Sa zicem ca trebuie să ajungi în Ploiești, pentru câteva zile, cu afaceri, sau pentru câteva luni, cu treabă. Habar n-ai de nimic, ai doar câteva referințe, de la amici din oraș, dar nici unul nu știe pulsul orașului la zi. Cauți pe facebook, citești două trei articole de pe net și nu ajungi la nici o concluzie. Ți-ar fi de folos cineva care știe toate localurile, tot ce s-a deschis, unde e cool și unde nu.

Adică eu.

Pe bune, jumătate din viața mea, mai ales in cursul săptămânii, se desfășoară în localuri. De 10 ani lucrez de acasa sau din locul indicat de client, iar întâlnirile pe tema joburilor de presă/fotografie/imagine sunt tinute, în 99% din cazuri, în diverse locuri publice. Nu pe o bancă în parc, deși nu mi se pare atât de stupid pe cât arată. Și nici acasă, pentru că nu vreau să transmit semnale aiurea. În cafenele, baruri, restaurante și alte locuri în care poți discuta cu un om. Astfel, m-am țepuit oriunde a fost nevoie și am descoperit toate locurile mișto ale orașului. Așa că întreabă-mă fără frică unde să te duci prin Ploiești. 

De fapt, nu mă mai întreba, că îți explic eu, în mare. În ordine alfabetică, că altfel nu-mi iese...

A

about me

B

ballroom. Cea mai frumoasă sală de evenimente din Ploiesti nu e in Ploiesti, ci la Bucov, la Pik Elegance. Cu etaj/balcon interior, balustrade, lumini cool, e extrem de cinematica, am făcut niște cadre acolo de senzație. Sali misto mai gasesti la Sky (Paulesti) si la Lacul Verde (Targsor).

biliard? Cea mai bună alegere e Sky Play. Arată senzațional, mesele-s bune, lumina e perfectă, muzica ok, personal mișto.

bistro-uri? Epic Pub, unde am mâncat cu plăcere până și hamburger, adică ceva ce nu înghit cu drag decât la Hard Rock Cafe. 

bowling? Sa mor daca stiu, n-am mai jucat de 5 ani.

C

Cafenele? Depinde pe unde ai treaba. In centru, recomand cafeaua de la 5togo. In zona de nord a orasului du-te la Tutti Caffe, din Ploiești Shopping City, unde cafeaua e de la una dintre cele mai bune din oras. 

Cluburi? Nu recomand nici unul. Mai toate sunt pline de interlopi si wannabe de interlopi. N-am ajuns niciodata treaz intr-un club, ca nu-mi place să urle o boxă la mine si sa nu ma inteleg cu ai mei, dar anșeeea, dacă suntem in grup si ne îmbătăm atât de tare încât să credem că în cluburi vom gasi si fute ceva nou, ajung cu băeții în Sky. Nu futem nimic, bineînțeles, că fetele de club nu fut boșorogi betivi ca noi, dar senzația aia ca am putea ca sa futem e foarte mișto, suntem ca niste copii in ajun de Craciun....

Cofetării? Aici chiar suferim grav, n-am ce să-ți recomand, ca nu prea mananc deserturi in oras, cu exceptia momentelor in care imi aduc aminte de deserturile copilariei, de la Orizont.

Cosmetica & shit? La Michelle, clar. Am fost cu o tipa care se epila acolo si pot sa va asigur ca situatia de la fata locului era impecabila.

Curățătorie? Rineea Clean e tata lor, chiar dacă Irina e mamă...

D

Dans, muzica, arte vizuale? Te muti ceva mai mult timp in oras si esti si cu copiii? Du-te la Robert, care are o megașcoală de muzică, sau la Georgiana de la Clever Children Ploiești.

Dinți? Te doare măseaua? Ia cu Officedent, de departe cei mai șmecheri, mari și cool doctori de dinti din oraș. 

E

Organizezi un eveniment aici, sau ai de gestionat o campanie locala de presa? Apelează tot la mine dacă vrei o imagine corectă a presei locale și a resurselor reale de promovare, pentru ca au ăștia niște harfe, te împachetează în minciuni de nu te vezi.... Plus ca vorbesti cu cel mai citit tip din oras...

F

fitness? Sala care-mi place mie e aia de la Afi Ploiesti, are inclusiv un semiteren de baschet si pistă de alergare, nu trebuie să te joci de-a hamsterul, pe bandă. Dar nu ma duc acolo, ca e departe de mine, ar insemna sa tai orasul in doua. 

Pentru flori, buchete si alte cacaturi romantice care impresioneaza pizdele mișto recomand Colțul cu Flori.

cauti un fotograf? Moa. Și dacă nu te pot ajuta eu, pentru că unele chestii mă disperă și nu le fac, știu bine comunitatea foto locală și-ți pot recomanda cea mai bună variantă.

G

greu sa gasesc ceva cu G

H

hoteluri? Nu-mi iau cazare în Ploiești, pentru că aici locuiesc, dar am frecventat, pentru ședințe foto și diverse, două hoteluri: Central, cu o poziție fabuloasă, și Pik Elegance, mai discret, ca e hacana, nu central. Vi le recomand pe amândouă fara sa stiu exact cum sunt serviciile. 

