Acum patru ani, când am scris primele rânduri despre fotografia cu telefonul, notam că fotografia va fi nouă dimensiune socială a fiecăruia, că abilitatea de a face fotografii bune va fi echivalentă cu abilitatea generației mele de a folosi un computer sau de a putea vorbi în engleză. Am avut dreptate. Vânzările au explodat în online unde fotografia produsului a luat locul experienței personale. Relațiile debutează în online pornind de la fotografiile celor doi. Influencerii sunt în proporție de 90% creatori de imagini, nu de text sau video. Politica, trendurile sociale, campaniile umanitare, emoțiile colective - totul pleacă de la o fotografie. Și ca un corolar al faptului că am avut dreptate, toate reclamele la telefoane mobile vorbesc acum doar despre luminozitatea camerei foto și despre megapixelii ascunși după ea. 

Cu toate astea, primul meu manual de fotografie cu telefonul s-a vândut bine și nu prea. Asta deși era făcut ca ebook, "ca să-l ai în telefon, la indemana", mi-am zis eu. Cifrele nu-s rele, s-au contorizat câteva mii de download-uri, dar dacă împart totalul de descărcări la numărul de zile trecute de la lansarea lui, reiese că s-au vândut 1-3 manuale pe zi. Noroc ca am aflat recent că nu e vina mea. E vorba de specificul pieței. În România se vând doar 150.000 de cărți electronice în fiecare an. În Polonia se vând două milioane. În Germania - dublu față de Polonia. Cumva, românii nu se dau în vânt după cărțile electronice atunci când trebuie să le cumpere.  

Așa că am adus manualul de fotografie cu telefonul în lumea printului. Acum e o carte ca toate cărțile. Are două sute de pagini, toate color.

Cartea este doldora nu doar de sfaturi privind fotografia cu telefonul, ci și de grafică menită să te ajute să faci fotografia cea mai bună, din locul cel mai bun, cuiva care stă în cea mai bună poziție posibilă.

Tonul a fost accesibilizat la maxim, astfel încât cartea să poată fi citită și de un copil de zece ani.

Nu copiii sunt, însă, targetul meu, ci adulții în a căror profesie fotografia bună a devenit o necesitate. Agenții imobiliari. Proprietarii de mici afaceri de comerț online. Micii meșteșugari, artizanii, artiștii independenți. Oamenii de PR. Responsabilii de conținutul vizual în social media. Politicienii. Jurnaliștii. Oamenii legii. Profesorii și educatorii. Oameni care-si folosesc telefonul la serviciu, pentru ca trebuie. Le recomand tuturor aceasta carte, ca pe o investitie in viitorul lor. 

Nu în ultimul rând, recomand cartea tuturor celor ce se consideră prea puțin atrăgători. Celor cu respectul de sine la cote scăzute. Am auzit de sute de ori, după ședințele foto pe care le-am făcut sau după workshop-urile de fotografie cu telefonul pe care le-am susținut, replici de genul: "știi, acum nu mai mi se pare că sunt urat(ă), îmi dau seama că mă fotografiam sau mă lăsam fotografiat(ă) greșit, e incredibil ce bine mă simt acum, mulțumesc". 

Manualul de fotografie cu telefonul se poate cumpăra de AICI. 

La un preț mai bun, alături de alte cărți de-ale mele, o găsești AICI.

Lansarea cărții are loc miercuri, 30 octombrie, la Ploiești. Ai toate detaliile AICI.

Am luat poza asta de pe net. E făcută ca o pulă:

• 1. Bradul e plat, pentru că omul a avut grijă să stea ca un militian în fața lui.
• 2. E încadrată central, de nu-ți dai seama cât de mare e camera, dacă e acasă sau în vreun hotel.

Nu așa se face. Bradul e și el om, și el are suflet, merită fotografiat mișto. Așa că: 

