-acasa, tin la ele. De-aia nu traiesti tu cum iti place, ca am scris eu ceva pe net? Atat de prost esti?

2. Nu-mi da ad ca sa ne certam, pentru ca nu ma intereseaza ca nu suntem de acord pe tema x. Iar daca esti fanul vreunui politician,  oricare ar fi ala, iti spun din start ca te consider un bou patentat.

3. Nu ma certa in offline pentru ca nu ne-am imprietenit pe fb. E doar un cacat de joc social pe care nu vreau sa-l joc si cu tine. Plus ca prefer sa ma vad cu oamenii care-mi plac pe bune, nu sa discutam pe net. 

4. Nu-mi spune ce sa scriu si ce sa nu scriu pe blog. Pe bune, la faza asta esti chiar tampit. Nu-mi esti client, sau cititor care plateste pentru content, ca sa emiti asemenea pretentii.

5. Nu ma suna aproape niciodata, urasc telefonul mobil, plus ca n-am vocea asa misto, plus ca am inceput sa uit ce-am vorbit. Scrie-mi, ca ce e scris ramane acolo.

6. Ce e urgent pentru tine nu e urgent si pentru mine. Asa ca nu-mi scrie noaptea sau in weekend. Noaptea dorm, lucrez sau ma fut. Plus ca, rupand laptopul si telefonul toata saptamana, in weekend stau cat pot de departe de tehnologie.

7. Nu-mi mai da stiri, ponturi si informatii de culise din administratie sau politica, nu ma mai intereseaza nimic din perspectiva jurnalistica. Daca ai fost victima unui abuz, sau detii informatii despre o infractiune de coruptie, du-te la politie sau la parchet, nu la presa. 

publicitate

Știți cum e: cizmarul n-are pantofi, croitorul n-are costum... Eu, de exemplu, n-am poze profesionale cu mine. Și, pentru că-mi trebuiau, l-am rugat pe Ciprian să vină la Epic Pub. După mine, cel mai mișto loc din centrul Ploieștiului. 

Epic Pub este foarte ușor de găsit: Str. Ștefan Greceanu 4, colț cu str. Neagoe Basarab. Chiar în spatele Prahova Plaza Hotel și peste drum de blocul Telekom. Dacă nici una din reperele astea nu-ți spune nimic, caută un gard foarte mișto, din pietre prinse în plasă, cu flori și iederă printre ele. Eu am mai văzut așa ceva doar pe la Snagov. Uite-l și la lumina zilei:

După mine, în România, cuvântul "pub" e folosit aiurea în 99% din cazuri. Unii au spus "pub" unui bar sordid, alții au spus "pub" unei cârciumi penibile. La viața mea am văzut și "pub-uri" cu fețe de masă albe, cristaluri... Pe bune, câteodată zici că suntem tâmpiți, ne îndrăgostim de câte un cuvânt și-i distrugem complet sensul. La Epic n-am avut această problemă. Mesele-s de lemn, scaunele-s solide, terasa e simplă și încăpătoare. Iar la interior...

Înțelegeți de ce am făcut pozele aici, da?

Epic Pub e deținut de Cosmin și Iuliano, doi vechi prieteni. Unul e constructor de ani buni, celălalt și-a mâncat tinerețea într-o megacorporație. Ce se vede reprezintă viziunea lor, de oameni umblați prin lume, pusă în aplicare de un arhitect (responsabil de aspectul multor localuri cool din București). Și-a ieșit așa, un amestec de steampunk, retro și industrial, deloc auster... 

Nu e colț în pub-ul ăsta unde să nu fie ceva mișto, sau o culoare perfect aleasă. Dacă s-ar face un concurs de design, Epic Pub ar lua locul 1, în Ploiești, fără probleme. Exemplul perfect: baia. 

În secret, cumva, pentru că n-am mers cu mulți oameni acolo, mi-am petrecut la Epic Pub jumătate de vară. Nu numai pentru că înăuntru ai acea lumină specifică cinematografiei interbelice. Nici neapărat pentru terasa intimă de după zidul ăla fabulos. M-am dus și pentru mâncare. Nu e nici un secret că-s un gurmand, secretul e că la Epic Pub mănânci până-ți crapă pipota chestii pe care nu le mai găsești nicăieri. Cum ar fi, de exemplu, chifteluțele cehești (în dreapta, in colajul de mai jos). În stânga, e un burger perfect, făcut de chef Dorin Mandache, bagabontul ăla mișto, de la Masterchef...