I

idiot mai mare ca mine, in raport cu femeile, nu exista.

J

jurnal de Ghena este prima carte scrisa de o pisica din Ploiesti. Se gaseste doar AICI.

K

kolectionarul.ro n-are nici o treaba cu Ploiestiul, dar imi place maxim.

L

faci frecvent cumparaturi de legume/fructe, ca veganu' si vegetarianu'? Ia cu carte, de la Aprozărești, George chiar își alege furnizorii cu grijă, iar tot ce-am mancat de la el a avut gust.

M

muia este un lucru foarte bun daca-l face o tipa care stie bine sa faca asta

N

n-am chef sa scriu nimic cu N

O

o data am gasit 50 de lei in parcul de la Sala Sporturilor. Du-te si pe acolo, poate gasesti si tu.

P

piscine? Vara, outdoor - mergeți la Sky. Indoor - mergeți la Pik Elegance, unde e singura piscină din oraș cu apa sterilizată cu sare, nu cu clor. Deci nu te ustură ochii de la apa, nici în cur de bani. Un plus important: piscina se deschide la 6 dimineata.

pizde? Te rog eu, nu fute escorte de pe net sau fete recomandate de taximetriști. Nu ieși la agățat beat ca boul, că o să dai peste o membră a Lotului Național de Boli Venerice. Avem fete mișto, dar e destul de greu să le fuți în aceeași zi în care le cunoști, ca nu suntem toți niște scriitori de mare excepție [:)))))]. Construiește o relație, nesimțitule, că fetele bune de pula nu sunt simple bucăți de carne, au și ele suflet. Sau, mai bine, adu cu tine o spectaculoasă de-aia de Capitală. 

R

restaurante? Aici n-am să fac un top, pentru că nu-s un cunoscător d-ăla extrafin, iar gusturile nu se discuta. În ordine alfabetică, după criteriul "locuri în care poți să te duci la masă cu un expat fără să-ți faci țara de râs", iti recomand Doma Urban Bistro, Lacul Verde Resort si Sky Cuisine. Pentru mâncare bună zi de zi, sau pentru mese în grupuri mari, fără să-ți rupi buzunarele, du-te la Berbec sau la Orizont. 

S

cauti un spa misto? Caută pe navigație Sky Blue Hotel. Acolo e un spa de senzație. 

T

turism, adica? Ai ceva timp liber? Vorbește cu Mihaela, sau du-te la Gradina Botanica Bucov, Muzeul Ceasului, Muzeul de Arta.

U

sunt pasionat la maxim deupcycling. daca vrei, te invat si pe tine cum s-o faci.

V

veterinar? Dacă ești cu hamsterul după tine, ca Dragnea, du-te la asta mică.

Z

zalte chestii pe care e bine sa le stii:

• Lasă-ti mașina la hotel si mergi cu taxi-ul, pentru că Ploieștiul e un oraș sistematizat aiurea, nici un ne-localnic nu se descurcă. La orice firmă de taxi ai suna, ai grijă însă să ceri un taxi curat și cu aer condiționat. Crede-mă, sunt cereri justificate.
• Relaxează-te, ca nu ești în comuna primitivă. Suntem normali, prietenoși, ești cumva acasă, 15% din populația Ploieștiului învață sau muncește în București. De-aia ni se spune Sectorul 7 si sigur suntem mai cool decât Sectorul 5. Apropo: știai că noi ajungem mai repede la Arcul de Triumf decât jumătate dintre bucureșteni?
• Daca ti-a casunat pe cartile mele, sau le vrei sa le daruiesti cuiva cu autograf si dedicatie, lasa-mi, cu o zi inainte, un mesaj AICI si a doua zi vei gasi cartile personalizate cum vrea muschiu' tau la cafeneaua 5togo Ploiesti.
• Aceeasi procedura se aplica si daca vrei ceva din chestiile astea.

Revin, dacă-mi mai aduc aminte de ceva important. Have fun.

Gust amar. Cu asta am rămas după Ziua României. Timpul petrecut azi pe străzile orașului meu a fost presărat cu momente pe care n-am chef să le mai văd niciodată, și nici să le mai fotografiez.

1. De exemplu, m-a enervat la culme panoul ala McDonald's. Dacă lucram la primărie, și eram cel care s-a ocupat cu montajul steagurilor, l-aș fi dat jos fără să cer voie nimănui. 

2. Tot azi am decis că nu mai calc în viața mea în Selgros. Au fost o droaie de întreprinzători care au avut tarabe cu de-ale gurii în zona manifestației dedicate Zilei Naționale, dar nimeni n-a fost atât de cinic, în afara acestor retailisti disperați, încât să dea steaguri și baloane altfel decât tricolore. Pe subiectul Selgros o să revin, zilele următoare.