• Nu aprinde lustra sau plafoniera. O veioză ar fi perfect. Să vină lumina lateral, să creeze umbre și să dea volum.
• Încadrează astfel încât să prinzi și poalele bradului, acolo unde sunt cadourile, dar și vârful. Estetic vorbind, partea principală a bradului este vârful. 
• Te-ai prins, așadar, că trebuie să ții telefonul înclinat un pic spre tine, da? Iar dacă te lași în jos, bradul va părea un pic mai mare decât este. 
• Nu-l încadra în centrul imaginii. Nu vinzi bradul, ni-l arăți. Și nu l-ai montat doar ca să ne arăți că ai brad, ci ca să vedem cum petreci tu Crăciunul, la tine acasă. Lasă, deci, niște loc să mai vedem ceva. Eventual chiar pe tine.
• Nu sta în picioare. E greu de crezut că ai o casă cu tavanul la patru metri și un brad de trei metri. Iar dacă ești și gras, o să arăți mai mare ca bradul. 
• Stai jos, în pula mea. Jos, pe podea. Arată-ne că încă mai trăiește copilul din tine.
• Strânge picioarele sub tine, lateral. Rezeamă-te într-un cot, într-o mână, să stai relaxat.
• Nu pune sclipici pe tine, strălucește bradul destul. Lasă geloziile astea stupide, că nu suntem la o nuntă în Titu.
• Zâmbește. Cu capul un pic într-o parte și privirea la fotograful de ocazie. Nu vrei să-ți arate fața plată, sau nasul ca un bot de tren de mare viteză.
• Șterge camera înainte să faci pozele.
• Încadrează drept. Pe cine dracu' pasionează un brad strâmb?
• Activează hdr-ul pe telefon. Te va ajuta să arăți detaliile din zonele umbrite ale bradului și nu va face să strălucească orbitor instalația luminoasă.
• Fă mai mult de o poză. Fă 30. Fă zece, apoi schimbă-ți poziția, mai fă zece. apoi mută-te în partea cealaltă a bradului și mai fă zece. 
• Alege o poză bună. Una, nu trei. Posteaz-o pe facebook. Șterge-le pe celelalte 29. De fapt, șterge toate gunoaiele digitale din telefon. Începe și tu anul viitor cu rezoluția "nu mai țin în telefon poze de căcat"

Gata? Bun. Îți mulțumesc că nu mă mai asasinezi cu mizerii vizuale. Iar daca vrei să înveți să faci poze bune oricand, oricui, si soției, și copilului, și câinelui, și lucrurilor pe care le vinzi, și lucrurilor pe care le faci, si in vacanțe, apasa AICI sau AICI.

Nu se intampla des. Nu stiu de ce, dar companiile locale nu par sa priceapa ca daca stimulezi patriotismul local si spiritul comunitar ai numai de castigat. Bine ca se intampla, insa, acum. Ploiesti Shoppping City ("mall-ul ala mare" cum i se mai spune), a pornit, pe 20 aprilie, un concurs de fotografie numit "Mândru de Ploiești". Pana pe 30 mai, orice ploiestean dotat cu o camera foto sau un telefon mobil este invitat sa surprindă un cadru frumos cu orașul și să se înscrie cu fotografia în concurs. Cea mai buna fotografie va fi răsplătita cu un aparat foto entry-level Canon DSLR 1300 D, OB -18-55IS, în valoare de vreo doua mii de lei. Mai sunt si alte premii, dar marea smecherie a acestui concurs este, in opinia mea, faptul ca Cewe asigura printarea a 10.000 dintre fotografiile trimise de participanti.

Paranteza: Cewe este un furnizor international de servicii foto. Procedura obisnuita prevede sa le intri pe site, sa incarci ce fotografii vrea muschiul tau, sa le aranjezi in ce ordine vrei, sa achiti ce e de achitat si te alegi cu o fotocarte, sau un album foto printat. Mi se pare o chestie grozava mai ales pentru fotografiile avand o tema anume (botezul lu' ala micu', sau concediul din Creta", pentru ca o data ajunse in offline, fotografiile alea nu se vor mai pierde, ca atunci cand le tii ca boul doar in laptop sau in telefon. 

Concursul e foarte simplu: faci ce fotografii vrei si le incarci AICI. Maxim cinci. Confirmi ca sunt realizate personal şi ca nici un tert nu detine drepturi de autori sau drepturi de utilizator asupra lor. Fotografiile trebuie să aibă o rezoluţie de min. 1240 x 788 pixeli si o "greutate" maxima de 10 MB, in format png, jpeg sau tiff. Data limita este 30 mai, dupa care urmeaza jurizarea, de catre cinci persoane, printre care ma numar si eu. Consultă regulamentul aici.

