Am un anunt important de facut: daca vreti sa va duceti la film, nu va duceti la Kong. Am facut-o eu, aseara, ca sa scap din incercuirea Frumoasei si Bestiei si acum regret fiecare minut de difuzare. Daca nu eram insotit de o copila senzationala, cu care am ras cel putin jumatate de film, m-as fi enervat ingrozitor. Este un film extrem de prost, genul ala, facut de niste cretini incapabili sa creeze o fictiune logica.

Pe scurt, Kong este povestea unei maimute inalte ca gardul si proaste ca bradul. Este ultimul din specia lui (pentru ca parintii lui au fost ucisi de un monstru) si n-are pula. Serios, probabil ca producatorii filmului au vrut sa accentueze imaginea ultimului din specie si i-au taiat pula. Kong sta pe insula aia, astenic si furios ca orice impotent, si, cum nu-i convine ceva, cum face scandal. Asa face si cand vin americanii, cu vreo 10 elicoptere, conduse de cei mai prosti piloti din lume, care zboara doar la inaltimi la care maimuta cretina le poate lovi cu pumnul. Logic, le loveste pe toate, si ca in orice film cu elicoptere, din impacturile cu solul scapa vreo 20 de oameni. Multi fara o zgarietura.

In momentul acela Kong incepe sa sufere de orbire. Da peste tot de oamenii aia, dar nu-i vede. Probabil ca si populatia bastinasa, care se crede aparata de Kong, e in aceeasi faza de invizibilitate. Vede insa alte creaturi. Un paianjen cat o macara, un muflon cat un paianjen, cu ochii cat o masina, dar caruia ii intra in ochi muste de-astea, de marimi normale, si... atentie mare - o caracatita de apa dulce. Mare si proasta si aia, pare ca vrea sa-l futa pe Kong, nu sa-l omoare.

Daca va duceti, nu ratati tipa. Ea e personajul principal. Daca la inceputul filmului arata normal, de la jumate incolo tricoul se micsoreaza si isi schimba sutienul, astfel incat talia si sanii sa-i fie puse in valoare. Cea mai tare faza e aia in care are un moment de empatie cu maimuta, care ... nu conduce la nimic! Nici tipa nu face ceva anume. Doar la final reuseste sa arunce o bricheta aprinsa care nu s-a stins in 50 de metri de traiectorie balistica (evident, acum vreau si eu o bricheta de-aia!), si sa tinteasca perfect cu un pistol de semnalizare, desi arma aia nu poate face asta.

Batalia finala, cu monstrul cel rau, este de concurs, nici nu stiu de ce am ras mai mult. De tocilarul ala, proaspat iesit din laborator, care schimba benzile la mitraliera cu dexteritatea unuia din trupele Seal... De norul ala de napalm care nu dogorea, dovada ca soldatii se uitau relaxati la el de la 3 metri... De maimuta care ba avea o rana la mana, ba nu o mai avea... Pe scurt: am ras la aproape fiecare faza. Iar monstrul cel rau.... Au tras astia in el cu aruncatorul de flacari si cu mitraliera de companie si n-a avut nimic, dar cand i-a tras tipa o racheta de semnalizare in gat, era s-o omoare.

Adaug si ca toti tipii din film, desi sunt prezentati ca niste duri ai razboiului din Vietnam, sunt epilati si pensati, iar maimuta nu e, desi, tinand cont de lipsa de pula, i-ar fi stat chiar bine...

publicitate

Cred ca sunt romanul cu cele mai putine seriale vazute. Si totul mi se trage de la Dallas: in seara cand am plecat in armata, mama, matusa si bunica erau la televizor, uitandu-se la Bobby si JR. Cand m-am intors, dupa un an, stiti la ce se uitau mama, matusa si bunica? Tot la Dallas! Si-am calculat rapid cat timp din viata au pierdut cu Dallas-ul, suficient cat sa-mi propun sa ma fut in ele de seriale. Desi, recunosc ca n-am rezistat cand a fost vorba de House of Lies sau House of Cards... 