3. Am mai scris despre asta. Nu cred că ofițerii Armatei Române pleacă la luptă cu încrederea că pot câștiga, atâta timp cât sunt transportați cu această relicvă. Pentru cine nu știe, vorbim despre un autocar Roman, modelul 112, fabricat în 1977. Da, elita armatei române, membră NATO, se dă cu o mașină veche de 38 de ani. Iar sticker-ul ăla cu Coca-Cola îmi arată că nu sunt bani nici de-un parasolar....

4. Toti militarii prezenți, indiferent de armă, păreau stresați. Băiatul ăsta, însă, părea și foarte obosit. Și mi-am adus aminte cum sunt frecați aiurea, toată ziua, motocicliștii poliției, de toți politrucii, dornici să ajungă mai repede la amante, cârciumi etc. Cum a murit amărâtul ăla, in București... Mi-a fost milă de el, cumva....

5. Nu vă imaginați cum i-a vorbit acest om jandarmului, care lăsase copiii în față, să vadă defilarea mai bine. Pentru el, copiii nu erau copii, ci alți oameni care erau lăsați unde el n-avea voie. Și urla poezia aia cu ce pula mea... Dacă eu eram jandarmul, îl lăsam fără dinți....

6. Din nou, o dovadă că ne doare-n cur de Armată. Aro, frate?! La 20 de ani de la oprirea producției acestei mașini concepută cu încă 20 de ani în urmă, Armata încă are mașini Aro?! Chiar nu se găsesc bani pentru niște Toyota Hilux, cum are ISIS, cu miile? Pe bune, țara asta nu poate cumpăra măcar o sută de mașini de teren sau camionete robuste?!

7. Mi-a plăcut foarte mult de tipul ăsta, cu afișul lui. Nu mi-a plăcut că s-a lăsat doborât de indiferența celorlalți și că l-a strans rapid. Să crezi atât de puțin într-o idee mi se pare destul de trist.

8. E atât de greu? Pe bune, costă doar vreo 50 de lei pe zi să închiriezi o toaletă....

9. Prea mică porția de fasole. De ce o singură felie de pâine? Și prea nemiloși organizatorii. Înțeleg că trebuia să fie ordine, să nu dureze mult, dar nu poți urla la un bătrânel "Haideee, mișcă-mișcăăăăă. Hai, tataie, că nu stăm după tine, ia farfuria aia și la revedere!". Pe bune? Adică, îi cinstim pe bătrâni sau îi necinstim?

10. Au trecut doiș'pe ore de când am întâlnit-o și încă îmi e gândul la ea. Am găsit-o dimineață, la ușa blocului. "Nene, îmi descui și mie ghena?". Am descuiat și am plecat, grăbit, la ale mele, după care mi-a explodat creierul: "Frate, copilul ăsta mănâncă din gunoaie, de Ziua Națională!!!". M-am întors, am găsit-o cu maică-sa, care s-a ferit de aparatul foto cum mă feresc eu de maneliști. Am tras un cadru, de la distanță, și m-am dus la treabă. Acum mă gândesc cum a fost Ziua Națională pentru fetița asta. Și ce dracu' fac dacă o mai întâlnesc, vreodată, în locul în care ea găsește mâncare printre chestiile cărora eu le spun gunoi. 

UPDATE - Șapte zile mai târziu: am găsit fetița. Pe maică-sa o cheamă Ionela Iorga și nu are telefon. Locuiesc toți (mai există trei copii, nu și un tată) pe strada Fabricilor nr. 6, în cartierul Mimiu din Ploiești.

M-am ferit întotdeauna de fotografia NBC (nunți-botezuri-cumetrii). E prea plin de femei de nerecunoscut sub tonele de machiaj, de bărbați pe care-i doare costumul, de stres prost disimulat sub zâmbete false și de acea relaxare corporală specifică consumului excesiv de alcool.  Plus că toată lumea se simte datoare fie să-ți spună ce să fotografiezi, fie ce să nu fotografiezi, fie te încurcă și-ți fute cadrele. La o nuntă românească, fotograful e un fel de ospătarul ăla mic, care aduce sticlele de vin. Iar eu nu pot să fac așa ceva. Nu vreau să-i fut un aparat în dinți unui imbecil beat care tot dă peste mine, nu vreau să ascult muzică de căcat, nu vreau să mă alerge doamne rangă și transpirate care vor să vadă pozele direct din cameră. Plus că ideea de nuntă, căsătorie, ritualurile alea stupide, formalismul ăla extrem... Fuck it. Nu știu nici măcar o nuntă, la care am fost invitat, la care să nu mă fi îmbătat de plictiseală. Dar ca invitat te duci, că așa-i frumos. Să mă duc ca fotograf ar însemna că-s masochist. Așa că mi-am fixat un tarif de 2.000 de euro. Fără editare, fără poze printate. E absurd de mare, și, logic, mi l-a refuzat toată lumea care m-a intrebat dacă fac fotografiii de nuntă. Am avut ceva emoții în 2015, când niște tineri din Republica Moldova au bugetat suma. Noroc că mireasa a vrut niște pantofi mai scumpi, că nu știu ce dracu' mă făceam....