Daca ai o camera foto performanta, sau un telefon mobil pe care ai dat o sacosa de bani, dar inca faci fotografii de doi lei, te astept la workshop-urile mele de fotografie cu telefonul din 5 si 6 mai. Ploiesti Shopping City a fost atat de cool incat a platit pentru 50 de persoane. Adica poti participa moca, lucru pe care eu nu l-am permis niciodata, pentru ca in loc de pasionati de fotografie ma pot trezi la workshop cu oameni care vor sa ma cunoasca, nu sa faca poze bune, sau cu diversi atarnatori amatori de gratuitati, nu de fotografie. Tuturor acestora le spun delicatul: "fuck off". Nu va irositi timpul si nu mi-l irositi nici mie. Workshop-urile au loc pe 5 mai si 6 mai, de la ora 12.00, in zona scarilor rulante din Ploiesti Shopping City. Inscrierile se fac fie la telefon 0751 077 835, fie printr-un email trimis la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.. Partea misto este ca workshop-ul are loc cu trei saptamani inainte de finalul concursului. Adica daca te prezinti si ramai atent macar trei ore, te poti alege cu sfaturi utile pentru realizarea unor fotografii demne de concurs si de cele 24 de premii. 

Dincolo de concurs, eu recomand workshop-ul asta tuturor, pentru ca traim vremuri in care sa faci fotografii bune a devenit similar cu a vorbi engleza. Oamenii nu vor cumpara ce faci tu daca nu vad fotografii bune cu produsele tale. Tipele misto nu vor iesi cu tine in oras daca pozele tale te prezinta ca pe un mutant. Copiii tai vor face scandal ori de cate ori urci pe facebook o fotografie cu ei daca arata aiurea in ea. Nu te vei mai angaja nicaieri daca imaginea ta online transmite ca esti un chior cu mainile tremurande. 

Sa ne vedem cu bine. 

De ce trebuie să știi să faci fotografii bune cu telefonul? Pentru că trăim în Epoca Fotografiei, iar competența în fotografia cu telefonul este o necesitate la fel ca abilitatea de a comunica în limba engleză. Nu te mai angajează nimeni dacă nu-ți vede pozele de pe facebook. Nimeni nu mai cumpără un produs de la tine până nu-l vede, întâi, pe net. Tipa sau tipul care te plac n-o să te bage în seama niciodată dacă nu le place cum te văd pe net. Așa că, dacă nu știi să faci fotografii e timpul să înveți. Ai cu ce, telefonul din buzunarul tău este foarte-foarte bun la capitolul asta. Chiar, ai observat că toate spoturile publicitare la iPhone, Samsung, Huawei, LG, etc vorbesc despre camera foto? Nu despre cât de bine îl auzi pe celălalt într-o convorbire, nu neapărat despre cât de bine merge netul, ci despre "imagini strălucitoare", "rezoluție", "senzor", "lentilă", "recunoaștere facială". 

Cum am ajuns să predau fotografia cu telefonul? Întâi mi-am predat mie, de nevoie. Eram jurnalist și nu aveam cum, tot timpul, să scot Nikonul și să fac o fotografie profesională. În timp am văzut că cititorii mei nu se vaitau de calitatea pozei, dacă ea spunea povestea. Timpul trecea, eu mă perfecționam, telefoanele aveau camere tot mai bune, contul de instagram a ajuns la 5.000 de followeri și am început să devin cunoscut pentru fotografiile mele făcute cu telefonul.

Cu una am câștigat un concurs....

... alta a ajuns virală...

din cauza alteia am fost acuzat că mint, pentru că "nu ai cum face, cu telefonul, o fotografie că asta"... 

... iar la un moment dat, Facebook m-a anuntat că fotografiile mele au strans un milion de like-uri.

Așa că nu mi s-a mai părut aiurea să-mi învăț amicii, prietenii, oamenii din redacția pe care o conduceam, cum să facă pozele tot mai bine. O tipă mișto mi-a zis, o dată, ceva de genul "mie mi-e lene să exersez acum, scrie și tu un set de sfaturi să le citesc". Le-am scris, apoi am tot completat materialul ăla făcând ceea ce a fost primul suport de curs. Cererea de sfaturi, însă, continua. Satul să-mi pierd timpul cu fiecare amic în parte, le-am cerut să se adune o dată, toți. Au venit și niște oameni pe care nu-i cunoșteam, iar workshop-ul a fost o nebunie. Apoi l-am organizat pe al doilea, pe al treilea, cu pozele făcute de participanți am ilustrat ebook-ul Manual de Fotografie cu Telefonul (caruia ii pregatesc, zilele astea, varianta de print). 