În loc de alune, covrigei, chipsuri, la Epic Pub poți să-ți iei măsline picante trase în foietaj. Demențiale, vă asigur. Și cu bere, și cu un vin bun, rece...

Cârnăciorii proaspeți, cu piure? O nebunie!

Am lăsat la urmă cel mai tare preparat culinar pe care l-am gustat anul ăsta. O ciorbă falsă de burtă. Adică fără burtă, chestiile alea delicioase, dar dezgustătoare pentru mulți, au fost înlocuite cu fâșii de ciuperci, dar fără schimbarea gustului. Nebunia asta de ciorbă merge mâncată acum nu doar când ești rangă, sau mahmur, ci oricând. Și ce e genial e că a venit de nicăieri. Când au angajat bucătăreasa, cei doi i-au spus "impresionează-ne cu o ciorbă". Și acea femeie simplă, fără școli de cooking la activ, fără joburi anterioare în localuri de top, le-a rupt capul. Acum ciorba ei a devenit celebră în oraș. Cum o face? Numai ea știe. Dar te asigur, că dacă guști din ea, legat la ochi, n-ai putea spune dacă e ciorbă de burtă sau ciorbă falsă de burtă...

Una peste alta, îmi place că Epic Pub nu e mainstream și plin de dobitoci, că Harley-ul lui Cosmin, parcat în față, alungă mașinile de cocalari, că seara se adună un mix foarte mișto de bicicliști, ochelariști, tipi solizi, motocicliști și corporatiști, că berea draft e fix preferata mea (Staropramen), și că ai destul loc și pentru o masă în grup, și pentru o petrecere cool dar și, uite, condiții perfecte pentru o ședință foto...

Pe facebook, Epic Pub e aici. Have fun! 

Miercuri, nouășpe a zecea, la ora nouăș'pe și zece, ne vedem la Epic Pub, cu cartea Tipul Din Filme Nu Există, care, deocamdată, nu este disponibilă în nici o librărie din Ploiești. Dacă o ai deja, dar fără autograf și o vrei mâzgălită, sau dacă n-o ai și vrei să ne cunoaștem, te aștept acolo, de la ora 19.00. Nu te chem la festivisme cretine, speech, protocol, aplauze. Fără de-astea, că plec acasă. Mâncăm bem, ne simtem bine...

Aparent, Facebook a invins. N-a trecut nici un an de cand a modificat algoritmii in sensul aruncarii in derizoriu a paginilor de brand si mii de mici afaceri, care se promovau in acest fel, s-au dus in cap. Adio interactiune cu fanii, adio aparitii in newsfeed cand se anunta o promotie, daca nu platesti niste facebook ads, esti mort. Deloc surprinzator, agentiile de publicitate din Romania si milioanele de specialisti social-media sustin trendul. Pentru că așa te rup de bani. Adica iti vine specialistul, se cacă un pic pe el folosind niște cuvinte tari, o mai lălăie un pic și apoi vine cu soluția pentru promovat afacerea ta: trebuie să cumpărăm niște facebook ads. E modul lui de a-ti spune habar n-am cum functioneaza facebook, habar n-am cum sa-ti scriu niste postari cool, habar n-am nimic despre fanii tai, dar stiu sa-ti cheltuiesc banii. Degeaba.

Asta deși campaniile platite de pe facebook, in afara celor care declanseaza vanzari online, sunt sortite esecului. Am vazut-o deja intamplandu-se. Boul ăla de specialist nu-ți spune nimic despre prapastia tot mai adanca dintre ce face un om in viata reala si ce face pe net. Pentru că dacă o face, rolul lui dispare. El e acolo să-ți factureze servicii social media, nu să-ți crească vânzările, iar laicării cumpărați de dobitoc interacționează de-amboulea cu pagina ta, făcându-te să crezi că ești bine. De fapt, nu ești.

• Ai organizat o petrecere, la care au apăsat particip 2.000 de oameni? O să ai doar 20 dintre ei, la petrecere.
• Chemi oamenii la miting si 20.000 au zis că vin. O să fie 300, maxim.
• Poza cu noul tău desert a strâns 700 de like-uri? O să-l comande maxim 4 oameni, când vin la local.

Lumea s-a schimbat. Oamenii apasă like așa, de plictiseală, sau pentru că un amic i-a rugat să facă asta, sa ca să pară cool. Dar gestul ăsta nu mai declanșează acțiuni în offline, ca acum 5 ani. Facebook a devenit doar locul unde ne pretindem a fi altcineva, și trebuie să fii un bun psiholog și un scriitor iscusit ca să mai stârnești o agitație care să creeze efecte dincolo de facebook.