Dar tot am mai călcat strâmb.. Cand fiica mea a botezat o micuță, pe mine a picat ponosul fotografiilor din biserică și de la masa de după. Cand un prieten bun a organizat o nunta, m-a rugat să salvez situația, pentru că fotograful oficial dădea semne de prostie. Am făcut fotografii și duminica asta, pentru Alina și Cosmin de la 5Togo. Moca, pentru că cei doi sunt foarte cool. Si, de fiecare dată, pozele au ieșit ok. Asta pentru că fotografia de nuntă e foarte ușor de făcut, cu două condiții: 1. Nu te lua după alți fotografi de nunți. 2. Nu te lua după ce vor mirii sau nuntasii. 

Evită, așadar, clișeele celebre de pe net. Alea nu-s fotografii. Sunt opere grafice, la care s-a editat masiv. Nu poți să faci direct din cameră așa ceva decât dacă ești copilul din flori al lui Pete Souza. Evită și dulcegăriile de căcat, de tip acum tu fugi spre el și el râde. Aia nu e fotografie de nuntă, e de regie penibilă. 

Cere în avans detalii despre desfășurarea evenimentului, să nu rămâi pe hol, la fumat când ei dau drumul porumbeilor (altă odioșenie, dacă e să mă întrebați pe mine, nu pricep de ce nu se elibereaza doi porci mici, sa se bucure cine-i prinde). Nu te împrieteni foarte tare cu nuntașii, că s-ar putea să te țină de vorbă exact când e ceva de fotografiat. Nu lăsa aparatul din mână și verifică setările ori de câte ori schimbi încăperea, unghiul și, implicit, se schimbă lumina. Nu bea ca porcul, mâna trebuie să fie sigură, iar fotografia clară. Stai cât mai izolat de oameni, ca să nu-și schimbe postura și atitudinea când te văd. În general, cu cât vei fi mai invizibil, cu atât vor ieși pozele mai bune. De-aia e bine să pui pe tine niște haine decente, să nu atragi atenția cu bermudele tale de căcat....

Iar legat de ce vor mirii și nuntașii.... Aici e treabă delicată. Poți să ții cont de părerea lor, în general, dar nu uita că oamenii ăștia se plac oricum când se văd în oglindă. Cum se văd pe cameră, e altă poveste. Unii n-arată bine din unele unghiuri, sau făcând anumite lucruri, fără să știe asta. Depinde doar de tine să nu livrezi niște poze de căcat, cu mențiunea "nu e vina mea, voi ați zis să vă fac poze de jos și uite câta'nasurile aveți". Ba e treaba ta, dobitocule. Dacă nu mizau pe competența ta, la nunta aia făcea poze vărul Ionel, nu tu.

Să le faci nuntașilor fotografii de grup? Sigur. Una, cel mult (bine, tu fă 10 cadre, că sigur cineva scoate limba, sau clipește, sau se uită după vreo pizdă - dar ai grijă să o livrezi pe cea mai bună). Modul ăla de aliniere, pe trei rânduri, ca lotul național de informatică, nu e deloc spectaculos, dar e cumva obligatoriu. Fă-le poza de grup, fă-le și poze pe perechi, cum vor ei, doar ca să scapi. Apoi apucă-te și vânează-i, metodic. Pe toți, nu doar pe miri, când nu sunt atenți la tine. Fă-le fotografii când zâmbesc, când dansează, când râd, când se sărută sau când se privesc cu drag. Nu când beau, nu când cad, nu când schema aia de dans le-a făcut burțile să fâlfâie. Fă-i frumoși și veseli în amintirea vizuală pe care o lași nuntaților oricât ar fi ei de nașpa. 

Și concentrează-te pe mireasă. Ea este, de obicei, bucuroasă la maxim și expresivă cât cuprinde. Mirele e mai reținut, pentru că trebuie să fie atent la o droaie de chestii: să vină toți cei chemati, să aibă toți ce le trebuie pe masă, să nu dea vreun bou cu vin pe sacoul lui, să nu-i curgă din gură niște sos pe cămașă, să nu se îmbete și să fută nunta prietenul ăla dificil, să achite tot la final.... El e decor, cum am eu mâna stangî. Ea e magnetul. Ea spune povestea acelei nunți.

În fotografia de nuntă, nu despre rezoluția pozelor este vorba. Nici despre regia din spatele cadrelor. Nici despre editare. Nu trebuie să faci un album în care toată lumea arată mai bine decât a arătat vreodată și care, când este redeschis de miri după trei ani, să genereze o reacție de tip "vai, pisi, ce frumoși eram și ce pocitanii suntem acum...".

Trebuie doar să spui povestea unui moment frumos. Și să te implici, un pic, emoțional, ca să-i simți pe protagoniști. De-aia zic: are cineva nevoie de un fotograf la o petrecere de divorț? 

publicitate

UITASEM! Băbăiatule, dă-le, băi, pozele repede. Ce pula mea le ții aiurea, două săptămâni?! Dă-le 20 de poze, să urce pe fb, că toate neamurile și tovarășii fix asta așteaptă, nu albumul ăla, livrat la trei luni distanță care o să adune praf in bibliotecă... Dă-o'n pula mea de treabă, chiar nu poți livra niște poze needitate? Așa nasoale le faci?