Din considerente de timp/logistică, nu fac un workshop de fotografie cu telefonul cu mai puțin de 15 persoane. Iar când îl fac durează două/patru ore, în funcție de viteza de acceptare/exersare a temelor discutate. Dacă veniți cu cu bateria peste la telefon peste 50% pot să vă învăț:

• cum să faci un selfie ok
• cum să faci fotografii bune copiiilor
• fotografia de vânzări online 
• fotografia de eveniment
• fotografia de peisaj
• fotografia artistică
• fotografia urbană

Cine poate/merită/trebuie să vină la un astfel de workshop: până acum, am lucrat cu oameni care vând pe net diverse lucruri, oameni care întrețin pagini de facebook ale unor branduri, oameni din turism, imobiliare, vânzări auto plus o droaie de mame și de tati care vor amintiri clare cu progeniturile. Așa că pot să fac următoarele recomandări:

• Vino la workshop dacă vinzi, pe okazii sau olx, bunuri ca mășini, case, diverse utilaje, bijuterii, timbre, bancnote, monezi, ceasuri, unde detaliile sunt importante.
• Vino dacă promovezi, pe facebook sau instagram, bunurile sau serviciile unei companii. Trebuie să fii mereu fresh, remember?
• Vino dacă te ocupi de imaginea, în social media, a unui/unei restaurant, cafenea, pub, hotel, motel, pensiune. O să merite.
• Vino dacă ai un blog sau lucrezi ca jurnalist. Așteptările sunt tot mai mari în domeniul asta, nu poți să difuzezi orice vomă de imagine.
• Vino dacă vrei să ai poze nemișcate cu copilul tău, dacă vrei să-ți iasă măcar 10 poze în vacanță, sau dacă ți se pare că oricum te-ai fotografia nu arăți cool

• regret ca am facut presa, pentru ca am facut-o degeaba
• scriu usor
• imi datorez succesul literar femeilor
• imi place sa fac fotografie, desi stiu ca e tot o meserie care se pregateste sa moara
• fotografia cu telefonul este viitorul
• & shit

tot interviul e aici.

Sunt o droaie de tipi care vorbesc cu "da, fata / bine, fata / ce faci, fata". Eu cred ca l-am gasit pe primul dintre ei.

Anii 60. Primul din stânga.

******************
Daca vrei sa inveti sa faci poze bune apasa AICI.

"atașez două poze din weekendul trecut, te rog să-mi transmiti observatiile tale despre fiecare".

Weekendul trecut am fost la workshop-ul de fotografie cu telefonul, cu echipa Ciucas X3. O gasca de oameni extrem de misto, megauniti in jurul dragostei lor pentru natura, sport, munte, care organizeaza, de ceva ani, Cel Mai Misto Concurs Din Lume. A fost o placere sa stau cateva ore cu ei. Si le-am zis, la final, ca daca au chef sa puna in practica ce-au invatat, sa-mi trimita si mie, o poza, doua, urmand ca pe cea mai buna dintre ele sa o premiez cu un set de carti de-ale mele.  Si-am primit patru poze.

Foarte misto. Omu' a incadrat drept, a asteptat cat trebuie pentru ca telefonul sa-si faca expunerea, vad detalii (iarba), vad si cerul nears in spate, am si o linie directoare care imi plimba ochiul prin imagine (poteca). Nu-mi place ca grupul se indreapta spre coltul imaginii, pare ca vor pasi, in curand, in afara fotografiei. Cred ca daca lasa un pic mai mult loc in stanga jos, sau daca se aseza de cealalta parte a potecii iesea o poza de nota 10.

Spuneti si voi, daca vedeti ceva de reprosat. Poza e perfecta: expunere, culori, incadrare, subiectul fix unde trebuie, la o treime de marginea din stanga, iar orizontul e la o treime de marginea de jos. Pacat doar ca fotograful n-a indreptat poza, dupa ce a facut-o si a privit-o. Curbura orizontului s-ar fi vazut mai clar. 

Intr-un mod foarte misto, omul a surprins nu doar povestea interactiunii haioase dintre un caine si o pisica, ci si povestea unui tip care se distreaza de minune urmarindu-i si incercand sa le faca o fotografie. Trec repede peste incadrare, culori, expunere, pentru ca nu am ce sa zic. Totul e foarte bine, uitati-va in fundal, cate detalii se vad, desi focusul e pe planul apropiat. 