Exemplul 1: Mall-urile din orașul meu, Ploiesti Shopping City și Afi Palace Ploiesti, au zeci de mii de fani. Mult prea multi. Pun pariu ca 75% dintre ei au dat like cu gândul de a rămâne astfel la curent cu promoțiile, dar sunt suficient de imbecili încât să nu fi bifat și opțiunea "notifică-mă când se postează ceva''. De-aia, postările obisnuite ale celor doua mall-uri de pe facebook au intre 2 și 9 like-uri. Zero engagement, cum ar zice specialistul. Nu va inchipuiti insă ca in cele doua mall-uri sunt intre 2 si 9 oameni, daca dam o fuga să ne uităm o să vedem că ambele parcări sunt pline, iar în magazine sunt destui clienți. E clar și că oamenii n-au ajuns la mall în urma postărilor de pe facebook, dar și că feedback-ul de pe facebook, în cazul celor două mall-uri, nu mai valorează nici doi bani. E clar și că cine se ocupă de social-media la PSC și la AFI e fix specialistul descris mai sus, probabil vreun antrenat d-ăsta de birou, din altă localitate decât mall-urile, care a învățat niște chestii la școală, prin 2010, și le aplică ca un oligofren, deși nu se mai potrivesc de nici o culoare cu realitatea din 2016: limbă de lemn publicitar, cuvinte-cheie ca în google (de parcă facebook indexează cuvinte-cheie!!!), mesaje stereotipe și politicoase. 

Exemplul 2: restaurantul Tres Olivos. Doar 1.700 de fani pe facebook. Ultima postare - prin mai. O catastrofă, nu? Ei bine, nu. Ia duceți-vă la Tres Olivos după 8 seara, și vedeți dacă găsiți o masă liberă. Oamenii ăia taie între 200 și 300 de bonuri fiscale pe zi. Și știți de ce? Pentru că mâncarea e bună, prețurile sunt ok, iar oamenii revin, durându-i fix în pule de postările Tres Olivos din social media.

Exemplul 3: cafeneaua 5To Go. Conform unei doctrine interne (de-a dreptul imbecile, în opinia mea), cafeneaua 5ToGo Ploiești nu are deloc o pagină de facebook. Există una singură, pentru toate cele 11 cafenele din România. Da, o strategie specifică anilor de debut ai Facebook, pe care o mai are, în România, doar brandul turceșc de haine Koton, e folosită pentru a îngropa orice formă de interacțiune a fanilor 5togo cu brandul, asta deși toate francizele de food din România au pagini de facebook pentru fiecare locație în parte. 5ToGo Ploiești are încasări decente, dar dintr-un noroc chior, nu ca urmare a unei strategii naționale.

Ce vreau să spun este că demersurile disperate de a comunica, cu orice preț și oricât de prost, pe facebook, nu mai reprezintă nici ceva obligatoriu, nici ceva neapărat bun pentru un business care se desfășoară în offline. Agită-te pe facebook dacă ai un magazin online, adică dacă monetizarea se poate produce tot acolo, în mediul virtual, cu un singur click. Dar dacă ai un magazin, o cafenea, un restaurant - ceva cu o adresă fizică, e timpul să te gândești la altceva. Ceva care să te pună față în față cu clientul dorit, nu cu avatarul clientului. Și știi de ce? Pentru că avatarul ăla dă like compulsiv și nu cheltuiește un leu.

Uită de facebook page și de specialiștii în așa ceva. Ai n soluții de marketing pe care îți poți cheltui banii, în offline. Sau, dacă insiști în acest demers care te va îngropa imagologic, încearcă măcar să transmiți, sincer, doar acele lucruri reale care sunt mișto. Nu toate rahaturile, la ore fixe. Și nu uita esențialul: nu trebuie să plătești pe cineva ca să strângi două like-uri la o poză. Vorbește cu mă-ta și cu un vecin, și le obții moca.

publicitate la lucruri făcute bine acum zeci de ani

Are un metru noua'sapte dar pe net e pielea pulii, abia a strans 1.200 de like-uri, desi in pixul lui stau cateva zeci de miliarde de euro. Da, ati ghicit, vorbesc despre noul premier Mihai Tudose, care a aparut pe facebook (intre timp si-a sters pagina) la fel de prost ca toti predecesorii lui: cu un fotograf nepriceput la fotografia de presa si cu social-media coordinator orb sau complet nepriceput la fotografie. Asta in conditiile in care fotografia este principalul vehicul de propagare a informatiei pe facebook.