Haters gonna hate, zicea filozoful grec Aristotel. Așa e, nene. Am scris un text pe PSnews.ro despre manipularea media din dosarul Norvegia și mi-au picat în cap mii de troace de căcat. Unii chiar n-au înțeles că textul ăla era un apel la nejudecarea situației până nu primim informații complete despre caz. Iar din toate reproșurile, cel mai mult m-a deranjat ăsta:

"Domnule Bogdan Stoica, va scriu acest mesaj deoarece am citit articolul dvs. legat de cazul copiilor familiei de romani din Norvegia. Sunt profund revoltata de mesajul care reiese din inceputul articolului, si anume faptul ca persoanele cu autism ar avea creierii prajiti. Va sugerez sa cititi mai multe despre aceasta tulburare de dezvoltare si in acelasi timp sa le cereti iertare tuturor apartinatorilor acestor persoane. Spun apartinatorilor pentru ca ele, persoanele cu autism, oricum va iarta si asta pentru ca nu pot gandi ca atata rautate poate exista intr-un om. Apropo, sunt studii care arata ca persoanele cu autism nu prezinta un deficit mental, ci o suprasolicitare mentala ("Teoria lumii intense" care sustine ca autismul este o combinatie de hiper-perceptie, hiper-atentie si hiper-memorie). Asadar, va rog, informati-va sau macar ganditi inaite de a scrie ceva..."

Frate, eu n-am scris așa ceva! Uite citatul: "Pentru mine, devine fascinant autismul pe care opinia publică din România începe să-l manifeste, de ceva vreme. Pare că cineva ne-a prăjit creierii şi că mai putem să ne asumăm doar opinia cea mai vizibilă în spaţiul public, nu pe cea mai bună".

Puteți să mă tăiați în bucăți în piață, puteți să mă dați prin mașina de tocat, o să rămân ferm în a spune că ce-am scris eu nu este o jignire la adresa autiștilor. E o metaforă. O expresie literară. O amestecătură de cuvinte, folosită de mii de ani de cei care se exprimă prin semne scrise și care nu-s analfabeți. Nu mă refeream la autiști, ci la noi toți. F., persoana care mi-a scris mesajul, deși pare o femeie inteligentă, a citit prima frază și a frânat, mental, ca să se enerveze. Apoi a citit doar "creieri prăjiți" în a doua frază și gata, a luat foc.

I-am explicat femeii, succint, cum stă treaba, deși primul impuls a fost să o bag în mă-sa. Și știți ce face? Revine cu mesajul "Cred ca puteati alege o altfel de metafora. Nu stiu daca se pot utiliza "metafore" referindu-ne la la tulburarile psihice si de dezvoltare ale unor oameni". 

Eeeee, și aici intrăm în zona lui "nu scrie". O zonă în care eu am lucrat 20 de ani, și care a început cu mesajele venite de la pedeseriști. Apoi de la servicii. Apoi de la pesediști, de la pedeliști, de la peneliști și de la toți căcănarii cu chip de politician pasionați de ce scrie presa. Și când scriu "mesaje" folosesc din nou o metaforă, pentru că cenzura s-a manifestat variat. Au fost amenințări, bătăi, persecuție, controale, filaje, interceptări și, bonus, o mașină incendiată. De-aia, când aud de cenzură, văd roșu înainte ochilor.

Trec peste fractura logică din enunțurile femeii, respectiv că autiștii sunt normali (primul mesaj) dar au tulburări psihice (al doilea mesaj). Trec peste jignirile pe care mi le-a adus (femeia mă acuză de răutate la adresa autiștilor, zici că-s vreun neonazist care a pus gând rău unei minorități). Trec peste toate și vă rog frumos, din tot sufletul meu, să nu mă mai citiți dacă nu vă place ce scriu.

Eu nu pun niciodată benzină de la Lukoil, pentru că nu-mi place ce face în orașul meu această companie. Nu cumpăr detergenți de la Unilever pentru că această firmă îmi poluează masiv orașul. Nu merg în locuri unde se ascultă manele, nu mănânc shaorma și nu beau vodcă, fără însă sa dau cu huo oamenilor care  fac. Puteți să faceți și voi același lucru în ceea ce mă privește: luați-mi audiența. Nu mă citiți, nu mă share-uiți. Boicotați-mă, folosiți doar alte platforme online, unde puteți citi alte texte, scrise de oameni care vă plac. Acționați cum vreți împotriva a ceea ce fac eu, fără însă să mai îndrăzniți să-mi spuneți ce să scriu, sau cum să scriu, pentru că am alergie la cenzură. Am propriul set de reguli de autocenzură, nu am nevoie de ale voastre.

Îi rog pe fanii lui Aristotel să nu se supere că am scris despre un citat inexistent. Era o metaforă. Observați, vă rog, și că mai sus am făcut o metaforă din "căcănari", termen care se referă la angajații de pe vidanje ai companiilor de tip ApaNova din toate orașele României. Sper că nu i-am deranjat. Sau da?