Asta ar fi fost o poza foarte misto daca nu ieseau paiele alea din zapada, in stanga jos. Stiu ca nu-s paie, dar par paie, si cu urma aia neagra pe drum, poza ma arunca in rural vizual, din care ma scoate, apoi, brutal, cu cele doua relee de comunicatii, cu cladirea evident montana, si cu masina aia parcata.... Nici grupul nu se vede bine, pentru ca turistii sunt destul de departe si cu spatele. Pe scurt: cred ca-s prea multe elemente neclare pentru o singura poza. Un singur drumet, mergand spre cabana, incadrat dintr-un unghi care sa evite paiele, noroiul de pe drum si releele, ar fi spus povestea calatorului care vine de departe pentru un ceai, in aerul ala curat sugerat de zapada si de cerul senin. 

Ce vreau sa zic este ca as premia fotografia aia cu parapanta, dar o sa trimit cartile celui ce a fotografiat tipul, cainele si pisica.

UPDATE: a venit si a cincea fotografie.  

N-o mai comentez. Doar anunt ca dublez premiul: o sa fie doua seturi de carti, pentru doi castigatori. 

daca vrei sa participi si tu

la un workshop de

fotografie cu telefonul

- in decembrie organizez doua -

asa ca apasa aici.

Poti publica o carte avand pe coperta o fotografie facuta cu telefonul? Poate camera de pe un telefon sa livreze o imagine pe care tipografiile sa o poata tipari in conditii decente? Raspunsul este da, iar argumentul din spatele afirmatiei este imaginea de mai sus: o fotografia facuta de mine cu telefonul.

Mai jos, ce s-a putut face din imagine: coperta cartii "Ce-ai vrut sa spui, doctore?", scrisa de Dana Humoreanu.

Va rog sa nu cititi acest text ca pe o lauda de sine, n-am facut-o nici pentru bani (am cedat drepturile gratuit), nici pentru glorie (CV-ul meu e deja destul de consistent). Doar ma bucur foarte tare ca ce le spun oamenilor, la workshop-urile de fotografie cu telefonul, incepe sa capete greutate in diverse medii, inclusiv academice. Si ca fotografia buna nu depinde de telefonul cu care o faci, ci cum o faci. Sa nu uit sa va spun: fotografia asta, despre care scriu, e facuta acum trei ani, cu ceva ce azi se numeste "rabla": un iPhone 4S.

In decembrie, sustin doua workshop-uri de fotografie cu telefonul, in Ploiesti si Bucuresti. Ai toate detaliile AICI.

Nu stiu ce sa va mai zic de Bistrita. Am plecat pregatit pentru un program aglomerat, despre care credeam ca o sa ma doboare, si-am reajuns acasa, dupa patru zile, ca din concediu. Obosit sunt, dar nu cum credeam. Mi-a obosit spatele de la paturile bune in care am dormit, mi-a obosit ficatul de la palinca si sistemul digestiv de la mancare, si aproape ca, neobisnuit cu asa ceva, mi-am intins nervii la maxim cu amabilitatea bistritenilor.

Pentru ca la Bistrita nu e ca in alte parti. 

Bistritenii sunt, probabil, cei mai misto romani din cati cunosc. Cetateni romani, poftim, ca am avut de-a face si cu sasi, secui, unguri, si nu se cunoaste diferenta. Daca li te adresezi ok si nu faci figuri cretine, vei primi, de la fiecare dintre ei, tot ce are de dat. Sunt calzi, amabili, atenti, seriosi, iau ospitalitatea ca pe un examen pe care vor sa-l ia cu zece. Pe de alta parte, nu recomand Bistrita prostilor, arogantilor, celor ce inventeaza probleme ca sa obtina discounturi sau ca sa se amuze. Vor manca, acolo, probabil ultima bataie la inceputul careia mai puteau merge in doua picioare. Pentru ca bistriteanul are ceva ce nu vezi peste tot: demnitate. Cand esti la Bistrita esti pe pamantul stramosilor lor, nu intr-un poligon de umilit oameni.

La Bistrita nu merge nici sa epatezi cu banii tai, pentru ca, cel mai probabil, bistritenii au ceva mai multi decat tine. Nu-i sparg, ca prostii de noi, pe masini foarte scumpe si ceasuri la care nu stim sa folosim toate butoanele. Dar au case superbe, isi fac concediile in locuri misto, sunt plimbati prin toata lumea si investesc in educatia copiiilor lor de nu-ti vine sa crezi, e plin de cursuri de balet, pictura, pian etc, si nu vezi o tipa prost imbracata decat daca joaca vreun rol, in vreo piesa de teatru. 