La prima poza nu ma iau de fotograf, cadrul e relativ corect. Postacu', in schimb, ori e orb ori e un pustan care nu poarta niciodata costum, ori e prost de bubuie. Si o zic din cauza acestei poze, in care premierul poarta un sacou cu cel putin o marime mai mare. Se vede si la umar, si la maneca. Zici ca Tudose e Fiul Ploii, nu premierul tarii cu cea mai mare crestere economica din Europa. Ok, a venit nea Tudose direct de la nunta, cu sacoul nasului, ca al lui era prea mototolit dupa o noapte de spritz. Nu-i pui poza pe facebook! Pui un colaj din doua close-up-uri, doar cu moacele lui si invitatului lui, si salvezi situatia...

Si cand se mai intalneste nea Tudose cu oameni cu care da mana pentru fotografii de presa, ii spui: "dom premier, prea le trageti mana oamenilor langa pula dumneavoastra, toate pozele arata ca naiba, hai, intindeti bratul un pic..."

Uitati-va la moacele celor cu care da mana premierul: primul e un pic ingrijorat...

... al doilea e de-a dreptul speriat ca ar putea atinge pula guvernamentala. Pare ca se gandeste: "Poate cravata mea innodata ca o pizda a provocat asta?"

La a patra poza pe care v-o arat pentru ca m-a busit rasul cand am vazut-o avem de-a face cu o culpa comuna: pe de o parte, fotograful, care a facut poza asta din singurul unghi posibil din care nu se vede scaunul. Lucru greu, va asigur! Sa faci o matahala de om sa para ca sta cu curul infipt intr-o teava galbena nu e lucru usor... De cealalta parte, social-media coordinator-ul, orb sau prost, cum ziceam, n-a vazut impilarea din curul lui Tudose si smaf!, a pus poza pe net. Sa rad eu, si voi cu mine...

V-am aratat doar 4 poze pentru ca pagina oficiala a noului premier are doar 31 de imagini (cum ziceam, pagina s-a dus). Promit ca revin, sunt sigur ca cei doi naparstoci din echipa de imagine a lu' nea Tudose ne vor mai face sa radem. Asta daca nu cumva ii da afara, cum ar merita, pentru ca cei doi nu fac de ras doar un nene sifonat, ci si guvernul, tara, pe mine, pe ma-ta, pe frac'tu... 

cartile mele sunt aici: https://bogdanstoica.ro/shop/carti

A fost atat de fun anul trecut, la workshop-urile de fotografie cu telefonul, incat am zis sa reiau activitatea asta. Sa iau si carti cu mine, pe unde m-oi duce, sa dau si un premiu, pentru fotografiile reusite facute in timpul workshop-ului. Voios, am purces la anuntarea intentiei pe blog, mentionand ca cine vrea sa participe la asa ceva, din orice oras ar fi, imi poate da un email, urmand ca eu, cand se aduna macar zece cursanti, sa organizez evenimentul. Nu cu mai putini, ca prefer sa-mi cheltuiesc banii pe ce vrea fii-mea si pe carti vechi, nu pe deplasari, cazare etc. in orase unde lumea n-are chef sa-si piarda timpul cu mine.

Pe urma, ca un bou, am facut niste event-uri pe facebook. A fost cea mai proasta miscare a mea. Le-am permis celor interesati pe bune de workshop sa se manifeste superficial in loc sa se inscrie pe bune, dar si celor majoritari, cu ADHD, atenti maxim o secunda la un enunt, sa apese ceva. Si ghici ce:

• La Bistrita s-au inscris pe email doar doi, iar pe facebook patru. M-am dus oricum, ca nu mai fusesem, si am avut surpriza extrem de placuta sa participe vreo 15 oameni si sa descopar un oras absolut demential. 
• La Ploiesti, s-au inscris pe email cinci persoane, pe facebook 21, dar la curs au venit patru din care au ramas doi. Ala a fost momentul in care am decis reconfigurarea strategiei, ca nu-s bou pe termen lung, ca un politician.
• La Brasov, s-au inscris pe email patru oameni iar pe facebook doi. La Oradea, am o singura inscriere. Una, desi, daca e sa ma iau dupa ce primesc pe facebook par sa fiu extrem de popular in Bihor...