"Salut! Am citit cu placere e-book-ul tau despre pozele facute cu telefonul (LINK) si am aflat multe lucruri noi dar si ca faceam unele chestii asa din instinct, fara sa stiu. Mi-am deschis si cont pe Instagram. Eu sunt intr-o dilema...sa-mi cumpar o camera foto mai desteapta (piata e plina si chiar sunt bulversat) sau sa raman in continuare la pozele facute cu telefonul (S3). Multumesc! O zi frumoasa!" (Mirel).

Cred ca e primul mesaj de tipul asta pe care-l primesc. Adica, lumea imi scrie frecvent intrebandu-ma ce aparat foto sa-si cumpere, dar mai toți ignoră să spună dacă știu sau nu să facă fotografii. Și fix despre asta este vorba. Altfel, e ca și cum te-ai întreba ce mașină să-ți cumperi, deși n-ai permis auto.

De fapt, ăsta e sfatul meu, generic, pentru toată lumea. Învață să faci fotografii, sau verifică dacă fotografiile tale, făcute cu orice janghină de cameră foto, comunică ceva. Și ia decizia achiziției de ... orice in funcție de asta. Dacă nu ești fotograf profesionist, camera foto de pe telefon își va face treaba foarte bine acasă, la serbare, la aniversări și în concediu.

Iar dacă vrei mai mult, ar trebui să știi că sunt patru feluri de camere foto, în acest moment, în piață. 

• DSLR - aparat foto d-ăla mare, p r o f e s i o n a l, la care i se schimbă obiectivele.
• Compactă - d-aia mică, plată, care încape în buzunarul de la jeanși.
• Mirrorless - un fel de DSRL, dar mai mic și atât de drăguț!!!
• Bridge - arată ca un DSLR, dar nu-i schimbi obiectivele.

Eu, de exemplu, dacă n-aș face fotografii pentru alți oameni, nu mi-aș cumpăra niciodată un DSLR. E un aparat foto scump și e destul de complicat să-l utilizezi la adevărata lui capacitate. E și greu de întreținut, și sensibil la condiții meteo, iar când îi cumperi un obiectiv scoți minim 500 de euro din buzunar... În plus, este genul de aparat foto care, în configurația standard, cea accesibilă ca preț, nu face multe parale. Obiectivele de kit de la Nikon, Sony și Canon nu-s atât de luminoase și de sharp, așa că dacă nici nu știi să faci fotografii, nici să utilizezi un DSLR, vei face fotografii modeste, foarte departe de ce ți-ai imaginat înainte să arunci 3.000 de lei pe geam.

Nu mi-aș cumpăra nici o cameră foto compactă. O săpunieră, cum i se mai spune. În acest moment, camerele foto de pe smartphone-uri le concurează cu succes. Și pun pariu că ai deja un smartphone, pe care-l ții cu tine în toate momentele importante ale vieții, cele care merită imortalizate. Nu-ți trebuie decât cunoștințele minime de tehnică și compoziție. Să cumperi o compactă, în condițiile în care ai deja o compactă pe telefon, e doar o risipă de bani.

Deocamdata, nu mi-aș cumpăra nici un mirrorless. Da, face tot ce poate face un DSLR. Da, e mai mic și mai ușor. Da, e atât de hip să fii văzut cu unul agățat la brâu. Dar e tot dracul ăla! Adică, în configurațiile accesibile ca preț, nu e vreo sculă. N-o să dai pe spate pe nimeni, cu pozele tale, cu obiectivul de kit. Si nici cu obiectivele scumpe, dacă ai dat bani pe ele dar habar n-ai să faci o poza.

Mi-aș cumpăra, în schimb, un bridge, daca n-as avea deja un rucsac doldora de deselerisme, si modul meu de viata ar impune fotografii facute si altfel decat cu telefonul. I se spune așa pentru că știe să facă tot ce face o compactă și are acelasi obiectiv nedemontabil, dar are zoom-ul optic specific unui teleobiectiv și de multe ori, un senzor bunicel, mai apropiat de cel al unui DSLR. Și mărimea, și modul de utilizare sunt între cele două, și v-ați prins, probabil, că de-aia i se spune bridge/pod. E și mai ușor, și mai rezistent, decât un DSLR, și are o droaie de setări predefinite care te ajută să obții o imagine bună fără să fii vreun expert.Anul trecut mi-am sfatuit un amic să-și ia așa ceva. Ș. a cumpărat un Fuji, cu zoom optic 30x (eu n-am nici jumătate) si a cheltuit pe el, cu tot cu acumulatori/incarcator, geantă și card, doar o treime din cât am dat eu pe ultimul obiectiv cumpărat. E un aparat foto minunat, cu care am făcut fotografii impecabile pe DN1, la 400 de metri distanță! Fuji-ul l-a însoțit deja pe Ș. într-un concediu și a generat fotografii perfecte pentru albumul familiei. Sper sa o faca in continuare.

Pentru că doar despre asta este vorba. Nu despre branduri, pentru că tehnologia e cam aceeași, in toate camerele foto. Nu despre status, pentru că e greu de crezut că vei fute ceva mai mișto datorită faptului că ai un aparat mare la vedere. Nici despre bugetul de care dispui pentru camera foto. Când faci fotografii, este vorba doar despre scopul final și despre cât de amuzant și confortabil e să ajungi la el. 