Revin. Game of Thrones tocmai incepuse pe HBO, cand eu era sa musc din pachetul de tigari, asezat langa mar, semn ca iar am stat prea mult la nenorocitul ala de laptop. Am lasat, asadar, laptopul, si am vazut integral episodul.

Doamne, cat am ras....

Dragonii aia atat de realisti.... Zece mii de neamuri, de regate, care de sub zid, care de peste zid, care muritor de foame, care de frig... Tipi pensati cat cuprinde si-o femeie-barbat care ii da pietre in gura unui tip de zici ca-i din Vaslui. Dialoguri cu cuvinte care nu existau in anul o mie - zic bine? Replici profunde - n-o sa mai mergi niciodata - dar terminate misto - dar o sa poti zbura. Plus personajele care spun despre ele tot ce-a uitat scenaristul sa introduca, ca informatii, cand a facut episoadele anterioare, semn ca serialul e umflat cu pompa, in functie de demografice. [Paranteza: cand vezi un film in care eroul X este intrebat cat e ceasul, si el raspunde ceva de genul "am ceasul asta de la bunicul, care are o arma in pod, de cand era in razboi, unde a murit si ma-ta", e semn ca scenaristul si regizorul au uitat sa introduca o scena cu bunicul ranit si cu ma-ta moarta. Adica, te uiti la un serial prost.

Sa nu fiu rau: am vazut si o blonda misto, cu parul impletit intr-o maniera foarte contemporana. Si era foarte buna de pula. Atat de buna, incat cred ca in serial o fute doar un dragon, nu vreun humanoid oarecare. Stie cineva cum o cheama, si daca are cont pe instagram?

Dupa 45 de minute, m-am convins: serialul Game of Thrones este foaaarte tare. Daaaaaca ai intre 4 si 14 ani....

publicitate

Nu e un film pentru toata lumea, ci mai degraba pentru cei sensibili si foarte ... romani decat pentru flegmatici. Asta pentru ca este un film tipic romanesc: e plin de momente lungi care puteau fi scurte, de replici de cacat cum nu intalnesti niciodata in viata reala, legate intr-o intriga atat de oscilanta calitativ, incat ai crede ca scenariul a fost scris de 3-4 oameni care n-au discutat intre ei. Radu Gabrea, ca si alti regizori, nu se simte bine pana nu balteste putin in fiecare chestie care ii place, uitand complet de faptul ca el e regizorul, nu publicul. Ia ganditi-va: ce s-ar intampla daca parchetarul ar pune ce-i place lui, nu voua? 

Sa adaug si filmarile... Cred ca au folosit un cameraman bine ancorat in urban, eventual un bucurestean specializat in videoclipuri. Altfel nu-mi explic cat de bine s-au vazut cadrele filmate la interior (cadrele cu el din biserica si cadrele cu ea, ezitand in tocul usii) si cat de prost s-au vazut exterioarele, desi zona era superba. Exista chiar doua momente - unul in care eroina se uita la o cruce, cu faţa bine iluminată desi are soarele in spate, şi un altul, în maşină, în care actorului principal i se reflecta in pupila lampa de lumina de pe camera video.

Daca te pregatesti psihic pentru toate astea si iti cumperi bilet la O poveste de dragoste, Lindenfeld, o sa te caci pe tine. Coloana sonora este dementiala, nu cred ca mai stiu vreun film in care aceeeasi melodie sa fie reluata tot timpul, in alta orchestratie. Sunt cateva scene in care vei plange, asa cum au facut-o azi, la premiera, cativa. Absolut geniali si Victor Rebengiuc, cu grimasele lui care vorbesc, si Victoria Cocias, pe care eu n-am mai vazut-o niciodata in vreun film. Nu exista babuță mai blanda si mai misto decat aceasta Helga, va spun eu. Exista insa medici jucati mai credibil decat poate sa joace Ion Caramitru, vizibil depasit de rolul de smecherit, si personaje meschine si viclene cu mult mai reusite decat ce-a jucat Mircea Diaconu. Nici nu vreau sa amintesc de fiul si avocatul eroului principal: doi penibili.

