Aproape 80.000 de masini au fost verificate de RAR in 2014, din care peste 4.500 de vehicule aveau probleme grave la sistemele de franare si de directie. Altfel spus, avem 4.500 de masini care pot provoca un accident, oricand, cu sau fara vina soferului. Cum am putea scapa de acest risc? Foarte simplu: RAR sa anunte, cand da de o astfel de rabla, atat asiguratorul, cat si Politia Rutiera. Primii sa-I calculeze un RCA astronomic, iar urmatorii sa-i ia talonul titularului cum il prind in trafic.
In Romania sunt, la ora actuala aproximativ 40 de mii de persoane adulte cunoscute cu afectiuni psihice, luate in evidenta a 140 de centre. Va vine sa credeti ca foarte multe, peste 20.000, au permis de conducere valid? Ei bine, da, au. Legea obliga doar teoretic o persoana ce sufera de o boala ce ii poate afecta capacitatea de a sofa in siguranta sa se adreseze autoritatilor competente. In realitate, n-o face nimeni. Cine e prost sa se duca la politie si sa spuna: "sunt bolnav, luati-mi carnetul, voi merge cu taxi-ul toata viata"? Si daca doar 10% dintre ei au probleme psihice grave, tot putem vorbi de peste 2.000 de soferi care te pot ucide, sau se pot sinucide, intr-o clipa. Cum am putea scapa de aceasta amenintare? Din nou, simplu: Ministerul Sanatatii ar putea centraliza datele din centrele de tratament si sa transmita lista Inspectoratului General al Politiei, in vederea retragerii permiselor de conducere.
Am un amic, director al unei firme de transporturi. Cand vine cineva sa se angajeze la el, ii cere cazierul rutier. Candidatul se duce la Politie si vine cu lista amenzilor pe care le-a luat si si a accidentelor pe care le-a facut, de cand are permisul. Daca e un vitezoman cretin, nu primeste jobul. La ce ne foloseste informatia asta? Ia ganditi-va: daca atunci cand vitezomanul s-ar duce sa incheie un RCA, s-ar uita un nene in computer si ar spune: “mestere, ai 30 de amenzi pentru viteza si intoarcere in loc nepermis, polita te costa 2.000 de euro”, credeti ca unii ar conduce ceva mai atent?
Acum imaginati-va vecinul violent, care ia pastile ca sa nu va bata pe toti din bloc, si care conduce ca o cizma cand e furios, si care se fataie toata ziua in trafic cu masina cu care n-a mai fost la un service de de 5 ani, nestingherit, pentru ca are bani sa-si plateasca impozitul, benzina si amenzile. Credeti ca ar folosi la ceva ca cele trei mecanisme prezentate mai sus sa fie functionale? Eu cred ca da.
Ce vreau sa spun, cu aceste trei exemple, ca desi situatia este foarte grava in Romania la nivel de trafic rutier, am putea face cate ceva. Trebuie doar ca sistemul, doldora de informatii vitale, sa se sincronizeze. Nu avem nevoie decat de decizii tactice, care sa puna informatia necesara in mainile celui care poate imprima o schimbare in bine.
M-am referit la trafic, masini, RCA. Va vine sa credeti ca putem face asta in orice domeniu?

text aparut si pe www.psnews.ro 

Nu-s bataus din fire si am fost tot timpul adeptul solutiilor nonviolente, mai ales in strada. Oricat ai fi de furios, ar trebui sa ai capacitatea sa-ti reprimi dorinta de a strivi figura cuiva, indiferent de ce-a facut. Si cam asa procedez, in general. In ultimii 15 ani, nu m-am batut in trafic decat o data. Pana azi...

Nu-mi caut scuze. Spun doar ca azi nu s-a legat nimic, am avut o zi proasta, cum avem toti, din cand in cand. Culmea ironiei, am reusit sa ajung o fuga la Prefectura sa-l aud pe seful politiei vorbind despre aparitia fenomenului de intoleranta, care aprinde conflictele fizice din te miri ce. De acolo am plecat sa-mi iau copilul si sa-l duc la scoala. 

Pe ruta asta, pe care o parcurg zilnic, se afla un nenorocit de semafor. Unde, tot zilnic, ma intampina un nenorocit de cersetor. Un betiv, un famelic, un trist ca multi altii. Am scris prima oara de nefericitul asta in 2009. Prin 2010, l-am imbrancit, pentru ca incerca sa intre pe geam intr-o masina condusa de o tipa. N-are nici o problema sa se poarte agresiv cu femeile, apropo... Periodic, apare beat si uita ca eu sunt ala care-l tot ameninta cu bataia, si care-i face poze pe care le trimite politiei (am trimis o pula, de fapt) daca se mai apropie de masina. Azi a fost o astfel de zi. Probabil geamul plin de apa l-a impiedicat sa ma recunoasca.... 

A cerut bani. A repetat cererea, tipand. Il ignoram, convins ca e o zi ca oricare alta, in care, dupa 10 secunde, se indreapta spre alta masina. Ei bine, dobitocul n-a vrut sa-si termine ziua cu bine. A lovit intai cu pumnul, apoi cu palma, in geamul portierei mele (in poza vedeti urmele lasate de mana lui, cand am deschis usa).

Nu stiu daca ati trecut prin asa ceva, vreodata, si stiu ca reactia la un astfel de atac depinde de temperament si de starea de spirit. Ei bine, eu eram azi cu amandoua la cota de avarie. Asa ca am coborat si l-am lovit de trei ori pana sa apuce sa faca ceva. 