Știu, in vremurile noastre, să afișezi o cameră foto mare este la fel de cool cu a avea o mașină mare si albă sau a face un concediu în Dubai. E adorabil să-ți imaginezi că ăla micu', care se chinuiește prin curte cu un aparat foto cât capul lui, va ajunge un fotograf de succes. E foarte cool și la serbare, când toți părinții fotografiază cu telefonul, tu să scoți o mega-cameră foto, la care numai geanta costă cât chiria sălii în care sunteți. Știu, viața poate fi foarte mișto și când e plină de tâmpeniile tale.

Dar știu și că să faci fotografii se învață. E ca la gătit, ca la dans... Dacă nu știi regulile, n-o să le poți încălca creativ, și-o să rămâi toată viața doar un artist neînțeles. În cazul tău - unul cu poze de căcat. Iar dacă nu ești de acord cu tot textul ăsta, și crezi că secretul unei fotografii reușite stă în aparatul foto, mai uită-te o dată la fotografiile de mai sus. Toate sunt făcute cu diverse (janghine de) telefoane. Iar fotografia cu telefonul se poate invata, foarte usor, in maxim 4 ore. S-a intamplat deja, la workshopurile de fotografie pe care le organizez, periodic, in Ploiesti si Bucuresti. 

Hello. Sâmbătă, 18 mai, organizez un workshop de fotografie cu telefonul în București, la Galeria Alexandra's. E locul meu preferat din București, cu lumina bună și multe lucruri frumoase în jur. Dacă te interesează, te aștept de la ora 17.00. Terminăm la ora 20.00, astfel încât să ai timp să ieși în oraș, să mănânci ceva și să exersezi ce-ai învățat până târziu în noapte, pentru că sâmbătă e Noaptea Muzeelor. Detaliile sunt aici: https://bogdanstoica.ro/blog/item/21293-workshop-de-fotografie-cu-telefonul

Daca ai platit un fotograf pentru niste fotografii proaste, pe bune, esti cretin cu acte. Ești bou cu auditul facut. Daca mai existau dubii asupra nivelului de prostie din capul tău, acum, după ce ți-am văzut fotografiile de la nuntă/botez/petrecere/firmă, dubiile s-au dus, știm cu totii ca esti prost ca un scaun. Să-ți explic de ce:

În acest moment, fotografii profesioniști buni traversează o perioadă proastă. Sunt ca agenții imobiliari după ce a venit criza. Sunt mulți, au investit mult în scule și nu-și pot scoate banii pentru că tot mai mulți oameni își cumpără ieftin camere foto cu setări automate avansate, iar telefoanele mobile au camere foto tot mai bune. 

Pe lângă ei, e plin, de asemenea, de wannabe de fotografi. De oameni care spun că sunt fotografi doar pentru că au luat un DSLR in rate de la Altex si știu să deschida Photoshop sau Lightroom. De libidinoși care prostesc câte o duduie cu o ședință foto "budoir" ca s-o fută. De oameni atât de distruși mental încât se laudă cu fotografiile altora. Iar pe toți acești oameni îi unește ceva: tariful foarte mic. Cumva, în creierele lor prăjite de autosuficiență și-a făcut loc și ideea "nu cere mult, pentru că nu ești fotograf". Iar tarifele lor distrug, pur și simplu, carierele celor care au investit timp și bani în pregătire profesională și scule de top. 

Adăugați și că a scăzut nivelul de exigență aritistica al oamenilor obișnuiți. Netul este atât de plin de fotografii proaste de familie, încât puțini se mai simt jenați să-și urce și ei pozele mișcate, strambe și neclare în acest tomberon de căcat vizual digital, care se numește Facebook.

Eu înțeleg asta. Pe bune, chiar înțeleg. Când nu știi să faci fotografii și-ți iubești nevasta sau copilul, ți se pare că orice fotografie cu ei este superbă. Plus că nu prea mai ai nevoie, în vremurile astea, de fotografii profesionale. Am un amic cu o familie mișto, cu o viață socială destul de plină, cu o firmă maricica. În ultimii 10 ani, a avut nevoie de doar trei ori de un fotograf: o data la firma, de doua ori in familie. In zece ani, da? Norocul ca prietenul meu nu e tâmpit, când a avut nevoie de un fotograf a ales unul bun.

Și acum mă întorc la tine, dobitocule. Da, tu ala care tocmai a urcat albumul ala de nunta semnat "Prost Photography".

Ai ales un fotograf analfabet, cu un site de toată jena. Cum ți-ai putut permite să ai așteptări de la el? Pâi dacă pe cretin îl doare creierul când scrie două fraze, cum ți-ai putut imagina că poate gândi o compozitie scenă mișto la evenimentul tău, pe care s-o imortalizeze într-o fotografie?

Ai ales un fotograf care nu știe nimic despre prelucrarea pe bune a imaginilor. Când a pus steluțe, dungi aurii și aripi de înger pe mireasă nu a facut prelucrare foto, imbecilule. Doar a acoperit greșeli și ne-a aratat tuturor că. la nivel estetic, este doar un munte de kitch.