Mi-a placut mult si mucoasa de 17 ani gasita de Radu Gabrea la Teatrul German din Timisoara. Notati numele asta: Ioana Bugarin. O sa fie madarfacara viitoarei generatii de actori romani. 

Mi-a placut ca Ploiesti Shopping City a luat in serios premiera asta: a pus un spider si un covor rosu, a deschis sampanii si a invitat lumea buna a orasului, oameni care au iesit de la proiectie discutand aprins. Nu mi-a placut ca printre oamenii astia s-au strecurat si vreo doi idioti, care au pus - se putea altfel? - intrebari cretine.

Premiera vineri, la Ploiesti. Detalii AICI. Eu ma duc.

(trailer, mai jos)

Am fost la SELFIE. Ma' girl era extrem de curioasa sa vada filmul cu liceenii dezorientati, asa ca m-am executat. Si, desi s-a plictisit in unele momente, ei i-a placut filmul. Nu ma mir, pentru ca ma' girl are 12 ani. Eu, insa, mai aveam un pic si ma sinucideam cu popcorn.

Nici nu stiu ce-a fost mai prost in film:

1. Cameramanul de nunti, care a lasat sa se vada si chilotii unei tipe exact cand o certa tatal ei, dar si ce avea in nas eroina principala, cand se certa cu iubi? 
2. Replicile cretine ale tuturor actorilor, scrise probabil de cineva care a facut liceul la Colegiul National de Tocilari Sinistri?
3. Mesajul anti-politisti absolut nejustificat, sugerat de personajul jucat de un Florin Calinescu jalnic, lipsit de orice noima?
4. Discutiile despre comunism, cu mult mai proaste decat cele mai proaste discutii auzite vreodata?
5. Rolul lui Alex Velea - un homosexual tatuat ca un skinhead, vanzator de pepeni in Vama Veche? Pe bune?
6. Cele doua guşi ale lui Smiley? 
7. Lipsa oricaror emotii de pe figura actorilor?
8. Modul in care se auzea cum canta blonda aia cu lentile de contact?
9. Muzica si versurile mai cretine chiar decat operele timpurii ale lui Florin Salam?
10. Sau mesajul? Ca e ok sa faci sex cu proful de istorie, pentru ca s-ar putea sa te placa si dupa liceu si chiar sa dea o alarma falsa de bomba, ca sa ai tu timp sa ajungi la bac?

Pe bune, asta e film?! Adica astia de la Cinema City difuzeaza orice cacat, daca are generic si coloana sonora? Trecand peste absenta mea evidenta din targetul Selfie, asta tot ramane un film destinat adolescentilor cretini, nu adolescentilor....

Am mai vazut, recent, un film foarte prost. Insa pe langa SELFIE, KILLING TIME este un film de Oscar. Poti sa vezi Killing Time si sa razi de replicile idioate si de povestea dezlanata. La SELFIE te gandesti doar cate celule nervoase ti-au murit in timpul pierdut cu filmul.

Asa ca va rog frumos: asa cum nu mancati mercurul din termometru, asa cum nu va bateti parintii, asa cum nu mancati de pe jos, va rog frumos sa nu va duceti sa vedeti Selfie. Nu merita. E un film prost. Foarte, foarte prost. 

UPDATE - Astia de la SELFIE au 11 fani in Ploiesti!!! 

Il stiu pe Narcis Piarole de cand era mic, si, evident, el nu ma stia. Eram prieten cu fratele lui mai mare, Laurentiu, si nu de putine ori am ajuns la ei acasa. Locuiau in conditii mai proaste decat mine, si nici ai mei nu stateau bine cu banii. Eram toti niste copii amarati, ca majoritatea. Acum ne mai vedem prin oras, accidental, si in afara de salut-salut, n-avem vreo treaba.