Asa ca am sters evenimentele de pe facebook. Toate! Si sa vezi ciudatenie: dupa ce am anulat evenimentele de la Brasov si Oradea, mi-au mai scris vreo 15 persoane pe facebook, intrebandu-ma de ce nu mai vin la ei in oras. WTF?! Vin, coane! Dar scrie-mi un email ca vrei, lasa-mi un mobil, un nume... Nu mai am incredere in facebook nici cat in Ion Iliescu, iar in ala n-am deloc, pentru ca, uite, oamenii apasa "particip" cu lejeritatea cu care dau "like", fara nici un gand de a converti in offline demersul online. Si eu am o problema serioasa cu timpul, chiar nu vreau sa-l aloc unor nonevenimente.

Ca pentru a-mi confirma revelatia, ieri, uitandu-ma la un eveniment de ecommerce, am constatat ca potrivit facebook, la eveniment participa doar 36 de oameni. Din pula 36! Anul trecut la acelasi eveniment au fost peste o mie de participanti, acum doi ani tot vreo o mie, si tot asa, probabil ca anul asta, cu invitati mai "grei" ca niciodata, eventul ala o sa adune iar peste o mie de oameni. Cum ar fi ca firma aia sa se ia dupa facebook si sa se pregateasca, in vreun separeu, pentru 30 de oameni, si sa se trezeasca cu 50 de autocare pline de oameni, pe cap?

Morala? Functia de eveniment pe facebook trebuie uitata de orice responsabil de social media sau antreprenor online. Serios, compara:

A. avantajul de a putea face mii de oameni sa primeasca o notificare privind evenimentul tau

cu

B. costurile extreme generate de estimarea gresita a participantilor la acel eveniment sau cu esecul unui eveniment subdimensionat aiurea.

Asa ca cere-le oamenilor sa-ti comunice participarea in orice alt mod (email, sms etc) si renunta la event-urile de pe retelele sociale. Cat despre workshopul de fotografie cu telefonul - ai detaliile aici. Inscrierile se fac doar pe email, la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.. Urmatorul workshop are loc pe 22 iunie, la Bucuresti. Mai multe fotografii facute cu telefonul gasesti aici. 

Pentru inamicii fotografiei cu telefonul, in mare parte fotografi profesionisti: un calduros "muie" si un intelept "adaptati-va!". Prostiile pe care le spuneti voi, rezemati ca niste cretini in DSLR-uri, au fost spuse si de alti prosti. Acum 200 de ani, de exemplu, cand un baiat a inventat locomotiva cu abur, asa cum negati voi acum valoarea artistica a unui fotografii nefacute cu un Canon sau un Nikon, cretinii aia spuneau ca la viteze mai mari de 10 kilometri pe ora aerul va iesi din vagoane iar pasagerii vor muri. Si ghici ce?

În principiu, mă cam doare-n pulă de audiența înregistrată de acest blog. Nu e ca și cum aș trăi din el, nu asigură decât vizibilitatea chestiilor mele, n-am clienți de publicitate pe care trebuie să-i asigur de vizibilitatea tot mai mare... Dacă blogul ăsta are audiență, cred că o are fix pentru că mă doare-n cot. Dar, recunosc, când m-am uitat pe zelist.ro, m-am enervat.

Oamenii de la ze list au avut mare grijă să pară foarte deștepți și pricepuți. Au făcut un algoritm care calculează cât de vizibil e fiecare link al unui blogger, cu jdămii de parametri și insaituri, altfel încât nici nu înțelegi nimic, dar nici nu poți combate cifrele alea. Cum ar veni, dacă ze list zice că ești pe locul patru mii două sute, acolo esti, frate...

Sau nu. Eu i-am prins cu prosteala săptămâna trecută, când am văzut, în dreptul blogului meu, că în august au fost 33 de share-uri.

Cum?! August a fost luna cu aprozarul lui George, text care a adunat 100.000 de lecturi în 24 de ore, numa' ăla făcuse vreo 500 de share-uri, si n-a fost singurul text care s-a miscat bine, in august...

Am verificat pe pagina de fb. Da, eu aveam dreptate, ze list mințea grav. Adică, algoritmul pulii a greșit calculul decât cu vreo 7-800 de share-uri. Așa că am pus poza de mai sus, pe fb. Într-o oră mi-a scris un nene, pe mail:

"Din păcate, în urmă cu 2-3 săptămâni, Facebook a decis întreruperea serviciului ce făcea posibilă generarea statisticilor cu privire la performanța fiecărui articol publicat. Ne-am luptat din răsputeri pentru a găsi soluții alternative, pentru a inventa măcar ceva ce-ar putea să semene cu o rezolvate... Cu regret, în această bătălie epică - Facebook a învins. Asta înseamnă că am rămas doar cu Google+, Pinterest și LinkedIn, ceea ce este puțin, în opinia mea".