Ai trecut cu boul patentat prin toate clișeele proaste ale fotografilor de NBC (nunți, botezuri, cumetrii), deși nu ți se potrivesc nici jumătate. Nu faci o fotografie alergând pe plajă dacă arâți ca un canibal înfometat. Nu te dezbraci la bustul gol dacă ești plin de păr ca un urangutan și burtos ca o minge de plajă. Nu o ridici pe mireasă în brațe dacă ești un nevolnic, iar ea e mai durdulie, pentru că în ochi ți se va vedea doar iminența morții.

Știu ce-o să zici. Că fotograful la care te-ai gândit inițial ți-a cerut mult. Că nu ti l-ai permis si ai fost nevoit să alegi un fotograf cu tarif mic, și că la tariful ăla n-ai ce să mai comentezi. Ba da, boule, ai! Cum îți spuneam, există mii de fotografi, care cer de la 300 de lei la 3.000 de euro pentru o nuntă, sau un botez. Nu toti fotografii ieftini sunt prosti, asa cum nu toti fotografii scumpi sunt buni.

Asa ca, in loc să alegi cu portofelul și cu ochii închiși, trebuia doar să cauți mai bine. Să te uiți pe portofolii înainte să întrebi cât costă. Sa ii explici fotografului gasit ce vrei și sa-l intrebi daca a mai facut asa ceva. Să spui unui fotograf bun: frate, imi plac pozele tale, dar nu-mi permit 800 de euro, cât vrei tu, îți dau 300 la nuntă și încă 300 in două luni. Sau, unui fotograf ieftin: "Vrei doua sute? Iti dau trei, daca ies pozele misto, numai garanteaza-mi ca te pricepi".

Sau, si mai simplu: nu mai chema, nene, un fotograf. Deloc! Cineva din anturajul tau are sigur o camera foto mai pricopsita. Pune-i baterii, cumpara un card de 16gb, porneste-o in modul auto si da-i drumul la treaba, din 2.000 de cadre ceva-ceva tot o sa iasa bine. Vei economisi o suma bunicica, daca amintirile nu-s importante pentru tine. Da-o'n mortii ei de nunta, oricum casniciile nu mai dureaza... Da-l si'n gatul ma-sii de copil, cu botezul lui, oricum mai vrei sa faci unul... Fotograf prost e si văr'tu, îi spui ca-l primesti la nunta gratis, fără sa dea darul dacă-ți face pozele și-o să vezi că accepta imediat....Daca nu vrei sa platesti un fotograf bun, nu vad de ce esti atat de bou incat sa platesti un fotograf prost, asa ca nu mai plati pe nimeni. 

Desi gresesti. Și știi de ce, trepanatule? Pentru că fotografiile de eveniment sunt pentru toată viața. Sunt o investiție în timp, pentru o durată de timp mai mare decât frigiderul, televizorul, gresia sau faianța. Pe alea le poți schimba oricând, pe când nunta sau botezul sunt irepetabile. Ai o singură șansă, în viață, să păstrezi amintirea unor momente frumoase. N-o incredința unui nepriceput, că nici la operație nu te duci întrebând care e cel mai ieftin chirurg din spital... 

Aseară am văzut site-ul unui fotograf d-asta, complet tampit, care scrie "Cannon" în loc de "Canon" și "fi frumoasa pentru iubitul tau". Inevitabil, fotografiile lui sunt îngrozitoare, omul i-a distrus, imagologic, pe clientii lui de pana acum. Iar pentru mine asa ceva este inacceptabil. Niciodata n-am avut in minte altceva decat sa flatez subiectul fotografiilor mele. Cu cat e mai urat sau inestetic clientul, cu atat ma straduiesc mai mult sa-i gasesc unghiul bun, lumina corecta, situatia in care arata atragator si interesant. 

Ieri am vazut pe net si o discutie care m-a lasat paf. Chemat sa faca poze la o nunta, un wannabe de fotograf pe net s-a plans ca localul e de cacat pentru ca la masa staff-ului, unde era el, se servea mancarea abia dupa ce erau serviti nuntasii. Ca asta e discriminare. Pai bai nene, tu nici n-ar trebui sa mananci la nunta aia. Mananci acasa, nu bei nimic in afara de cafea si apa si esti ca un soim acolo, la eveniment. Nu mananci, nu bei, nu te hlizesti cu tipele solo, ca ratezi momente esentiale, fraiere. Momentele alea de fericire totala, ale nuntasilor, au loc fie la masa, fie in timp ce danseaza. Daca si tu stai la masa ca un nehalit penibil, ratezi jumatate din romantismul potential de la nunta aia.  

Si cu asta inchei: daca vreodata vrei sa angajezi un fotograf pentru nunta si il auzi ca are pretentia sa stea la masa si sa chefuiasca, te rog angajeaza pe altcineva. Asta nu e bun. Nu stie de ce e acolo, si daca nu stie asta, nu stie nici sa faca fotografii la vederea carora sa zambesti, peste ani. Sa zambesti, nu sa razi jenat.