Cu Laurentiu, adevaratul Piarole, e insa alta poveste. Am fost colegi de clasa intr-un liceu de cretini, cu niste profesori cu mult mai prosti si mai rai decat va imaginati. Dirigintele, de exemplu, ala care ar fi trebuit sa ne ia apararea cand ne nedreptatea cineva, era un dobitoc, pe nume Ene, care ne batea cu un pulan de politist. Pe toti, fara discriminare, pentru ca era doar un moldovean care primise un costum.

Instructorul auto era tot un cretin. Nicoara ne pocnea din dreapta, cand eram la volanul unor masini mai rablagite decat prevede legea. Asupriti fiind din toate partile, era normal sa ne avem ca fratii. Eu, fiind un pic mai atent la manuale, inlesneam si altor colegi drumul spre absolvire. Laurentiu, in schimb, care venea din alta lume, ne tinea partea cand ne luau la capace tiganii din Radu de la Afumati şi - marele merit! - ne-a dus prima oară la femei. Imi aduc aminte ca nici unul dintre noi n-a recunoscut că era virgin, dar toţi ştiam asta! Pe scurt: Laurenţiu nu era smecherul de azi, dar dadea semne clare de leadership. Nu şi in grupul nostru: el, eu, Dutu, Goia, Şpic, formam ceea ce azi se numeşte o gaşcă democratică, fără lider, in care fiecare era bun la ceva.

Pe urma a venit Revolutia, am luat-o razna cu totii, si nu ne-am mai vazut ani buni, decat accidental. Despre Laurentiu si Narcis am auzit, de cand sunt in presa, povesti care-ti fac parul maciuca in cap. Cel mai probabil, o parte sunt adevarate si au platit sau vor plati pentru ele. Altele, insa, sunt doar folclor urban. Un folclor care i'-a facut foarte temuti, in Ploiesti. 

Si acum pica bomba: Narcis s-a apucat de actorie. Cumva, a reuşit să intre intr-o schemă cinematografică, pe care eu o văd de succes, cu Florin Şerban la butoane (Eu cand vreau sa fluier, fluier). Si avem ditamai dezbaterea: e normal să joace un interlop în filme? 

Nu e normal dacă te gândeşti că Narcis n-are ceea ce ne place nouă să credem că sunt studii de specialitate. Nu e normal să aibă fani, cu un trecut ca al lui, dacă filmul o să fie un succes. Dar e bine-venit.

Lumea filmului nu e tocmai un templu al normalităţii. Să fii actor e mai mult o stare de spirit decât rezultatul unor studii academice. Dacă Narcis trece camera şi ţine minte replicile, e bun. Daca are si succes, e vedeta de cinema. Punct.

Plus că mai e un aspect. Dacă Narcis se potoleşte, frate? Dacă a avut nevoie de chestia asta ca să se vindece de demonii personali? Dacă asta e calea lui Piarole-Junior spre normalul unde ne simţim noi confortabil? De ce să-i futem direcţia de-acum? Pe cine deranjează că, timp de câteva luni, cât au durat filmările, Narcis a fost mai puţin interlop? Dacă Ploieştiul e un loc nesigur din cauza lui, nu cumva a fost bine că a avut şi altă ocupaţie, o perioadă?

De fapt, dacă te detaşezi un pic, observi că expresia "Piarole Actor" are numai conotaţii pozitive. Şi pentru el, şi pentru cei care se tem de el. 

Filmul in care joacă se numeşte BOX. Şi abia aştept să-l văd.

UPDATE 2015 - Filmul s-a lansat. Si a fost si premiat.

.............

Comentezi? Fa-o aici: www.facebook.com/bogdanstoica.ro