Nici măcar nu-s sigur că tipul e de la Ze List, dar ce zice el se confirmă și din alte părți. În august, Facebook a decis să dea puțin muiuț tuturor agențiilor de social media, pe care le-a lăsat fără instrumentele cu care făceau bani. 

Asta n-ar fi o problemă. Problema e că nici Ze List, nici alte companii similare nu anunță asta. 

Cum ar fi să te duci să-ți cumperi un Volkswagen din showroom, să faci actele, să plătești, și când vine mașina să o vezi cu trei roți, nu cu patru. Ar conta că vânzătorul îți spune: "Mii de scuze, dar Volkswagen nu mai fabrică și a patra roată. Ne-am luptat din răsputeri pentru a găsi soluții alternative, dar asta e, deocamdată"? Păi nu-i spargi fața și îți ceri banii înapoi?!

Sigur, eu n-am plătit nimic către Ze List, dar alții o fac, crezând că cifrele sunt pe bune și că rezultatele acestei cercetări sunt corecte. Ori, nu sunt. Sunt afectate grav, nu un pic. Pinterest, G+, Linkedin, Instagram, Twitter nu generează trafic pe site-uri decât în cote infime. Facebook este locul care generează audiența, iar dacă cifrele privind Facebook sunt varză, toată analiza aia a traficului de pe bloguri devine o varză. 

O să-l sun azi pe Mircea (cel mai deștept om pe care-l cunosc), să-mi scoată de pe blog pluggin-ul sau codul html sau ce morții mă-sii am eu acolo de la ze list, pentru că cifrele alea nu mai sunt reale și relevante. Sunt doar niște cifre, mâine pot să fac unele la fel.

publicitate la o carte mai veche

12 noiembrie 2015. Scriu ceva, dracu' mai știe ce, pe facebook și primesc un mesaj, de la Corneliu: "Se pare ca nu pot comenta pe Facebook la ce postezi. Nu-i prea ok din moment ce te urmăresc. Oricum vroiam sa spun, referitor la Alinuța ca ea întâi face un sex in trei si apoi isi întreba soțul dacă e de-acord , adica dupa ce și-a băgat-o adânc ...."

Băbăieți, vă dați seama cât de trepanat e băiatul ăsta? Auzi, nu e ok să nu pot comenta din moment ce te urmăresc. Dar du-te, nene, în pula mea, și urmărește o fată în parc până te arestează. Zici că-mi bagi bani în buzunar, idiotule.... Iar ce vroiai să spui nu mă interesează, ai umorul unui scaun de frizerie, cred că nici la depou nu faci oamenii să râdă.

Ca să fiu cinstit, eu nu i-am văzut mesajul până zilele astea, ocazie cu care vreau să mulțumesc facebook pentru funcția "mesaje filtrate". Dar l-am găsit pentru că omul mi-a mai scris o dată. Serios, tipul e tâmpit cu acte. Ia fiți atenți:

"E fain asa ca toată lumea sa fie de acord cu tine... Sa nu pot comenta daca bați câmpii, daca nu sunt de acord sau am alta părere. Marș. Unfollow"

Da, frate, e fain. Despre asta e vorba pe facebook. Rețeaua asta nu e un ring virtual de box, unde ne batem în opinii, ci locul unde interacționăm când rezonăm, când descoperim că citim aceleași cărți și când ni se pare că ne-am fute foarte bine. După logica ta de oligofren, eu ar trebui să comentez nonstop pe pagina lui Florin Salam și a tuturor restaurantelor care servesc fructe de mare, pentru că urăsc manelele și fructele de mare.

Mai pe scurt: ce te fute grija dacă eu bat câmpii? Cine pizda mă-tii te-a pus să mă urmărești, dacă nu-ți place ce scriu? Cât de chinuit e creierașul tău dacă aștepți nouă luni un semn de viață de la un tip pe care nu-l placi?

pu bli ci ta teeee

DISCLAIMER: Am peste 40 de ani. E greu să mă mai convingi să-mi schimb părerile. De-aia nu mă cert niciodată pe facebook, pentru că demersurile astea sunt inutile. Și bannez comentatorii cu care intru în dezacord din simplul motiv că nu vreau să mă cert pe net cu niște avataruri, nu pentru că ei ar avea dreptate și eu nu.