A cazut, langa bordura, intr-o baltoaca, si nu prea mai avea habar de el. Eram pe punctul de a-i mai trage un ultim picior in gura, cand a tipat o femeie, care traversa. Si careia ii multumesc, pentru ca as putut sa-i fac cersetorului un rau decisiv. Femeia m-a amenintat cu politia, si am invitat-o sa sune imediat, la 112. In momentul ala, si eu aveam niste lucruri de spus unui politist. De fapt, cred ca chemam chiar eu politia, daca nu trebuia sa duc copilul la scoala, in urmatoarele 10 minute. Am plecat de acolo, femeia si-a terminat traversarea, boul a ramas in fund, in baltoaca, buimac...

Si stiti de ce trebuia sa chem eu politia? Pentru ca, oricum s-ar fi vazut azi scena cu mine, agresiv si nemilos, lovind un batranel, eu am fost cel atacat. Da, am reactionat disproportionat cu intensitatea atacului. Da, el mi-a lovit doar masina, un fier banal, iar eu i-am lovit ficatul si figura. Se prea poate ca legea sa spuna ca eu am gresit mai mult decat el. Si da, nu sunt mandru de ce-am facut. Pe de alta parte, nu sunt antrenat sa rezist, nonstop, agresiunii, fara sa fac ceva. Nu sunt Dalai Lama! Cele trei lovituri date azi reprezinta doar expresia fizica a celor cateva sute de ocazii in care m-am abtinut si l-am batut doar in gand. Traversez periodic situatii de-astea, fara sa ma implic, convins ca cineva va reactiona. Cineva, adica sistemul public, pe care-l finantam cu totii tocmai pentru asta.

Deci nu ma scuz ca am batut un amarat. N-am nici o scuza. Doar explic.

As vrea, de asemenea, sa-mi explice cineva din Politie ce anume trebuie facut si de catre cine ca acest individ sa nu mai apara la semafor? Cersetoria e interzisa, nu? Statul in picioare, intre masini, pe carosabil, de asemenea, nu? De ce trebuie sa reactioneze cineva, ca mine, pentru ca individul ala sa primeasca doar un pic din ceea ce merita? Cine e de vina ca a mancat ala o bataie azi: eu? Adica, doar eu?

Si ce fac maine, domnilor politisti, daca oligofrenul asta reapare langa masina mea si procedeaza la fel? Sa va sun? Si veniti?

Ce spunea ala, despre "intoleranta", e adevarat doar partial. N-am ajunge intoleranti daca politia si-ar face treaba la timp si nu ne-ar lasa sa ne atingem singuri limita de rezistenta la agresiune. Cersetorul ala e de patru ani pe strazi. Politia a avut 1.200 de zile la dispozitie in care sa-l duca undeva unde nu-l bate nimeni.

De fapt, trebuia sa nu am pe cine sa bat si sa nu am despre ce sa scriu.

**************

Patru ani mai tarziu: zero incidente. Cersetorul este inca acolo.

cumpără cărți mișto pentru tipe mișto:

Am condus de doua ori BMW-uri: un seria 3 si un X5. Seria 3 e senzationala doar la volan. In restul masinii nu e deloc confortabil. X5-ul m-a impresionat profund. Dupa parerea mea, e cea mai buna masina produsa de BMW. Dar n-o sa-mi cumpar niciodata o masina produsa sub semnul celor trei litere. Nu e genul meu. Nu simt ca fac sex cand imi conduc masina, imi este destul de indiferenta, oricat ar fi ea de smechera. Asa ca o sa raman pe VW pana imi iau un Audi, desi sunt tot mai tentat de japonezele produse in ultimii ani.

Dar nu despre asta e vorba aici, ci despre inaugurarea showroom-ului BMW Ploiesti. O initiativa salutara.

BMW este visul perfect. Daca alaturi acestui brand o femeie frumoasa, totul devine magic, chiar si pentru unul ca mine, care nu si-ar cumpara niciodata asa ceva (nici BMW-uri, nici femei). Si visele perfecte genereaza actiune, initiativa. Cand visezi la ceva, devii mai destept, mai puternic, ai randament mai mare. 

Sper ca mai multi dintre ploiesteni sa viseze la un BMW, incepand de azi. Pentru ca daca fac asta, se vor trezi ca au bani si pentru alte vise. Si in orasul unde multe vise devin realitate, se traieste bine. 

Imi pare rau ca n-am fotografiat de mai multe ori chestia asta, pe care o vad destul de des: un caine mic si amarat, care doarme langa/sub o Dacie rablagita. Cum naiba se creaza relatia asta intre ei?

Sa fie responsabil cainele, care simte ca omul care are Dacia aia este o persoana simpla si buna? Sau orice Dacie veche care implineste - nu ştiu, 20 de ani? - dezvolta un fel de suflet care atrage cainii fara adapost? Miroase o Dacie veche a căţea? Miroase a mamă?!

Au dezvoltat cainii un instinct care le spune că, dacă se apropie de un BMW, sau de un Merţ, riscă un şut in cap?

Câinele şi maşina empatizează din cauza mirosului comun al sărăciei? Pentru Dacie, cel mai probabil, sărăcia miroase a benzină proastă, iar pentru câine, a stomac gol. Să semene atât de bine cele două mirosuri? Saracia miroase ca benzina? Sau ca lipsa hranei? Cum naiba miroase ceva ce lipseste?