Mancarea de la Bistrita este beyond orice. E ca o forma de tortura. Cand crezi ca esti cu gura plina de ceva foarte bun, auzi, la bistriteni, ceva de genul: "ma bucur ca-ti place, dar daca o sa mananci asta in localul X o sa vezi ca e si mai buna". Pai cum sa fie ceva mai bun decat cel mai bun? Plus ca-s creativi, amesteca ardeii copti cu branza, cu zacusca si cu fasolea batuta de mori mancand, sau te lasa fara reactie oferindu-ti inghetata de orez cu lapte... 

Iar orasul ala este perfect. Stiu ca bistritenii ii vad defectele, dar, din perspectiva mea de ploiestean, defectele alea nu exista. Nu-i sufocat de masini, de cladiri urate, de chioscuri, gropi, maidane, nu e plin de cocalari si de oameni mirosind urat. Plus ca e frumos asa cum mi se pare normal sa fie un fost oras-stat, vechi de aproape o mie de ani si facut cadou, candva, unei pizde misto. 

recomandari pe bune:

• Am dormit/stat/mancat, in ultimii ani, in trei hoteluri de cinci stele. Dintre ele, Hotelul Metropolis din Bistrita este de depaaaaarte cel mai misto. N-am ce sa va povestesc, daca va uitati pe net va prindeti singuri care-i faza. Doar vi-l recomand pe bune. 
• Am tinut un workshop de fotografie cu telefonul la Roser House si mi-a picat fata, oamenii aia au construit, in creierul muntilor, ceva comparabil cu hotelurile de lux din Alpii elvetieni. Chiar nu stiu cum sa le multumesc ownerilor ca au intors hotelul ala cu susul in jos doar ca sa-mi iasa mie workshop-ul. 
• Am mancat in mai multe locuri din Bistrita, si pot sa va recomand sa nu va duceti la Taverna Dogarilor si la Casa Doamnelor decat daca aveti in plan sa descoperiti ca nu stiti sa gatiti, sau sa va ingrasati grav sau sa aflati ca sunteti lacomia intruchipata.
• Nu ocoliti nici pensiunea Colibita Arinis, de pe malul lacului Colibita. E genul rustic si linistit, cu camere calduroase, paturi gigantice si - din nou! - o mancare de exceptie. Am mancat ca un porc (desi eu evit deserturile, aici am cerut o portie dubla) si am dormit ca o vita (desi unii oameni aveau alte asteptari de la mine, asta e, promit sa ma revansez zilele astea).

Nu ocoliti Colibita, in general. E o gura de rai, cu un lac frumos foc, amplasat intr-o caldare montana ferita de gerurile din jur, cu multe pensiuni, hoteluri si localuri misto cu preturi de la $ la $$$. Locul se bucura deja de succes. Mi s-a spus ca cineva a vrut sa testeze cat de mult succes are pensiunea lui si a cerut, pentru trei zile de Revelion, 6.000 de euro. I-a obtinut. 

Nu in ultimul rand, va recomand sa va duceti la Bistrita cu trenul. Locurile dintr-un vagon de dormit pentru doua persoane, chiar daca nu ofera confortul vietii (ca CFR tot CFR ramane, pana nu da cu mucii in fasole nu se simte bine), ofera o experienta misto si decat sa conduci sase ore cu un plin de motorina mai bine dormi 8 ore cheltuind fix aceiasi bani. Bonus, primesti dreptul de a bea palinca, vin, tot ce vrei, de la 8 dimineata la 10 seara, pentru ca nu esti cu masina.

• Pentru oportunitati de business, de turism sau de promovare in Bistrita, va rog sa luati legatura cu Claudia Andron. Nu este doar proprietara celui mai misto site de stiri din zona (Bistriteanul.ro), nu este doar organizatoarea celui mai misto eveniment din zona (Festivalul Usturoiului), dar este si cea mai bine conectata persoana pe care am intalnit-o, o stiu si copiii, si batranii, si oamenii de afaceri, si oficialii, fata e un fel de Doroftei al Ploiestiului. Nu ma mir deloc ca tot ea sustine Produs in Bistrita-Nasaud, chestie despre care o sa va scriu, mai multe, cat de curand.

 In concluzie: o sa ma duc la Bistrita cat de des pot. Orasul ala bate si Ploiestiul si Bucurestiul la bucuria vietii, iar mancarea si cazarea cu mult sunt peste Valea Prahovei.

Si nu uita de Festivalul Usturoiului 2018 (LINK).

28-29 iulie, in Pasul Tihuta. Ne vedem acolo.