Blogul meu. Pagina mea. Regulile mele. Eu folosesc Facebook ca pe un instrument de relaxare și atât. Simplu.

Am urmărit cu interes maxim renovarea Muzeului Ceasului, din Ploiești, din mai multe motive. A fost muzeul meu preferat când eram mic, imi plac ceasurile, am scris acum niste ani despre dispariția de aici a unor ceasuri absolut fabuloase si as vrea ca practica asta sa inceteze, dar și pentru că sunt mereu în căutarea unor bucăți de lemn cu poveste și personalitate, pe care să le integrez în proiectele de upcycling. Așa că, anul trecut, când reabilitarea clădirii muzeului a fost finalizată, am făcut un set de fotografii pentru autoritățile locale. Moca, pentru că banii europeni veniți pentru reabilitare nu se puteau aloca și pentru marketing-promovare.

Am mai făcut un set de fotografii și acum, în primăvara asta, cand muzeul a fost remobilat și deschis publicului. Eram doar eu și agenții de pază și am putut să mă bucur în voie de modul în care au fost recreate spațiile aceste cladiri fabuloase. Uite: aceeasi încăpere...

Nu mai e nimic vechi, uzat, prăfuit, iar ceasurile sunt puse in valoare ca in muzeele de afara. Nu mai ai senzația aia de milă, pe care o ai în alte muzee romanesti. Iar ceasurile din colecția muzeului sunt... Nu mai zic nimic. Doar că am fost de vreo două ori tentat să sparg o vitrină și să fug.

Și azi, nu știu exact de ce, am vrut să caut pe net Muzeul Ceasului. Și să vezi chestie: nu există un site oficial. Există doar muzeul-ceasului.ro, site alocat proiectului european de reabilitare a clădirii, doldora de rapoarte si de poze din cursul lucrarilor de reabilitare. Mai există un subdomeniu alocat muzeului, aaaaabsolut jenant, pe cimec.ro si niste pagini penibile, pe site-urile a vreo doua-trei institutii locale. Nimic nou, la zi, nimic-nimic!

N-aveam pretentii la conturi de twitter, instagram, pinterest, tumblr.... Dar mi-a crapat capul când mi-am dat seama că nu există nici măcar o pagină de facebook oficială a Muzeului Ceasului. Sunt câteva, fiecare cu 3-10 fani, făcute prost, și o pagină de-aia generată de facebook după ce îți faci un check-in, pentru prima oară, într-un loc. 

Și mi se pare inadmisibil. Ăsta e singurul muzeu de profil din România. E unul dintre puținele de acest fel din lume, sunt probabil sub zece locuri de pe planeta asta unde poți să vezi un ceas făcut în anii 1500. Ai băgat două milioane de euro într-un loc care și înainte de renovare atrăgea 30.000 de oameni pe an. Ai ceasurile lui Carol I, țarul Alexandru al II-lea, Vasile Alecsandri, Theodor Aman. Cum morții mă-sii să nu te lauzi, pe net, cu așa ceva?!

E a mia oară când constat cât de proști sunt cei care ar trebui să vândă brandul România. Câte chestii mișto avem, câți bani s-ar putea face, ce ușor ne-am putea crea în lume o imagine de loc civilizat, nu de cartier mărginaș al Europei, dar n-o facem din motive care țin doar de mentalități. Undeva, într-o instituție prăfuită din România, cineva nu s-a gândit la ceva ce știe orice șhaormar: că dacă nu ești pe net, nu existi. S-a dus vremea pliantelor lăsate prin holuri de hoteluri. S-a dus și vremea "relațiilor" la agențiile de turism care acum oferă clienților numai destinații de care aceștia au auzit deja. Iar după ceasuri suntem turbați toți, femei și bărbați, deopotrivă. Statul român are găina cu ouă de aur și în loc s-o lase în cuibar o aleargă prin curte, să facă din ea o ciorbă...

Așa că am făcut asta. Știu câte ceva despre facebook, fotografii cu muzeul și cu exponatele am, am și niște amici care se pricep la ceasuri ceva mai bine decât mine, o leacă de română știu, o să cer ajutorul și altor oameni vizibili pe net.... Și o să promovăm noi, în online, Muzeul Ceasului, fără să mai așteptăm să-și scoată capul din fund oficialii români. Și știți de ce? Pentru ca Muzeul Ceasului e un loc foaaarte misto din România, care merită vizitat. Până atunci, căscați ochii aici, vă rog. Fiți indulgenți, vă rog, pagina a fost făcută azi dimineață....

UPDATE 1

În prima sa zi de viață, noua pagină de facebook a Muzeului Ceasului a adunat vreo 300 de fani, deși n-are decât fotografii și câteva informații. O să o updatez și să o cresc natural, pentru că sunt convins că va primi câte un like de la cel puțin jumătate din cei care au vizitat Muzeul Ceasului, cândva, în viața lor.

Am rezolvat si cu site-ul, mai frumos si mai simplu decat credeam, datorită unui tânăr frumos. mai exact, mi-a scris o tipă, Alexandra Radu: "Bună dimineața! Am citit articolul despre Muzeul Ceasului și sunt total de acord cu el. Eu sunt studenta la Informatica, UPG și anul acesta am avut de făcut un site pentru evaluarea la laborator. Din fericire, eu chiar aceasta tema am ales, și anume site-ul Muzeului Ceasului, deoarece, spre surprinderea mea, atunci când am cautat pe net, am găsit numai pagini mai mult decât groaznice. Intrați pe ... și priviți ce am făcut noi, la nivel de amatori". M-am uitat. Frate, ce-a făcut Alexandra arată foarte bine! Așa că am cumpărat domeniul muzeulceasuluiploiesti.ro, o să-i trimit Alexandrei info la zi și fotografii și în câteva zile Muzeul Ceasului va avea și un site decent, găzduit pe serverul meu.

Ocazie cu care îi mulțumesc și lui Radu Voicu, omul care s-a oferit să facă un site, de la zero, pentru Muzeul Ceasului. Precum vezi, Radule, nu mai e nevoie...

Apropos: e ceva în neregulă cu prezența online a Muzeului Ceasului. Cum spuneam, pe domeniul muzeul-ceasului.ro apar detaliile obligatorii într-un proiect de finanțare europeană, cum a fost cel prin care a trecut muzeul. Dar domeniul aparține unei firme din Constanța, Blue Film, unde nu răspunde nimeni la telefon. Iar domeniul muzeulceasului.ro este inactiv, deși e cumpărat de o persoană fizică. Nu vreau să zic vorbe mari, dar nu mai cred că vorbim de o instituție încremenită în trecut, ci de una unde șmenul plutește în aer.... O să revin.

UPDATE 2

Am purtat o discuție cu angajații Muzeului Ceasului. Au înțeles, sper, că nimeni nu le vrea capul și că aportul lor la modul în care arată acum acest așezământ nu poate fi decât lăudat. Au înțeles, sper, și diferența dintre un profil de facebook destinat eronat unui brand și pagina de facebook, cum este pe care am făcut-o. Cât de curând, după un trainning minimal, le voi oferi accesul la pagină, ca editori, să poată adăuga conținut în timp real, din timpul evenimentelor de la Muzeul Ceasului. N-am avut o discuție cu șefii Muzeului de Istorie și Arheologie Prahova, sub tutela căruia funcționează Muzeul Ceasului, dar nici n-am dat în brânci căutându-i. Am așa, un feeling, că o să ne certăm rapid.... 

Legat de site: Alexandra, tipa care l-a făcut, are examen luni, la facultate, așa că site-ul mai așteaptă până marți-miercuri. Domeniul http://muzeulceasuluiploiesti.ro/ este însă funcțional (mulțumită lui Mircea de la Officedent) și conține informațiile de bază. Pagina de facebook a Muzeului Ceasului conține acum și tarifele, și orarul de funcționare. Și are 600 de fani. Thanks.

UPDATE 3

Primul obiectiv a fost atins: pagina oficială a Muzeului Ceasului a ieșit din zona jenantă și are acum peste o mie de fani. În acest weekend am găsit și o metodă de a asigura finanțarea unei campanii de promovare în online: vom vinde suveniruri neconvenționale cu Muzeul Ceasului, iar banii vor merge într-o campanie de facebook ads. Primul astfel de suvenir e de vânzare, la licitație, AICI. 

UPDATE 4

Scapata de examene, Alexandra s-a apucat de noul site. In cateva zile revenim. Saptamana viitoare am sa provoc o intalnire cu CJ Prahova, conducerea Muzeului de Istorie si cea a Muzeului Ceasului, sa văd dacă pot să-i implic în promovarea online a Muzeului Ceasului. Dacă nu, continui singur, că mă deranjează....

publicitate